Obligație de a face. Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1452
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Marcel Gavriș
JUDECĂTOR 2: Cristina Ciobanu Dordea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 706A/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă personal, intimatul-reclamant personal și asistat de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se lipsa timbrajului, precum și faptul că recursul nu a fost semnat de recurent, după care:
Se depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 RON, conform chitanței nr. -/05.11.2009 și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, după care recurenta este identificată cu CI seria - nr. - eliberată la data de 26.05.2009 de SPCEP sector 1, care semnează în fața Curții declarația și motivele de recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arată că nu se află în posesia originalului actului de proprietate al garsonierei și al certificatului de deces, aspect relatat și în fața instanței de apel.
Intimatul, prin apărător, invocă excepția nulității prezentului recurs, în raport de art. 306(3) pr.civ. iar dezvoltarea acestora nu face posibilă încadrarea în motivele prevăzute de art. 304.pr.civ.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant.
Recurenta, pe excepție, declară că lasă la aprecierea instanței.
Intimatul, arată că pe fond solicită respingerea recursului ca nefundat, conform notelor scrise ce se depun la dosarul cauzei. Declară că solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr- prin disjungerea cererii reconvenționale din dosarul nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a preda toate actele pe care le-a ridicat din apartamentul surorii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
La data de 27.05.2008, reclamantul a formulat cerere precizatoare și completatoare prin care a solicitat constatarea calității sale de moștenitor al surorii sale, decedată la data de 14.03.2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că procedura succesorală notarială de pe urma surorii sale, a fost mult îngreunată datorită absenței actelor originale și de stare civilă ale defunctei, ridicate ulterior decesului de către pârâtă.
S-a mai arătat că procedura succesorală notarială a fost blocată de către pârâtă pe motivul existenței unui dosar având ca obiect predarea unui legat cu titlu particular fără a cere anterior un certificat de calitate de moștenitor.
Cu privire la înscrisurile a căror predare o solicită, a arătat că acestea includ actele de proprietate în original ale apartamentului deținut de către defunctă în B,-, - 1,.200, sector 1, acte de stare civilă în original și documente medicale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.77 și 84 din Legea nr.36/1995, art.1075 și 1044 din Cod civil.
Prin sentința civilă nr.14718/11.11.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată, a constatat calitatea acestuia de succesor al defunctei, decedată la data de 14.03.2008, a obligat pârâta să predea reclamantului contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în B,-, - 1,.200, sector 1, certificatul de deces al defunctei și a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut conform certificatului de naștere depus la dosar și a certificatului de deces, că reclamantul este fratele defunctei având calitate de succesor al acesteia.
Din declarația martorei a rezultat că pârâta se află în posesia acestor înscrisuri, fapt recunoscut și de pârâtă prin depunerea unei copii a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului și a unui testament olograf, arătând că nu va preda înscrisurile decât după ce se va preda legatul din testament.
Împotriva sentinței civile susmenționate a formulat apel, în termen legal, apelanta-pârâtă, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 24.02.2009.
Prin decizia civilă nr.706A din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.14718 din 11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în contradictoriu cu intimatul-reclamant și a fost obligată apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant, a sumei de 476 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat, referitor la obligația de a preda înscrisurile în condițiile art.172 Cod procedură civilă, că nu se aflăm în cursul unei judecăți în care să se pună în vedere părții adverse să predea înscrisurile, ci în prezența unei obligații de a face prevăzute de art.1073-1075 Cod civil, prin care se solicită de către reclamant predarea înscrisurilor originale aflate în posesia pârâtei și necesare deschiderii procedurii succesorale notariale de pe urma defunctei.
Sub acest aspect cererea formulată de către intimatul-reclamant este perfect admisibilă, respectiv referitor la temeiul de fapt și de drept invocat în fața instanței de fond prin cererea precizatoare și reținut de către instanță.
Împrejurarea că apelanta-pârâtă ar fi în posesia unui testament care-i conferă dreptul de uzufruct pe o perioadă de 10 ani de la decesul defunctei, nu este de natură aof ace pe aceasta să rețină înscrisurile originale aflate în posesia sa, în dauna moștenitorului legal al defunctei, chestiunea legatului cu titlu particular putând fi soluționată tocmai pe calea dezbaterii succesiunii defunctei, care să pună capăt litigiului dintre părți.
Împotriva deciziei civile pronunțată de tribunal a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă critică decizia atacată arătând că nu sunt întrunite dispozițiile art.172 Cod procedură civilă, având în vedere că înscrisurile pe care intimatul-reclamant le-a solicitat nu aveau legătură cu rezolvarea pricinii, care, în principal, solicită recunoașterea calității lui de moștenitor.
Recurenta arată că, certificatul de deces s-a aflat în posesia sa, întrucât toate formalitățile cu înmormântarea defunctei au fost făcute exclusiv de ea, iar, ulterior, acest certificat în original l-a înmânat instanței de apel, iar referitor la contractul de vânzare-cumpărare în original, acest act nu a fost niciodată în posesia sa, ci numai o copie legalizată, care îi este necesară în vederea executării testamentului, intimatul-reclamant putând să obțină, de asemenea, o copie legalizată de la unitatea emitentă a contractului.
Recurenta-pârâtă consideră că acțiunea intimatului-reclamant împotriva sa este inadmisibilă, raportat la situația de fapt și la textele de lege invocate.
Intimata a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă.
Analizând cu prioritate această excepție potrivit dispozițiilor art. 137 și 306 Cod de procedură civilă, Curtea constată că excepția este neîntemeiată deoarece criticile formulate de recurentă pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește decizia recurată analizată prin prisma criticilor formulate și încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea reține că recurenta invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 172 Cod de procedură civilă, însă instanța de apel a decis că nu aceste dispoziții stau la baza hotărârii pronunțate ci dispozițiile art. 1073-1075 Cod civil, referitoare obligația de a face, împrejurare față de care nu se impune analizarea acestei critici sub alte aspecte. Faptul că înscrisurile se află sau nu se află în posesia recurentei ține de probațiune, iar deținerea lor a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați de prima instanță. O reapreciere a declarațiilor nu este posibilă în această cale de atac în cadrul motivului de nelegalitate reținut, pentru că o reinterpretare a probatoriului ar echivala cu o resuscitare a dispozițiilor art. 304 pct. 11 Cod de procedură civilă, în prezent abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe recurenta-pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.706A din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă pe recurentă la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Tehnored./PS 2 ex.
24.11.2009
Jud. apel:
Președinte:Dumitru Marcel GavrișJudecători:Dumitru Marcel Gavriș, Cristina Ciobanu Dordea
