Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 804/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.804
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
ori - - -
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, - 3,. 1, împotriva deciziei civile nr.102/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P,-, jud. P și, domiciliat în SUA, 73,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 9 dosar, intimata -pârâtă prin avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.176/11.09.2008 depusă la dosar, lipsind intimatul pârât.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură din partea recurentului - reclamant răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte.
Părțile, având pe rând cuvântul, prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant, invocă un motiv de nulitate de ordine publică, ce vizează stabilirea, cu autoritate de lucru judecat, de către instanța de recurs, pe linia deciziei de casare, a dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunurilor mobile în litigiu, autoritate de lucru judecat ce nu a fost avută în vedere de instanța de apel.
Mai arată că prin cererea reconvențională pârâta-reclamantă a negat dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor, situație în care apreciază ca fiind legal și temeinic contractul de vânzare-cumpărare încheiat.
Consideră că intimata a săvârșit un abuz de drept deoarece sa l-a împiedicat pe recurent să-și exercite dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, bunuri de care acesta s-a folosit din anul 2002 până în anul 2007, refuzând permanent să i le restituie.
Concluzionând, arată că în cauză subzistă motivul de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, deoarece, în mod greșit, neraportându-se la probele administrate în cauză, instanța nu a acordat cheltuielile de judecată potrivit documentelor justificative aflate în dosar.
Solicită admiterea recursului, desființarea deciziei civile nr.102/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că nu înțelege să mai invoce excepția nulității recursului, față de motivul de ordine publică invocat astăzi în fața instanței.
Apreciază că susținerile recurentului sunt nefondate întrucât textele de lege menționate de acesta ca fiind încălcate de instanța de apel se referă la obligații contractuale, ori, între pârâtă și reclamant nu există un raport contractual care să dea naștere la obligații în sarcina intimatei-pârâte.
Mai arată că recurentul-reclamant nu a făcut dovezi în ceea ce privește deținerea de către intimata-pârâtă a bunurilor revendicate de acesta.
Consideră nefondată susținerea recurentului-reclamant ce vizează împrejurarea că instanța de apel nu a acordat toate cheltuielile de judecată, deoarece chitanțele la care face referire reclamantul nu se găsesc în dosar.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr.102/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.6536/24.05.2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fostă ), solicitând, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să-i restituie bunurile mobile proprietatea sa, respectiv mobila de bucătărie, frigider mediu marca, mașină de spălat, aragaz cu hotă, canapele din piele de 1,2 și 3 locuri- 3, dormitor italian complet (pat dublu cu noptiere), vitrină-bibliotecă lemn de, toaletă cu oglindă și 3 sertare, dulap cu oglindă cu 5 uși, oglindă stil baroc.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit bunurile mobile mai sus menționate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 310/2003 de la, bunuri pe care acesta le moștenise de la autorul său și care, fără nici un drept, se află în posesia pârâtei.
Pârâta, în apărare, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât bunurile mobile în litigiu i-au fost înstrăinate de autorul numitului, respectiv, odată cu apartamentul nr.3 din P, str. -, nr. 2, -.AC.. A,. 1.
Pe calea cererii reconveționale, pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și, pentru lipsa obiectului, respectiv a bunurilor menționate în actul respectiv, care sunt proprietatea sa.
Față de cererea reconvențională, reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a pârâtei, în formularea cererii reconvenționale.Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune interese de 10.000.000 ROL pe fiecare zi de întârziere, începând cu 22.10.2004 și până la soluționarea cauzei, motivându-se că aceasta urmărește tergiversarea procesului și producerea în dauna sa a unor pagube.
La data de 27.10.2004, la solicitarea pârâtei, s-a introdus în cauză, în calitate de pârât numitul.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.3265/11.04.2005 a Judecătoriei Ploiești, au fost respinse acțiunea și cererea de acordare de daune interese formulate de reclamant, a fost admisă cererea reconvențională și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.310/4.02.2003, autentificat de notarul public -.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, fără însă a arăta în ce constau motivele de nelegalitate sau netemeinicie.
La data de 26.05.2005, a declarat apel împotriva aceleiași sentințe și reclamantul, solicitând admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a pârâtei, respingerea cererii reconvenționale și admiterea acțiunii.A susținut reclamantul că pârâta nu are calitate procesuală activă și interes în formularea cererii reconveționale, atâta timp cât nu există un act juridic privind bunurile mobile în litigiu, încheiat între pârâtă și (fostul proprietar al acestor bunuri).
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr.7484/25.10.2005.
La data de 8.05.2006, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității apelului declarat de pârâtul, întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 287 alin.1 cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr. 524/12.06.2006 a Tribunalului Prahova, s-a constatat nulitatea apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3265/11.04.2005 a Judecătoriei Ploiești și s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 524/12.06.2006 a Tribunalului Prahovaa fost admis de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civile nr. 1431/14.11.2006, prin care a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, pe considerentul că se impune suplimentarea probatoriului pentru a se stabili dacă exista sau nu concernul fraudulos între reclamant și pârât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, precum și cu privire la lipsa cauzei imediate a actului respectiv. Totodată, s-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize pentru identificarea, evaluarea bunurilor pretinse de reclamant a fi proprietatea sa și în ce măsură acestea se află sau nu la pârâtă.
După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.10694/105/27.12.2006.
La data de 20.11.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei și la plata contravalorii bunurilor mobile în litigiu, actualizată la zi, precum și a daunelor interese de 1000 lei RON, în condițiile în care pârâta se face vinovată de nerestituirea bunurilor și tergiversarea cauzei.
