Anulare act. Decizia 803/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.803
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, jud.D împotriva deciziei civile nr.493/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta - prin procurator, domiciliată în Târgoviște,-, jud.D și intervenienta în nume propriu, domiciliată în Târgoviște,-, jud.
Recurs timbrat cu 6,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.- și 1,50 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați potrivit ămputernicirii avocațiale aflată la fila 19 dosar, intimata-pârâtă prin procurator și recurenta-intervenientă personal și asistată de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit ămăputernicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procurator pentru intimata-pârâtă depune la dosar precizări la recursurile formulate de recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă în care invocă pentru primul motiv de recurs nulitatea acestuia ca tardiv formulat și motivat.
La solicitarea instanței, apărătorul recurentului-reclamant arată că i-a fost comunicat la acest termen de judecată un exemplar de pe precizările depuse de intimata-pârâtă.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, în conformitate cu disp.art.137 Cod pr.civilă coroborat cu art.129 alin.4 Cod pr.civilă raportat la art.299 Cod pr.civilă ce reglementează principiul puterii de lucru judecat, invocă și pune în discuția părților inadmisibilitatea celor două recursuri declarate de către recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă, având în vedere că cele două căi de atac au fost exercitate împotriva unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și anume decizie 493/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în recurs în complet de trei JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
Având în vedere că această excepție are prioritate în raport de cele două excepții invocate de intimata-pârâtă prin precizările scrise depuse la acest termen de judecată,Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității invocate din oficiu de instanță, excepție în raport de care celelalte două excepții invocate de parte rămân fără obiect.
Avocat din Baroul Dâmbovița având cuvântul pentru recurentul-reclamant cu privire la excepția invocată din oficiu de instanță privind inadmisibilitatea recursurilor declarate de recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă, solicită respingerea acesteia, arătând că în mod greșit Tribunalul Dâmbovițaa calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, precizând că în raport de valoarea imobilelor aceasta trebuia calificată ca fiind apel.
În motivarea susținerilor sale arată că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare valoarea imobilelor depășea 100.000 RON, fiind de 2.207.000 lei, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, terenul fiind evaluat la suma de 1.496.000 lei, iar casa aflată pe acesta la 710.000 lei.
Avocat pentru recurenta-intervenientă având cuvântul pe excepția invocată din oficiu de instanță privind inadmisibilitatea recursurilor declarate de recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă, arată că Tribunalul Dâmbovițaa realizat o gravă încălcare a legii, deoarece a soluționat cauza printr-un recurs, ci nu printr-un apel, cum în mod legal fusese investită.
Solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității recursurilor invocată din oficiu de instanță.
Procurator, pentru intimata-pârâtă învederează că are studii juridice și prezintă la solicitarea instanței diploma de licență.
Având cuvântul pe excepția invocată din oficiu de instanță privind inadmisibilitatea recursurilor declarate de recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă, solicită admiterea acesteia, arătând că valoarea imobilelor în litigiu este de 300.000 RON fiind astfel inferioară valorii de 100.000 RON pentru care calea de atac ce trebuia exercitată ar fi fost apelul.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, precum și de susținerile părților rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 13.05.2005, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3613/14.05.2004 prin BNP " ".
În motivarea cererii s-a arătat că prin actul menționat, reclamantul a vândut pârâtei nuda proprietate din imobilul proprietatea sa situat în Târgoviște,-, compus din cota indiviză de din suprafața de 261 mp teren intravilan curți construcții împreună cu cota de din construcția C1 - locuință parter cu 4 camere, bucătărie, baie, două holuri și beci, precum și cota de din suprafața de 1154 mp teren intravilan din care 456 mp curți construcții și 698 mp vie, iar prețul vânzării s-a stabilit la 20.000.000 lei despre care s-a menționat că vânzătorul l-a primit în întregime.
Se susține că prețul nu a fost plătit deoarece pârâta a promis că va depune diligențe pentru ca vânzătorul să obțină o pensie nerevizuibilă, va fi alături de reclamant, îl va întreține din veniturile ei și îi va da o parte din proprietatea sa din comuna, însă nicio promisiune nu a fost îndeplinită ulterior.
S-a mai arătat că prețul nu a fost sincer și serios, fiind în realitate fictiv, deoarece intenția părților a fost de a nu fi cerut și plătit și este disproporționat în raport cu valoarea lucrului înstrăinat.
