Autorizare desființare lucrări (legea 50/1991). Decizia 1453/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1453
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Marcel Gavriș
JUDECĂTOR 2: Cristina Ciobanu Dordea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 323A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă, în contradictoriu cu reclamantul Primarul Sectorului 1
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât personal, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimatul-reclamant solicită judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ, după care:
Recurentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, urmând a face dovada demersurilor de intrare în legalitate.
Curtea, apreciază necesară administrarea probei cu înscrisuri, sens în care în baza art. 305.pr.civ. admite proba la solicitarea recurentului.
Se depune la dosarul cauzei dovada înregistrării documentației pentru eliberarea autorizației. Arată că a depus aceste documente în vederea intrării în legalitate chiar a doua zi după întocmirea procesului-verbal de contravenție prin care s-a constatat efectuarea unor lucrări în afara autorizației de construire, dar că neemiterea acestor documente suplimentare nu-i poate fi imputată. Arată că deși Certificatul de urbanism solicitat în octombrie 2007 i-a fost eliberat în aprilie 2008, respectiv la 6 luni de la solicitare, deci cu încălcarea termenului legal. Ulterior a întâmpinat o serie de probleme cu eliberarea altor documente, ceea ce a presupus timp, insa culpa nu-i a sa ci a autorității care nu a emis documentele în termen legal.
Pe fondul cererii de recurs, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, apreciind că instanța a interpretat eronat actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și că hotărârea din apel este lipsită de temei legal.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 la data de 7.05.2008, reclamantul Primarul sectorului 1 B a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate ilegal sau să dispună încadrarea acestora în prevederile autorizației de construire.
Prin sentința civilă nr. 8052/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B s-a admis excepția de necompetență teritorială, cauza fiind trimisă spre soluționare Judecătoriei sectorului 5 B, unde a fost înregistrată la data de 10.07.2008.
Prin sentința civilă nr. 6396/15.09.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul sectorului 1 B împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a constatat că la data de 16.10.2007, după întocmirea procesului verbal de sancționare, pârâtul s-a adresat Primăriei sectorului 1 B cu cererea nr. 40346/16.10.207 prin care a solicitat eliberarea certificatului de urbanism, în vederea emiterii noii autorizații de construire, astfel cum s-a dispus prin actul de control, certificat de urbanism care a fost eliberat abia la data de 22.04.2008, după expirarea termenului stabilit pentru intrarea sa în legalitate.
Așa fiind, în raport de cele reținute, instanța a apreciat că depășirea termenului fixat prin procesul verbal până la care pârâtul trebuia să se conformeze măsurilor dispuse, nu îi este imputabilă, întrucât acesta a declanșat procedura obținerii documentației necesare emiterii noi autorizații de construire, însă aceasta a fost eliberată de autoritățile competente, după împlinirea acestui termen.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul Primarul sectorului 1
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința civilă nr. apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească netemeinică și nelegală, cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse prin actul de sancționare, în sensul că nu a intrat în legalitate cu privire la lucrările efectuate și nici nu a obținut până la această dată autorizația de construire pentru lucrările menționate în procesul verbal nr. 208/15.10.2007.
Construirea fără autorizație de construire reprezintă o încălcare a Legii nr.50/1991, iar acest aspect trebuia avut în vedere de pârât care trebuia să aibă prefigurarea clară a riscurilor la care se expune efectuând o construcție în acest fel.
Tribunalul a considerat că atitudinea pârâtului de a construi peste limitele unei autorizații de construire îi este imputabilă, chiar dacă acesta a depus diligențe după sancționarea sa pentru obținerea autorizației de construire. Obținerea certificatului de urbanism pentru lucrările menționate în procesul verbal de contravenție nu echivalează cu intrarea în legalitate a pârâtului, întrucât certificatul de urbanism nu conferă titularului dreptul de a executa lucrări de construire.
Prin decizia civilă nr.323A/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant Primarul Sectorului 1 B împotriva sentinței civile nr. 6396/15.09.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B, a fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările executate ilegal cu nerespectarea autorizației de construire nr. 1652/75A/31686/7.11.2006 astfel cum au fost constatate în procesul verbal nr. 208/15.10.2007.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul.
