Obligație de a face. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.808
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în B, Bd. - -, -amelia,. F,.28, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 135 pronunțată la data de 9 aprilie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și, domiciliați în B,-, jud.
Recurs timbrat prin anularea chitanței seria - nr.- din 19.05.2008 în valoare de 10 lei, aflată la fila 8 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei a răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat din Baroul d e avocați B, lipsind intimații reclamanți - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care:
Curtea, având în vedere că în cauză există adversari, iar la termenul anterior s-a formulat cerere de suspendare a cauzei în baza disp.art. 244 pct.1 Cod pr.civilă de către apărătorul recurentei-pârâte, avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei la a doua strigare a răspuns recurenta-pârâtă asistată de avocat din Baroul d e Avocați B, lipsind intimații reclamanți - și.
Avocat reiterează cererea de suspendare a cauzei potrivit disp.art. 244 pct. 1 Cod pr.civilă formulată la termenul anterior, arătând că pe rolul Judecătoriei Buzăua depus o acțiune privind folosința terenului situat în B,-, apreciind că aceasta are o strânsă legătură cu litigiul de față.
Curtea, în raport de condițiile concrete ale speței, apreciază că nu sunt întrunite disp.art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, întrucât suspendarea judecării prezentului recurs ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei, prejudiciind grav părțile din dosar; acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect partajul de folosință, are, evident, acest efect de tergiversare a soluționării recursului. În consecință, curtea respinge ca neîntemeiată cererea recurentei-reclamante de suspendare a judecății cauzei.
Avocat având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei-pârâte, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău este nelegală întrucât a modificat în tot sentința pronunțată de instanța de fond, obligând astfel recurenta la desființarea construcției, ori, în caz de refuz, la realizarea operațiunii pe cheltuiala acesteia.
Apreciază că măsura luată este împovărătoare, cu atât mai mult cu cât, în condițiile în care Municipiul Baa cceptat construcția, nedispunând desființarea ei, nu se încalcă dreptul de acces cu piciorul, deschiderea de 3,52. este permisivă intrării cu vehicule și nu este încălcat dreptul de proprietate al intimaților.
Consideră că măsura luată este împotriva spiritului legii întrucât nu s-a avut în vedere găsirea celei mai economicoase măsuri pentru menținerea edificiilor, dat fiind faptul că părțile constructoare au respectat dreptul lor exclusiv și nu au încălcat dreptul celorlalte părți.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului Buzău în sensul respingerii apelului, cu obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 14 iulie 2006 și înregistrată sub nr.6907/2006, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să ridice, pe cheltuiala sa, construcția cu destinație de spațiu comercial, edificată pe terenul proprietatea indiviză a mai multor coproprietari, situat în municipiul B,-, județul B și la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, reclamanții au solicitat ca, în situația în care pârâta nu va ridica această construcție în termenul stabilit de instanță, să fie autorizați să desființeze ei construcția,pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, în fapt, sunt titularii dreptului de proprietate asupra unui imobil casă de locuit, situat în municipiul B,-, județul B, în suprafață construită de 46,41. construcție situată pe un teren indiviz de 90,50. așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5539 din 21 noiembrie 1996. Accesul la acest imobil se face printr-o curte comună cu ceilalți proprietari de imobile, printr-o deschidere la stradă de 5,40.
Fără consimțământul reclamanților și al celorlalți coproprietari și fără autorizație de demolare și, respectiv de construcție, pârâta a demolat grupurile sanitare, beciul și sursa de apă, toate de folosință comună, și a edificat un spațiu comercial, făcând astfel imposibil accesul în curtea proprietate indiviză. Procedând astfel, pârâta a încălcat dreptul de coproprietate asupra curții comune, căreia i-a schimbat destinația prin construcțiile pe care le-a edificat.
Curtea comună de acces este obiect de coproprietate forțată, perpetuă și, ca atare, acest regim juridic se menține indiferent de voința copărtașilor. Fără consimțământul celorlalți coproprietari, pârâta nu putea demola nici spațiile de folosință comună și nici nu putea construi noi spații comerciale.
Existența stării de coproprietate impunea, cu precădere, acordul de voință al tuturor copărtașilor, atât cu privire la demolarea construcțiilor de folosință comună, cât și cu privire la construirea unui spațiu cu destinație comercială.