Reclamantul invocă nerespectarea condițiilor art. 748 cod civil respectiv alterarea consimțământului său prin eroare, pentru că, datorită afecțiunilor psihice de care suferă și datorită influențelor pârâtei, nu a avut discernământ, a fost indus în eroare prin mijloace viclene și a fost determinat de pârâtă, prin promisiunile sale, să încheie contractul pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
De asemenea, se invocă drept motiv de nulitate cauza imorală din partea vânzătoarei care a profitat de neștiința, ignoranța, credulitatea reclamantului, obținând avantaje disproporționate.
S-a mai arătat că obiectul contractului nu a fost corect determinat, nu s-a întocmit schița corectă a imobilelor, vecinătățile reale și dimensiunile laturilor, ignorându-se dispozitivul sentinței civile nr. 5566/28.05.1990 în care sunt menționate camerele ce revin comoștenitorilor, reclamantul și sora sa.
Menționează reclamantul că la întocmirea contractului s-a folosit un plan cadastral de care nu avea cunoștință, ce ignoră dreptul de proprietate al sorei sale, înstrăinându-se cota de din beciul care nu era proprietatea sa, aflat sub camerele sorei sale.
Se mai arată că reclamantului nu i s-a dat un exemplar al contractului pentru a-l citi, actul fiind citit de notar în condițiile în care cuprindea și alte clauze în favoarea sa și mai târziu a constatat că acele clauze nu era scrise.
S-a mai susținut că pârâta l-a dus pe reclamant la un examen medico-legal, având această inițiativă știind că pasager are momente de lipsa a discernământului, iar examinarea a fost sumară,fiind limitată doar la două întrebări.
Concluzionează reclamantul că actul este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea tuturor condițiilor de valabilitate a contractului, prevăzute de art. 748 Cod civil.
În dovedirea cererii se solicită administrarea dovezilor cu acte, martori, interogatoriu, expertiză medico-legală și expertiză de identificare și evaluare a imobilului.
La data de 5.07.2005 a formulat cerere de intervenție sora reclamantului, solicitând constatarea nulității absolute a contractului pentru că s-a înstrăinat o parte a imobilului ce nu a fost corect determinată și care nu există în realitate conform descrierilor din contract, încălcându-se cota sa de din imobilul în litigiu, în condițiile în care reclamantul și intervenienta nu au ieșit din indiviziune, iar prin actul de vânzare-cumpărare s-au ignorat cele cuprinse în tranzacție referitoare la dimensiunile camerelor.
S-a mai susținut că prin actul de înstrăinare s-a vândut și cota de din beciul aflat în proprietatea exclusivă a intervenientei, vânzându-se mai mult decât se cuvenea prin tranzacție reclamantului, iar actele premergătoare vânzării sunt ale intervenientei și i-au fost sustrase de către părțile contractante, astfel încât este grav prejudiciată prin încălcarea proprietății.
Pârâta a formulat întâmpinare conform disp.art. 115 cod pr.civilă solicitând respingerea acțiunii, arătând în esență că determinarea părții din imobilul vândut este corectă și conformă hotărârii de expedient nr. 5560/1996 prin care reclamantul și intervenienta și-au împărțit prin bună învoială masa succesorală și chiar de nu ar fi existat ieșirea din indiviziune, vânzarea nu este lovită de nulitate, dreptul cumpărătorului fiind doar supus unei condiții rezolutorii. Se menționează că o dovadă a ieșirii din indiviziune este faptul că intervenienta și-a edificat o casă pe terenul ce-i revenea.
Precizează pârâta că imobilele vândute prin contract sunt determinate, beciul este în folosință comună, chiar dacă este situat sub camerele ce au revenit intervenientei, memoriul tehnic justificativ are ca beneficiari pe cei doi frați astfel încât reclamantul nu-și putea sustrage propriile acte pe care le-a prezentat personal notarului.
A mai pretins pârâta că prețul s-a plătit în fața notarului, iar dovada cu martori peste înscrisul autentic este inadmisibilă, conform art. 1191 al. 2 Cod civil și că deși prețul este inferior celui de circulație a imobilelor, stabilirea lui s-a făcut ca urmare a relațiilor de amiciție dintre contractanți și păstrării uzufructului viager de către vânzător.