În baza probelor administrate, prin decizia civilă nr. 102/19.02.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile lipsei calității procesuale a pârâtului, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a pârâtei, a constatat nulitatea apelului declarat de pârât, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, obligând pe pârâtă să-i restituie reclamantului o mașină de spălat marca "" sau c/val. acestui bun de 340 lei.S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete din acțiunea precizată, precum și cererea reconvențională. Prin aceeași decizie, intimata-pârâtă a fost obligată să plătească apelantului-reclamant suma de 1311,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că:
- împrejurarea că reclamantul a dobândit bunurile mobile în litigiu în baza contractului de vânazre-cumpărare nr.310/4.02.2003, nu înseamnă, în mod automat, că poate pretinde restituirea acestora de la pârâtă, întrucât actul menționat nu atestă deținerea de către pârâtă a bunurilor respective, ci, pur și simplu conferă în favoarea reclamantului doar un drept de proprietate, nefiind exonerat de obligația de a dovedi stăpânirea în fapt de către pârâtă a acestor bunuri;
-probatoriul administrat în cauză, concluzionează că reclamantul a intrat în posesia bunurilor mobile în litigiu, cu excepția mașinii de spălat "", deținută, fără drept, de pârâtă;
-contractul de vânzare-cumpărare nr. 310/4.02.2003 a fost încheiat în mod valabil, vânzătorul transferând dreptul său de proprietate ( dobândit în calitate de moștenitor al autorului său ) asupra bunurilor mobile, descrise în act, în favoarea reclamantului;
-nu se justifică obligarea pârâtei la plata unor daune interese atâta timp cât cauza nu a fost tergiversată din culpa acesteia, care nu a făcut altceva decât să se apere și să pretindă, la rândul său, în apărare anumite drepturi;
-pârâtul are calitate procesuală atâta timp cât pârâta a formulat cererea reconvențională, prin care a solicitat desființarea unui contract de vânzare-cumpărare în cadrul căruia acesta a figurat ca parte;
-pârâta are calitate procesuală activă și interes pentru a solicita desființarea contractului în condițiile în care pretinde că actul s-a încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale și a unor drepturi proprii.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că:
-numai printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză, s-a reținut o situație de fapt neconformă realității.Astfel, depozițiile martorilor audiați în cauză contrazic concluzia instanței, cum că el, reclamantul, ar fi intrat în posesia bunurilor mobile în litigiu;
-întrucât pârâta se face vinovată de nerestituirea bunurilor sale mobile și trenarea cauzei se impune obligarea acesteia la plata de daune interese;
-în mod greșit, tribunalul i-a acordat cheltuieli de judecată de numai 1311,26 lei, în realitate cuantumul acestora cifrându-se la 2838,26 lei.
În ședința publică din 22.09.2008, recurentul reclamant, a invocat un motiv de nulitate de ordine publică, ce vizează stabilirea, cu autoritate de lucru judecat, de către instanța de recurs, pe linia deciziei de casare, a dreptului său de proprietate
asupra bunurilor mobile în litigiu, autoritatea de lucru judecat ce nu a fost avută în vedere de instanța de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 cod pr.civilă sub denumirea de motive de modificare sau casare.
Obiectul analizei instanței de recurs este limitat la motivele de modificare sau casare enumerate în textul de lege anterior menționat.
Ori, în cazul în speță, criticile reclamantului, ce vizează exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului administrat, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât aceasta implică, practic, reanalizarea situației de fapt, în temeiul probatoriului deja administrat, iar controlul de netemeinicie a hotărârii excede limitelor impuse de art. 304 cod pr.civilă și nu intră în atribuția instanței de recurs.
O atare situație se impune, întrucât nemulțumirea privind greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate (în opinia recurentului) a probatoriulului administrat, numai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 cod procedură civilă.
Față de considerentele arătate, curtea va analiza doar motivele de nelegalitate.
Referitor la susținerea recurentului în sensul că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art.315 alin.1 Cod.pr.civilă ( conform cărora hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului), neținând cont de faptul că pe linia deciziei de casare s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, dreptul său de proprietate asupra bunurilor mobile în litigiu, se impune următoarea precizare:
Pe de o parte, din lecturarea deciziei de casare nr. 1431/14.11.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, nu rezultă acest aspect, iar pe de altă parte, instanța de apel a reținut că reclamantul este proprietarul bunurilor mobile în litigiu, numai că această împrejurare nu este de natură a-l exonera pe acesta de obligația de a dovedi stăpânirea în fapt de către pârâtă a bunurilor respective.
În legătură cu motivul de recurs ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel, este de menționat că:
Potrivit art.274 cod pr.civilă, " partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Ori, în cazul în speță, întrucât pretențiile ce formează obiectul litigiului au fost admise numai parțial, în mod corect, tribunalul a acordat apelantului-reclamant numai o parte din cheltuielile de judecată suportate, proporțional cu pretențiile admise.
Față de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 312 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 cod pr.civilă, recurentul-reclamant va fi obligat să plătească intimatei-pârâte suma de 1309 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocet, conform chitanței nr. 1176/11.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,str. - -, nr. 66, - 3,.1, județul P, împotriva deciziei civile nr. 102/19.02.2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu pârâții ( fostă ), domiciliată îm P,-, județul P și, cu ultimul domiciliu cunoscut în, 73,.
Obligă recurentul reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 1309 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red./AV
2 ex.24.09.2008
6536/2004.
a- Trib.
și
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
