Obligație de a face. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 79

Ședința publică din data de 1februarie 2010

PREȘEDINTE: Andra Corina Botez

JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu Cristina

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- -, -.A,.2, jud.B, împotriva deciziei civile nr.305/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în com.Stâlpu, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-reclamant și intimatul-pârât Consiliul Local al comunei Stâlpu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură recurentul-reclamant a depus la dosar o declarație și motivele de recurs ce poartă semnătura acestuia.

Se mai învederează că prin motivele de recurs formulate recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, rămâne în pronunțare față de actele și lucrările dosarului, precum și de solicitarea formulată de recurent.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 28.01.2009, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei Stâlpu, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige la ridicarea unui număr de 12 placi din ciment depozitate în spatele imobilului proprietatea sa, deținut în localitatea Stâlpu. Totodată, a solicitat obligarea primarului, în calitate de președinte al Consiliului Local Stâlpu, la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, până la ridicarea efectivă a plăcilor.

In motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că în anul 2003 achiziționat un imobil casă de locuit cu o suprafață de 3540 pe raza localității Stâlpu, județul B, că în mai multe rânduri solicitat Consiliului Local să dispună ridicarea plăcilor de beton amplasate în spatele imobilului său, pentru i se crea posibilitatea de acces la teren în vederea exploatării, de a reconstrui gardul și de păstra curățenia în jurul acestuia, însă toate demersurile sale au rămas fără rezultat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 215/2001.

La dosar, reclamantul a depus, în copii xerox, contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 890 din 14.03.2003, notificarea nr. 2 din 5.01.2009 adresată pârâtului, 16 planșe foto.

Paratul depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât aceeași acțiune făcut obiectul dosarului nr. 10255 /2005 al Judecătoriei Buzău și excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că obligația de a ridica plăcile revine proprietarului acestora. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât acesta are cale de acces atât prin fața, cât și prin spatele locuinței, că plăcile nu îl împiedică să efectueze lucrările de îngrijire pomilor fructiferi, între acestea și gard existând distanta de 2 metri, iar de acces dinspre spate are o lățime de 15 metri.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, deoarece judecata ce a făcut obiectul dosarului nr. 10255 /2005 al Judecătoriei Buzăus -a purtat în contradictoriu cu Primăria Stâlpu prin primar, iar în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive aceasta este neîntemeiată, întrucât atât numitul, cât și numitul au declarat că plăcile nu le aparțin și că, dat fiind faptul că acestea sunt amplasate pe domeniul public al comunei, în temeiul Legii nr. 215/2001, atribuțiile de administrare a drumurilor intră în competența Consiliului Local.

A mai arătat reclamantul că susținerea pârâtului că poate avea acces la teren pe poarta dinspre față a locuinței, nu are nicio relevanță în condițiile în care este necesară amplasarea unei porți și la partea dinspre spate proprietății, că i se îngrădește astfel dreptul de folosi în mod liber proprietatea și astfel se încalcă art.1 din protocolul nr. 1 din CEDO.

Prin sentința civilă nr. 2367/01.04.2009, Judecătoria Buzăua respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:

- nu există identitate în ceea ce privește părțile litigiului în persoana pârâților, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 1201 Cod civil;

- amplasarea plăcilor nu a fost rezultatul acțiunii Consiliului Local, acestea nu sunt proprietatea sa, existau pe același amplasament încă înainte ca reclamantul să dobândească proprietatea imobilului din localitatea Stâlpu;

- potrivit art. 36 alin.1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local adoptă hotărâri în ceea ce privește problemele de interes local ale comunității, iar prin acțiunea sa reclamantul tinde să-și protejeze un interes personal lezat printr-o faptă ce nu poate fi imputată Consiliului Local Stâlpu, ci unor terțe persoane;

- din conținutul dosarului nr. 10255/2005, rezultă că plăcile au făcut obiectul unor convenții de vânzare-cumpărare încheiate între numiții și, că acesta din urmă, deși a plătit un preț pentru ele, le-a abandonat, întrucât nu a avut posibilitatea să le transporte;

- a obliga Consiliul Local Stâlpu să efectueze această operațiune din banii alocați întregii comunități echivalează tocmai cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin.1 din Legea nr. 215/2001;

- obligația de a înlătura plăcile de beton și prejudiciile ce i se cauzează reclamantului prin amplasarea acestora incumbă fără echivoc persoanei care le-a amplasat sau proprietarului acestora.

Prin decizia civilă nr. 305/11.11.2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2367/1.04.2009 a Judecătoriei Buzău.

În luarea acestei decizii, tribunalul a reținut că în acțiunea prin care se cere ridicarea unor bunuri nu poate avea legitimare procesuală pasivă persoana care nu are nici un raport juridic cu reclamantul. S-a mai învederat că, chiar dacă bunurile ar fi abandonate, conform legii, pârâtul are drept de dispoziție asupra lor, iar reclamantul nu a făcut dovada că are vreun drept de servitute asupra terenului pe care sunt amplasate plăcile.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că:

- tribunalul, prin justificarea lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pe lipsa existenței unui litigiu anterior privind instituirea unei servituți de trecere pe domeniul public în favoarea sa, a schimbat practic temeiul de drept al acțiunii sale; nu a revendicat teren proprietate publică, ci a invocat că îi este îngrădit dreptul de ieșire la calea publică pe ambele laturi ale proprietății sale, solicitând ridicarea plăcilor de beton ce se află pe terenul proprietate publică, aflat în administrarea comunei;

- față de dispozițiile art. 36 alin.2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Consiliul Local al Comunei Stâlpu are calitate procesuală pasivă, noțiunea de administrare a domeniului public înseamnă inclusiv ridicarea bunurilor abandonate care, potrivit legii, intră în proprietatea comunei.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Procesul civil presupune existența unei persoane care este chemată în judecată, întrucât se pretinde că ar fi încălcat sau contestat dreptul afirmat ori față de care se dorește realizarea unui interes ocrotit de lege.

Ori, în cazul în speță, cum în mod corect au reținut și primele două instanțe, calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Comunei Stâlpu nu este justificată.

Astfel, potrivit art. 36 alin.1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local și, deci, nu individual.

Într-adevăr, printre atribuțiile sale (reglementate de art. 36 alin.2) se enumeră și cele privind administrarea domeniului public și privat al comunei, numai că obligarea sa la ridicarea plăcilor de beton, ce nu au fost amplasate de el și care nu-i aparțin, nu poate fi circumscrisă prevederilor legale menționate, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că ne aflăm în prezența unor bunuri declarate abandonate.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- -, -.A,.2, jud.B, împotriva deciziei civile nr.305/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în com.Stâlpu, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2010.

Președinte, Judecători,

--- - - - -- -

Grefier,

Red.jud.

Tehnored.CC

4 ex/3.03.2010

nr- Judecătoria Buzău

nr- Tribunalul Buzău

, G

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

Președinte:Andra Corina Botez
Judecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Ploiesti