S-a caracterizat ca nefondată și eroarea invocată drept viciu de consimțământ, s-a învederat că nu se arată în ce constă cauza imorală pretinsă, iar afirmația referitoare la lipsa individualizării imobilelor este fără suport. Referitor la examenul medico-legal s-a precizat că a fost făcut la solicitarea reclamantului, care se temea că actul să nu fie atacat de sora sa.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-au solicitat biroului notarial actele ce au stat la baza încheierii contractului, s-au administrat interogatoriile propuse de părți, au fost audiați martorii, și propuși de reclamant și intervenientă și la solicitarea pârâtei, s-a efectuat expertiză în specialitatea construcții pentru determinarea imobilelor vândute prin raportarea la hotărârea nr. 5560/1996 și s-a dispus efectuarea unei expertizei la Institutul de Medicină Legală " Minovici" pentru a se stabili dacă reclamantul a avut discernământ la data încheierii actului.
Prin sentința civilă nr. 2149/29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviștes -au admis acțiunea și cererea de intervenție, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a fost obligată pârâta la 1183 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prețul prevăzut în act nu s-a plătit, aspect rezultat din nerecunoașterea primirii efective a banilor și din depoziția martorei care a arătat că nu a auzit ca pârâta să-i fi plătit reclamantul vreo sumă de bani, întrucât aceasta nu avea posibilități materiale.
A reținut judecătoria că aceeași martoră, dar și martora, au relatat că reclamantul este un mare naiv, ușor influențabil, credul la tot ce i se spune, constatând că pârâta avea o poziție dominantă față de reclamant, astfel că susținerile acestuia în sensul că i s-au făcut mai multe promisiuni pentru încheierea actului se adeveresc.
Prețul vânzării a fost caracterizat ca foarte mic în raport cu valoarea reală a imobilelor, fapt ce reiese chiar din cererea adresată notarului pentru redactarea actului în care se menționează că taxarea s-a făcut la valoarea de 313.765.000 lei vechi iar expertiza întocmită la instanța de fond a stabilit valoarea de 2.207.461.000 lei vechi.
S-a concluzionat că prețul nu a fost sincer și serios, fiind fictiv, rezultând intenția părților de a nu fi plătit și cerut, iar în temeiul art. 1303 Cod civil pentru caracterul derizoriu al prețului, disproporționat față de valoarea lucrului vândut, contractul s-a considerat lovit de nulitate pentru lipsa prețului.
S-a apreciat ca nerelevantă susținerea pârâtei conform căreia transmiterea proprietății se va face efectiv la decesul vânzătorului.
În argumentarea soluției s-a subliniat că potrivit expertizei psihiatrice, reclamantul a dovedit imaturitate afectivă (sugestibilitate crescută, dependență afectivă, infantilism, credulitate, capacitatea redusă de evaluare a consecințelor faptelor sale, impulsivitate, pierderea controlului emoțional).
În acest context s-a considerat alterat consimțământul vânzătorului prin eroare, indusă de reclamantă prin promisiuni și prin poziția sa dominantă, situație în care contractul nu trebuia apreciat valabil, fiind întemeiat pe o cauză imorală conform art. 968 Cod civil.
Potrivit expertizei construcții, s-a reținut că obiectul contractului nu a fost corect determinat, înstrăinându-se altceva decât ceea ce reclamantul stăpânea, iar suprafața de teren nu a fost identificată, așa încât expertul a arătat că pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare era necesară o ieșire din indiviziune care să respecte prevederile tranzacției conform sentinței civile nr. 5560/1996, iar la baza acesteia din urmă trebuia să existe o documentație din care să rezulte încăperile cu dimensiuni și destinații, inclusiv beciul ce revine fiecărei părți, planul cadastral nefiind edificator, întrucât nu este inclusă și bucătăria.
A mai reținut judecătoria că prin contract s-a vândut și suprafața de 228 mp teren ce aparține intervenientei, potrivit tranzacției și autorizației de construcție nr. 202/1994.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, calificat recurs la termenul de judecată din 25.10.2007, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru greșita reținere a neplății prețului în baza declarației martorei, în condițiile în care aceasta nu a participat la încheierea contractului și nu știa de existența actului, neputând să facă declarații în legătură cu prețul.