Pârâta este un constructor de rea-credință,întrucât a nesocotit cu bună știință drepturile copărtașilor și a construit pe un teren despre care știa că este proprietate indiviză.
Pârâta a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:
Cererea introductivă de instanță este formulată de două persoane care nu dețin un drept de proprietate asupra terenului situat în municipiul B,-.
Pentru demolarea construcțiilor existente și pentru edificarea construcțiilor noi a avut acordul tuturor persoanelor ce folosesc curtea comună, inclusiv a reclamantului -, iar clădirea edificată este amplasată pe terenul proprietate personală.
Reclamanții nu au interes în promovarea și susținerea acțiunii, pentru că nu le este afectat dreptul de proprietate, iar pe de altă parte, sunt singurii inițiatori ai acțiunii, ei nefiind susținuți de alte persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi.
Prin sentința civilă nr.7436 din 20 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Buzăua respins excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de pârâtă, dar a respins și acțiunea formulată de reclamanții - și -, în contradictoriu cu pârâta, reclamanții fiind obligați să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare și garanție imobiliară, autentificat sub nr.5539 din 21 noiembrie 1996, reclamanții - și - au dobândit în proprietate două camere și o magazie din scândură, împreună cu terenul de 46,41.aflat sub camere, situate în municipiul B,-, județul B, construcția fiind situată pe un teren indiviz în suprafață de 90,50.S-a precizat în act că accesul se face printr-o curte comună cu ceilalți coproprietari, iar în folosință comună au un beci, wc și sursa de apă.
Prin sentința civilă nr.6970/1998 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a constatat că pârâta este proprietară a imobilului situat în municipiul B,-, județul B, compus din două camere și bucătărie, iar prin Ordinul Prefectului nr.353/2005, acesteia i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 190. teren, situat în municipiul B,-,județul
Cu procesul-verbal de control încheiat la data de 18 noiembrie 2005, s-a constatat existența unei extinderi - construcție parter - cu destinație de spațiu comercial, ce a fost executată în partea a construcției vechi. Lucrările s-au efectuat în luna septembrie 2005, fără autorizație de demolare/construcție și fără acordul coproprietarilor pentru efectuarea construcției pe terenul (curtea imobilului) aflat în indiviziune.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic rezultă că suprafața actuală a terenului aflat în indiviziune este de numai 82,50,față de 90,50 inițial, urmare a extinderii construcției pârâtei, prin demolarea anexelor comune vechi (wc și magazie) și edificarea unei construcții noi formate din spațiu comercial, wc și două magazii.
Chiar datorită micșorării terenului cu suprafața de 8 și îngustarea accesului de la stradă cu 1,88, rămânând 3,52, locatarii pot circula normal, accesul fiind posibil și pentru mijloacele de transport, autoturisme și mașini de pompieri.
Având în vedere că noua construcție nu se află pe un teren proprietatea exclusivă a reclamanților, ci pe un teren coproprietate forțată a mai multor copărtași, reclamanții nu pot formula singuri acțiunea, ci numai împreună cu ceilalți coproprietari ai terenului-curtea comună.
Împotriva acestei sentințe,reclamanții - și - au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, pentru următoarele motive:
Dreptul exclusiv asupra unei părți ideale dintr-un imobil este un drept real, ocrotit de lege. Având calitatea de coproprietari ai terenului curte comună, prin edificarea construcției li s-a adus un prejudiciu efectiv, întrucât li s-a îngrădit accesul la drumul public,micșorându-se deschiderea de 5,40. stabilită prin actele de vânzare-cumpărare și confirmată prin hotărâri judecătorești irevocabile. S-a adus astfel atingere dreptului lor de proprietate, fapt care legitimează dreptul acestora la acțiune.
Instanța de fond a schimbat destinația curții comune, făcând posibilă exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate de către pârâtă, care, fără consimțământul celorlalți coproprietari, a construit pe un teren care trebuia să rămână în indiviziune pe toată durata existenței construcțiilor.
Ori,obligația fiecărui coproprietar este de a se abține de a împiedica exercitarea dreptului de proprietate de către ceilalți coproprietari.
