Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1182/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1182/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 244 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și precum și pe pârâta intimată DE STAT, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursil este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta CNa înregistrat la dosarul cauzei, la data de 30 aprilie 2008, întâmpinare.
Instanța văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.244 din 2 febr. 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții, împotriva pârâților DE STAT C-N, și MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR pârâții fiind obligați să plătească reclamanților contravaloarea sporului de 15% pentru vechime neîntreruptă mai mare de 10 ani,începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajați în cadrul maghiare din C-N și ar fi trebuit să beneficieze de sporul solicitat care este prevăzut în art.45 lit.f din Contractul colectiv de muncă pe ramură de Cultură.
Referitor la excepția invocată de Ministerul Culturii și Cultelor s-a reținut că aceasta a fost chemat în judecată nu pentru că ar avea raporturi directe de muncă cu reclamanții cu pentru că ministrul este ordonator principal de credite potrivit art.11 alin.3 și art.18 alin.2 din HG78/2005, în timp ce directorul operei este ordonator secundar de credite. Or, în această calitate, ministrul este cel care alocă sumele necesare și aprobă plata drepturilor salariale ale angajaților operei.
Tribunalul a constatat că potrivit prevederilor art.45 al.1 lit. din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură pentru anii 2006-2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază care face parte din acesta, conform prevederilor legale. Prevederile acestui contract colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității, clauzele lui produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile de cultură din ramura de activitate pentru care s-a încheiat, acest contract cuprinde drepturile și obligațiile patronilor și ale salariaților și executarea lui este obligatorie pentru părți.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a arătat că aceste sporuri sunt aprobate pentru personalul din bibliotecile publice și din muzee conform prevederilor Legii 334/2002 și Legii 311/2003 și că salariaților din cadrul de Stat din C-N nu se pot acorda. Această susținere a pârâtului este nejustificată, deoarece precizarea "conform prevederilor legale" din finalul art.45 al.1 lit.f din contractul colectiv de muncă se referă la cuprinsul salariului, în speță sporuri și nu face trimitere la Legile nr.334/2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și judecând pe fond, respingerea acțiunii reclamanților în principal față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea recursului critică interpretarea superficială a instanței de fond cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât. Consideră că instanța era datoare să verifice calitatea procesuală pasivă a acestei instituții, deoarece nu se putea justifica reținerea în cauză a ministerului pe de o parte, doar pe simplul considerent că este ordonator principal de credite, iar pe de altă parte faptul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură Cultură îi sunt opozabile pârâtului este nefondat.
Cu privire la al doilea motiv de recurs arată că pretențiile reclamanților au la origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă, deci raporturi juridice de muncă dintre angajator și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Potrivit dispozițiilor art.282 lit.a și b din muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, salariații și angajatorul.
Se poate observa că reclamanții în mod eronat au chemat în judecată în calitate de pârât alături de maghiară și Ministerul Culturii, statutul acestuia neputând fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamanților, aceștia aflându-se în raporturi de muncă cu
Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a dispus obligarea ambilor pârâți la plata sporului solicitat în favoarea reclamanților.
Potrivit art.47 proc.civ. mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză. a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
Arată că instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare.
C-N, prin întâmpinarea de la 17-18, consideră că hotărârea instanței de fond nu poate fi aplicată doar de această instituție, obligarea în solidar la plata sporului solicitat fiind strâns legată de calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului și de semnatar al Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură Cultură.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și de Stat C-N la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de vechime.
Temeiul acțiunii îl reprezintă contractul colectiv de muncă pe ramură - cultură, încheiat de sindicatele reprezentative și Ministerul Culturii și Cultelor, publicat în Of. partea a V-a nr. 5/4 aprilie 2006, mai precis capitolul IV al contractului respectiv art. 44 și următoarele, unde este reglementată salarizarea și alte drepturi salariale.
Potrivit art. 44 alin. 1, anterior indicat, pentru munca prestată în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului individual de muncă, indiferent de natura instituției în care își desfășoară activitatea.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile, sporurile, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii.
În legătură cu sporurile, art. 45 din CCM arată că acestea se acordă, în condițiile legii și sunt cele enumerate sub literele a-
Între aceste sporuri, la litera f se regăsește sporul de vechime de 15% pentru personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură, conform prevederilor legale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură, în principiu nu sunt lovite de nulitate, apărarea formulată de pârâtă
în acest sens fiind nefondată.
Astfel, este adevărat că, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, iar conform art. 12 din aceeași lege contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dar, așa cum rezultă din partea introductivă a CCM pe ramură cultură, acesta a fost încheiat de mai multe federații sindicale cu patronatul (Ministerul Culturii și Cultelor), ce cuprind membrii cu diverse activități, printre care pot fi categorii care, în prezent, sau pe viitor (în intervalul pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă) să aibă reglementate, prin legi generale, unul sau mai multe din sporurile cuprinse în art. 45.
Așadar, deși contractul colectiv de muncă pe ramura cultură (pe anii 2006-2008) nu este nul (în principiu) el nu constituie temei legal pentru drepturile solicitate de către reclamanți.
Aceasta întrucât nu există nici o dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii care să stabilească în favoarea categoriei sociale din care fac parte membri sindicatului reclamant drept la sporul de fidelitate și respectiv de suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unor asemenea dispoziții, aplicarea art. 45 din CCM nu este posibilă, întrucât, acest contract cadru prevede pentru bugetari, existența unor legi speciale de salarizare, care să reglementeze drepturile solicitate.
În același sens a fost reglementată salarizarea și prin art. 157 din Codul muncii, care prevede în alin. 2, că, sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Dispozițiile art. 151din OG nr. 21/2007 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 353/2007 intră în vigoare abia la data de 01 septembrie 2008, potrivit art. II din Legea nr. 353/2007, prin urmare un astfel de temei legal, care nu a fost pus în discuție la fondul cauzei, va putea fi invocat doar pentru o perioadă ulterioară acestei date, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și fără schimbarea cauzei juridice a acțiunii în recurs.
Față de argumentele mai sus reținute se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Recursul pârâtului va fi prin urmare admis în parte, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează a se modifica sentința în parte sentința în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, menținând soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive având în vedere calitatea de ordonator de credite a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 244 din 02.02.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ȘI ca nefondată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009..
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 02.06.2009
Judecători fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