S-a criticat motivarea instanței de fond care a considerat prețul ca fiind foarte mic față de valoarea reală a bunurilor (nesincer și neserios prin raportare la art. 1303 Cod civil), cu ignorarea faptului că prin act s-a transmis nuda proprietate, reclamantul rezervându-și uzufructul viager, vârsta vânzătorului (mai puțin de 50 de ani) și starea bună a sănătății acestuia care prezumă un termen îndelungat de aproape 30 de ani până când cumpărătoarea ar putea intra în posesia efectivă a bunurilor.
În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a susținut că nu s-a ținut seama de relațiile de prietenie dintre părți în temeiul cărora recurenta a asigurat menajul reclamantului cât timp a locuit cu acesta până la plecarea sa la muncă în Spania; ajutorul cu sume de bani trimise din străinătate, atestat de martori și de mandatul poștal; de gradul de uzură de peste 90% al imobilelor stabilit, potrivit expertizei întocmită de precum și de existența dependințelor comune.
A fost criticată motivarea judecătoriei conform căreia consimțământul vânzătorului a fost alterat prin eroare, pentru că notarul a fost cel în fața căruia consimțământul a fost valabil exprimat iar intimatul reclamant a semnat de bună voie contractul. De asemenea, s-a susținut că s-au ignorat certificatul medico-legal nr. 509/2004 al Serviciului de medicină legală D și raportul INML " Minovici", acte care au concluzionat că pârâtul a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-juridice ce pot decurge din actul juridic încheiat.
Recurenta a apreciat că expertul a stabilit o valoare exagerată a imobilelor la 2,2 miliarde lei vechi față de valoarea de piață de 313.756.000 lei vechi reflectată în cataloagele cu valori aflate la notariatele publice. Aceeași exagerată evaluare s-a considerat a fi fost făcută și pentru terenuri, mai ales că determinarea valorii nu s-a raportat la data contractului (mai 2004) ci la o dată ulterioară (15.08.2005, conform mențiunilor de la fila 160 din dosarul de fond).
O ultimă critică s-a referit la reținerea de către judecătorie a nedeterminării corecte a obiectului contractului și la lipsa identificării terenului în considerarea faptului că era necesară ieșirea din indiviziune și o documentație cadastrală, câtă vreme recurenta învederează că a cumpărat nuda proprietate pentru 1/2 din casă și teren și nu bunuri aflate în proprietatea exclusivă a vânzătorului iar documentația cadastrală este suficientă pentru justificarea obiectului vândut.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii și cererii de intervenție.
Intimații au formulat întâmpinări conform disp.art.115 cod pr.civilă și art. 308 al.2 cod pr.civilă susținând în esență aspectele invocate la judecata fondului.
Prin decizia nr.493 pronunțată la data de 10.04.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis recursul declarat de pârâta și a modificat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii și a capătului accesoriu privind cheltuielile de judecată, precum și a cererii de intervenție, fiind respinsă totodată și cererea intimatului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în mod greșit judecătorul fondului a constatat neplata prețului vânzării, întemeindu-se pe depoziții testimoniale în condițiile în care martora nu a avut cunoștință despre contract la momentul încheierii lui și a expus propria presupunere referitoare la neplata prețului, ce nu putea primi eficiență probatorie față de dispozițiile art. 1191 al.2 cod civil.
S-a stabilit că instanța de fond a ignorat împrejurări esențiale ale cauzei atunci când a stabilit caracterul nesincer și neserios al prețului, întrucât reclamantul a declarat că a primit prețul înainte de autentificarea actului, și nu există nicio dovadă în sens contrar ( al neremiterii prețului).
În ceea ce privește pretinsa neseriozitate a prețului s-a reținut că părțile contractante s-au aflat în relații de concubinaj, iar prin contrat s-a înstrăinat nuda proprietate, vânzătorul rezervându-și dreptul de uzufruct pentru cota de din imobilul vândut, toate aceste împrejurări fiind de natură să sublinieze subiectivismul părților în determinarea prețului.
Pe de altă parte, reține instanța de recurs, expertul a determinat valoarea de circulație a imobilului, la momentul efectuării expertizei- 18.11.2005 și nu s-a raportat la data încheierii contractului, ignorându-se totodată faptul că s-a înstrăinat cota de din nuda proprietate, cumpărătoarea intrând astfel în posesia bunului la o dată viitoare incertă, aceea a încetării din viață a vânzătorului.
