Obligație de a face. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1180/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 337 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâta, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta a înregistrat la dosar întâmpinare, la data de 12 mai 2009, comunicându-i-se reclamantului un exemplar al acestui act și pentru a i se da posibilitatea să lectureze cuprinsul întâmpinării, cauza este lăsată la o strigare ulterioară.
La reluarea cauzei reclamantul solicită acvirarea unor dosare de la Tribunalul Cluj care ar reprezenta dovezile pe care se sprijină solicitările sale din recurs, deoarece la tribunal acțiunea a fost disjunsă cu privire la Casa Județeană de Pensii și SC SA.
După deliberare, instanța respinge cererea reclamantului apreciind că acvirarea dosarelor solicitate de la tribunal nu se impune întrucât pârâta SC SA nu este parte în acestea.
Reclamantul arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului pe care l-a declarat, Tribunalul Cluj încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil. Astfel, cu privire la completarea întâmpinării formulate de SC SA nu i s-a acordat timp pentru studiul ei cu toate că aceasta a fost depusă la sfârșitul dezbaterilor. Cu privire la respingerea acțiunii ca prescrisă reclamantul arată că în petitul 2 al acțiunii sale nu a solicitat drepturi bănești ci menționarea sporurilor într-o adeverință, nu plata lor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 337 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA, iar reclamantul a fost obligat la plata către pârâți a sumei de 2380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA C-N și a solicitat instanței să oblige pârâta să respecte contractul colectiv de muncă în sensul acordării grupei I de muncă pe perioada 01.06.1991 - 17.11.1997 și a tuturor sporurilor, respectiv să elibereze o adeverință din care să rezulte nr. de angajări făcute de societate în anul 1998, să depună in instanța statutul societății și regulamentul de ordine interioară, să opereze toate modificările în carnetul de muncă și să-i răspundă la toate cererile formulate în perioada 01.11.1998 - prezent.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în perioada 01.06.1991 - 17.11.1997 a lucrat, jud.S, că între pârâtă și Sindicatul Liber s-a încheiat un contract colectiv de muncă în care s-a stipulat că la se acordă grupa I de muncă și că pârâta a refuzat acordarea grupei I, deși a cerut acest lucru în anul 1998 și că pârâta nu i-a răspuns la cererea de reangajare formulată în anul 1998.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului, motivând că reclamantul a lucrat in perioada 12.01.1972 - 01.10.1998 ca ceramist, maistru ceramist și tehnician, a beneficiat de toate sporurile și că nu se încadrează în categoriile enumerate în anexa la Ordinul 50/1990.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivând că termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c muncii s-a împlinit de mult.
Potrivit prevederilor art.283 al.1 lit.e și c, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă și în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
În lumina acestor prevederi legale dreptul la acțiune în sens material al reclamantului este prescris, deoarece dreptul la acțiune cu privire la respectarea contractului colectiv de muncă în sensul acordării grupei I de muncă s-a născut în anul 1998 și cererea este formulată în septembrie 2008 și cu privire la respectarea contractului individual de muncă în sensul acordării sporurilor de vechime, de noapte de muncă prestată peste programul de lucru, de muncă grea și de toxicitate, de asemenea s-a născut în anul 1998 și cererea este formulată la aceeași dată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că nu a solicitat instanței acordarea unor drepturi salariale ci obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe cuprinzând drepturile salariale, necesare conform Legii nr. 19/2000.
Se invocă nemotivarea tuturor capetelor de cerere, incompatibilitatea completului de judecată la fondul cauzei, încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea pârâtei, precum și neadministrarea tuturor mijloacelor de probă necesare justei soluționări a cauzei.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de APEL CLUJ va admite recursul pentru următoarele considerente:
Contrar considerentelor hotărârii atacate, acțiunea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe care să menționeze desfășurarea activității în grupa I de muncă în perioada 1 iunie 1991-17 noiembrie 1997, sporurile de care a beneficiat, precum și comunicarea unor acte (registrul de angajări din anul 1998, statutul și regulamentul de ordine interioară).
În fine, reclamantul a solicitat efectuarea unor înscrisuri în carnetul de muncă și obligarea pârâtei să-i răspundă unor solicitări în scris.
Cum acțiunea reclamantului nu are ca obiect și scop plata unor drepturi salariale, ci consemnarea acestora într-o adeverință necesară conform procedurii instituită de Legea nr. 19/2000, în mod eronat a apreciat prima instanță că este incidență excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere și că nu s-a examinat momentul nașterii interesului reclamantului de a solicita date și informații privind activitatea sa în muncă, legat indisolubil de efectuarea demersurilor pentru deschiderea dreptului la pensie.
Cu alte cuvine, dreptul de a solicita aceste informații nu se întemeia pe un interes anterior formulării cererii de pensionare, astfel încât nici una din pretențiile sale nu este prescrisă.
În acest context, Curtea observă că prima instanță a respins întreaga acțiune ca prescrisă, deși motivarea acestei soluții se referă doar la plata drepturilor salariale și la recunoașterea grupei I de muncă, fără a motiva soluțiile date celorlalte capete de cereri.
Astfel, respingerea celorlalte cereri cu motivația că "Legea nr. 544/2001 nu se poate aplica în cazul de față, cererea pentru depunerea statutului și regulamentului de ordine interioară este lipsită de interes și celelalte două sunt lipsite de obiect" nu respectă exigențele art. 261 alin 1 pct 5 Cod procedură civilă, care impun motivarea în fapt și în drept a hotărârii.
Oricum, aspectele care au determinat adoptarea acestor considerente succinte, respectiv inaplicabilitatea Legii nr. 544/2001, lipsa de interes și de obiect nu au fost puse în discuția părților, ceea ce încalcă principiul contradictorialității, menit să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil.
În fine, sub acest aspect curtea constată și contradicția existentă între dispozitivul care reflectă respingerea acțiunii ca prescrisă și considerentele bazate pe alte excepții procesuale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, conform art. 315 alin 1 Cod procedură civilă instanța va avea în vedere că în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost stabilit prin prezenta decizie, nu este incidență excepția prescripției extinctive, se va pronunța motivat asupra fiecărei cereri și va pune în discuția părților problemele de drept necesare soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 337 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./22.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