În baza probelor administrate, prin decizia civilă nr.135/9.04.2008, Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 7436/20.12.2007 a Judecătoriei Buzău, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-și ridice construcția, cu destinația de spațiu commercial, executată pe terenul proprietate indiviză, situat în Municipiul B,-, județul B, iar în caz contrar, au fost autorizați reclamanții să desființeze construcția, pe cheltuiala pârâtei. Prin aceeași decizie, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 1329,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la instanța de fond și în apel.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că:
- din probele administrate rezultă cu certitudine că, în speță, curtea comună constituie obiect de coproprietate forțată și perpetuă, aceasta fiind stabilită încă din anul 1957 și că ea trebuie să subziste pe toată durata existenței construcțiilor;
- fără consimțământul celorlalți coproprietari și fără autorizație de demolare și, respectiv, de construcție, pârâta a demolat grupurile sanitare de folosință comună și a edificat un spațiu comercial, un WC și două magazii. Ca urmare a extinderii construcției, suprafața de teren în indiviziune forțată s-a redus de la 90,50. la 82,50. construcția nouă ocupă din curtea comună suprafața de 8. iar din deschiderea terenului la stradă, care inițial era de 5,40. ocupă 1,88.;
- prin exercitarea dreptului de folosință, coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeași natură al celorlalți coproprietari, iar bunul indiviz trebuie să fie folosit potrivit destinației sale; un coproprietar nu va putea face acte de dispoziție cu privire la bunul indiviz;
-refuzul reclamanților de a consimți la edificarea acestor construcții pe terenul aflat în indiviziune forțată și perpetuă nu poate fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând,în esență, că:
- atâta timp cât Municipiul B, prin Primar, nu a dispus demolarea construcției ( fiind obligată numai la o amendă de 1000 lei) nici instanța nu putea să o facă, în condițiile în care, prin edificarea acestui edificiu, nu se încalcă dreptul de acces cu piciorul, de care beneficiază toate părțile ce locuiesc în curte, deschiderea de 3,52. este permisivă și intrării cu vehicule (deși acest lucru nu se poate practica față de amplasamentul construcției) și nu se aduce atingere dreptului de proprietate al părților intimate de exclusiv 46. și nici asupra celor 90. indivizi;
- în mod greșit tribunalul a obligat-o și la plata cheltuielilor de judecată de la fond, din moment ce nu a existat motiv de apel cu privire la acest aspect, iar în concluziile finale s-au solicitat numai cheltuielile din apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Starea de coproprietate forțată asupra părților comune dintr-un imobil derivă din însăși destinația bunului.Fiecare coproprietar se poate folosi de părțile ce servesc comun, dacă această folosință este conformă cu destinația bunului și nu împiedică exercitarea dreptului celorlalți.
Ori, în cazul în speță, cum în mod corect a reținut instanța de apel, construcțiile edificate de recurenta- pârâtă - un spațiu comercial, un WC și două magazii ( fără acordul tuturor coproprietarilor) ocupă 8 din curtea comună și îngustează calea de acces de la 5,40 la 3,52
Împrejurarea că Municipiul B, prin Primar, nu a dispus demolarea construcțiilor edificate de recurenta-pârâtă fără autorizație de construcție, nu are relevanță juridică în speță față de dispozițiile legale ce reglementează coproprietatea forțată asupra părților comune dintr-un imobil.
Deci, sub acest aspect, recursul este nefondat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se impun următoarele precizări:
Într-adevăr, potrivit art. 274 cod pr.civilă, instanța acordă cheltuielile de judecată la cererea părții, numai că, în speță, apelanții-reclamanți au solicitat cheltuielile de judecată.
Faptul că în practicaua deciziei Tribunalului se face numai mențiunea " cu cheltuieli de judecată", fără a se preciza expres," atât cele din apel, cât și cele de la fond", nu este de natură a concluziona că apelanții reclamanți au vrut cheltuielile de judecată doar din apel, din moment ce au solicitat schimbarea în tot a sentinței, iar pe
fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, acțiune prin care s-au cerut și cheltuielile de judecată.
Față de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Cererea intimaților-reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată, se va respinge, în baza art. 274 cod pr.civilă, întrucât nu au făcut dovada cheltuielilor suportate de ei în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul de pârâta, domiciliată în B, Bd. - -, -amelia,. F,.28, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 135 pronunțată la data de 9 aprilie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și, domiciliați în B,-, jud.
Respinge ca nefondată cererea intimaților-reclamanți privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red./AV
2 ex/24.09.2008
6907/200 Judecătoria Buzău
a- Trib.
și Mitia
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