De asemenea, tribunalul a apreciat că din redactarea cererii introductive reiese indirect că relațiile dintre părți au fost cordiale în perioada încheierii contractului, iar promovarea prezentei acțiuni s-ar datora nerespectării unor "angajamente" asumate de către recurentă, ca sancțiune pentru neonorarea unor obligații extracontractuale.
Toate aceste aspecte, a stabilit instanța de recurs, conduc la concluzia unui preț serios determinat în raport de relațiile personale dintre contractanți.
S-a mai reținut că eroare ca viciu de consimțământ atrage nulitatea relativă și nu nulitatea absolută a contractului, că aceasta de altfel nici nu a fost dovedită în cauză și că, potrivit raportului de expertiză medico- legală psihiatrică, reclamantul a avut capacitatea de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-juridice ce pot recurge din contractul încheiat.
Tribunalul a stabilit și că obiectul vânzării a fost strict determinat, la baza încheierii contractului stând sentința civilă nr.5560/1996 a Judecătoriei Târgoviște, prin care intervenienții și-au partajat averea autoarei, astfel încât vânzătorul a putut înstrăina valabil nuda proprietate a cotei abstracte din dreptul de proprietate.
În aceste condiții, a concluzionat instanța de recurs, nu se poate pretinde că s-a vândut un bun ce aparținea intimatei-interveniente și, dacă s-ar admite acest lucru, aceasta ar avea posibilitatea promovării acțiunii în revendicare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și intervenienta, criticând-o ca nelegală.
Recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit Tribunalul Dâmbovițaa considerat calea de atac exercitată de către pârâtă împotriva hotărârii judecătorească pronunțată de instanța de fond ca un recurs, întrucât corespunzător valorii imobilului astfel cum a fost stabilită prin expertiză, calea de atac era apelul.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că tribunalul a interpretat greșit actul dedus judecății, și-a întemeiat hotărârea pe motive contradictorii și străine de natura pricinii, soluția dată fiind lipsită de temei legal și bazându-se pe o aplicare greșită a legii.
Precizează recurentul că s-au încălcat disp.art. 1303 cod civil, întrucât prețul stabilit este derizoriu și disproporționat în raport de valoarea imobilului înstrăinat, situație în care actul de vânzare este lovit de nulitate absolută.
S-a mai susținut că s-au interpretat greșit probele administrate, ignorându-se expertiza medico-legală psihiatrică și nedându-se eficiență raportului de expertiză constructor.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 309 pct.7,8 și 9 cod pr.civilă.
La data de 23.06.2008 reclamantul a depus precizări la motivele de recurs, în care a invocat, pentru primul motiv de recurs, greșita aplicare a disp.art. 2821al.1 cod pr. civilă, arătând că evaluarea imobilului s-a realizat prin expertiza construcții la nivelul anului 2005, când s-a stabilit o valoare totală de 220.746 lei, iar vânzarea a avut loc doar cu câteva luni înainte, în anul 2004, ceea ce-l determină să precizeze valoarea imobilului la momentul încheierii actului la peste 100.000 lei.
Recurentul a menționat că prețul de 2000 lei inserat în contract nu prezintă relevanță, fiind neserios și neputând fi luat în considerare la calificarea căii de atac.
S-a mai arătat pentru cel de-al doilea motiv de recurs, că nu are importanță, pentru analizarea prețului faptul că s-a înstrăinat doar nuda proprietate; că tribunalul a
acordat" o importanță covârșitoare înțelegerii părților; că s-au înlăturat greșit concluziile expertizei constructor, în condițiile în care valoarea imobilului este de 100 de ori mai mare decât cea din contract, fiind greșit interpretată și expertiza psihiatrică.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița, ca instanță de apel.
În ceea ce o privește pe intervenienta, aceasta a criticat, la rândul său, decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sub aspectul greșitei calificări a căii de atac exercitată de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2149/2007 a Judecătoriei Târgoviște, acesta fiind apel și nu recurs, cum greșit s-a apreciat de către tribunal.
Precizează recurenta că nu prezintă importanță, sub acest aspect, prețul stabilit de părți, ci doar valoarea reală a imobilului, astfel cum aceasta a fost evaluată prin expertiza constructor.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că tribunalul a ignorat faptul că moștenitorii nu se mai află în indiviziune asupra bunului, iar împrejurarea că reclamantul a înstrăinat o cotă indiviză, conduce la nulitatea absolută a actului.