În motivarea primului motiv de recurs, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă se arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtul a făcut demersurile de intrare în legalitate, chiar a doua zi după întocmirea procesului verbal de contravenție prin care s-a constatat executarea unor lucrări în afara autorizației de construire.
Arată pârâtul că neemiterea documentelor suplimentare de autorizare a construirii chiar de către aceeași instituție care a efectuat controlul și care a dat termenul de intrare în legalitate nu îi este imputabilă.
Apelanta care este organ de emitere a unor documente care permit efectuarea activității controlate a emis certificatul de urbanism solicitat în 16.10.2007 abia la data de 22.04.2008 (document emis sub nr. 1322/125/IP din 24.04.2008) la 6 luni de la solicitare.
Se arată că neobținerea în termenul dat de organul de control a autorizației de construire suplimentară pentru lucrările executate în afara autorizației de construire existente este un fapt culpabil al apelantei reclamante.
În motivarea celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că obiectul procesului este desființarea unor lucrări de construcții prin aprecierea temeiniciei acestei cereri în raport de data la care recurentul-pârât trebuia să intre în legalitate, adică 1.03.2008.
Aprecierea făcută de instanța de apel privind perpetuarea situației ilicite a construirii fără autorizație nu intră în sfera de competență a autorității judecătorești până când o autoritate îndreptățită prin lege nu face o constatare a unei asemenea situații ilicite, constatare supusă apoi controlului judiciar.
Recurentul a invocat faptul că instanța nu poate lua în considerare argumente referitoare la situații ulterioare datei de intrare în legalitate pentru că cererea de desființare a lucrărilor de construire se apreciază numai în raport de data intrării în legalitate.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat de asemenea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că instanța de apel, pe lângă aplicarea greșită a textelor legale în vigoare, Legea nr. 50/1991, nu a indicat nici un temei legal de drept substanțial pentru modificarea sentinței de fond.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele considerente.
Pârâtul deținea autorizația de construcție nr. 1625/2006 eliberată de Primăria sector 1, însă aceasta nu autoriza și efectuarea lucrărilor constatate prin procesul verbal nr. 208/2007.
Există obligația stabilită de lege ca înainte de construirea acestor lucrări pentru care a fost sancționat petentul, să fie obținută autorizația de construcție.
Faptul că s-a obținut un certificat de urbanism în anul 2008, după constatarea contravenției, nu-l exonerează pe pârât de culpa construirii fără autorizație.
Depunerea de demersuri pentru a se obține autorizația de construcție nu ține locul obținerii efective a acestei autorizații, cu atât mai mult cu cât, constatându-se săvârșirea contravenției, prin procesul verbal s-a fixat și un termen în vederea intrării în legalitate și anume 1.03.2008, pe care însă pârâtul nu l-a respectat.
Culpa neobținerii autorizației de construcție aparține exclusiv recurentului-pârât, ori acesta își invocă propria culpă, ceea ce nu este permis.
Pârâtul trebuia să obțină autorizația de construcție înainte de a începe executarea lucrărilor de construcție, iar în condițiile în care era nemulțumit de eliberarea în termen a actelor solicitate, se putea adresa instanței de contencios administrativ în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Așadar instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății și de asemenea a interpretat corect dispozițiile legale în materie.
În cauză sunt incidente prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr.50/1991 republicată, potrivit cu care, executarea lucrărilor de construcție este permisă numai în baza unei autorizații de construcție, aceasta fiind obligatorie potrivit art. 3 din această lege pentru executarea lucrărilor de construire.
Pentru nerespectarea acestor dispoziții se pot aplica sancțiuni contravenționale, conform art. 26 din Legea nr. 50/1991, cât și măsuri dispuse de organele de control cu atribuții în domeniul respectării disciplinei în construcții conform art. 28 din această lege.
Potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr.50/1991 măsura desființării construcțiilor se aplică atunci când, la expirarea termenului de intrare în legalitate, care a fost stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Față de aceste considerente, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de apel a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 323 A/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant Primarul sectorului 1 B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. GS
Tehnored. GC - 2 ex
25.11.2009
Președinte:Dumitru Marcel GavrișJudecători:Dumitru Marcel Gavriș, Cristina Ciobanu Dordea