S-a menționat că deși prețul a fost stabilit la 2.000.000 lei vechi,taxa notarială pentru act s-a calculate pentru o valoare de 313.765.000 lei vechi a imobilului, perfectându-se astfel un înscris care are la bază o infracțiune de evaziune fiscală.
Nu s-a avut în vedere, arată recurenta, problemele de ordin medical pe care le avea recurentul, constatat și cu ocazia efectuării expertizei psihiatrice și s-a ignorat că între data încheierii actului și momentul efectuării expertizei constructor trecuse doar un an de zile.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă.
Intimata, în conformitate cu disp.art. 115 cod pr.civilă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiate a celor două recursuri, susținând în esență că tribunalul a realizat o corectă calificare a căii sale de atac, în raport de prețul menționat în actul de întreținere.
La termenul de judecată din data de 22.09.2008, în conformitate cu disp.art. 137 cod pr.civilă raportat la art. 299 cod pr.civilă, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursurilor declarate de reclamantul și intervenienta împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, ce a fost pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca instanță de recurs, în complet de trei JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
Se constată, sub acest aspect, că reclamantul a investit instanța de fond cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3631/14.05.2004 de BNP, prin care a înstrăinat nuda proprietate din imobilul aflat în patrimonial său, pentru prețul de 20.000.000 lei vechi.
Potrivit deciziei nr. 32 din 9.06.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma admiterii recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al României, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, s-a stabilit că sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea nulității unui act juridic privind drepturi
patrimoniale, indiferent de existența petitului accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Pornindu-se de la această premisă, ce se regăsește în pricina dedusă judecății se constată că, pentru determinarea căilor de atac nu se poate avea în vedere decât prețul consemnat în contractul de vânzare cumpărare, întrucât nulitatea absolută a contractului reprezintă o sancțiune ce se aplică pentru nerespectarea la încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general și în aceste condiții, este evident că au relevanță exclusivă doar cuantumul prețului stipulat în contractul a cărui nulitate se cere a fi constatată de instanța de judecată.
În acest context, prețul menționat în contract constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, fiind lipsită de relevanță pentru stabilirea căilor de atac, valoarea stabilită ulterior în cadrul procesului, pe cale de expertiză, deoarece în această situație s-ar ajunge la împrejurarea în care determinarea competenței materiale și a căilor de atac ar depinde în totalitate, de un factor subiectiv și în orice caz, exterior și ulterior actului juridic ce se cere a fi constatat nul.
Împrejurarea invocată de către recurenta intervenientă în sensul că taxa de autentificare s-ar fi stabilit la valoarea de 313.765.000 lei vechi a imobilului, nu este de natură să înlăture argumentele prezentate în paragraful precedent, întrucât ceea ce prezintă importanță și relevanță juridică este doar prețul pe care părțile, în condițiile concrete ale înțelegerii lor contractuale au înțeles să-l stabilească, prin apreciere și determinare consensuală.
Raportat la aceste considerente, constatând că în mod corect tribunalul a stabilit, în conformitate cu art. 2811al.1 cod procedură civilă, că, față de prețul menționat în contract, împotriva hotărârii pronunțată de judecătorul fondului poate fi exercitată doar calea de atac a recursului, situație în care prin încheierea de ședință din 25.10.2007 a recalificat, conform art. 84 cod pr.civilă calea de atac exercitată de către pârâtă ca fiind recurs, Curtea, în temeiul disp.art. 137 cod pr.civilă rap.la art. 299 cod pr.civilă, reținând că recursurile au fost declarate împotriva unei hotărâri judecătorești, irevocabile, le vor respinge ca inadmisibile.
Cu referire la excepțiile tardivități și nulității căii de atac exercitată de către reclamantă împotriva deciziei civile nr.493 pronunțată la data de 10 aprilie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, invocate de către intimată, Curtea, față de stabilirea inadmisibilității celor două recursuri constată că devine de prisos analiza celor două excepții, admiterea excepției inadmisibilității ducând la rămânerea fără obiect a excepțiilor invocate de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul și intervenienta domiciliați în Târgoviște,-, jud. D împotriva deciziei civile nr.493 pronunțată la data de 10 aprilie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în Târgoviște,-, jud. D ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red./AV
2 ex.26.09.2008
2970/2005 Judec.Târgoviște
r- Trib.
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
