Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1193/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr. 30 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea De APEL CLUJ în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor vechime.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că doamna judecător - membru al completului de judecată 7R este incompatibilă în prezenta cauză întrucât s-a pronunțat asupra fondului, astfel că în compunerea completului de judecată a intrat domnul judecător, conform programării de permanență în materie.
Verificând actele existente la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea recursului în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.30/D din 23 sept.2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR.
Respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților, G, -, - și - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de vechime pentru perioada 1 ianuarie 2001-10 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că pretențiile formulate de reclamanți constau în drepturi salariale restante reprezentând sporul de vechime pentru perioada 01.01.2001 - 10.11.2003.
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la data de 20.03.2008.
Potrivit art.1 și 3 din Legea 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în cazul din speță în termen de 3 ani.
Tot potrivit actului normativ arătat, cursul prescripției poate fi suspendat doar în condițiile expres prevăzute de dispozițiile art.13 sau poate fi întrerupt, la fel în condițiile exprese prevăzute de dispozițiile art.16.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat că instanța supremă prin Decizia nr.XXXVI referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art.33 din Legea 50/1996 nu a stabilit în cuprinsul său un termen de la care a început cursul prescripției.
Dispozițiile legale aplicabile în cauză nu derogă însă de la regulile generale ale prescripției prevăzute de Decretul 167/1958 și nici nu s-a făcut dovada vreunei recunoașteri voluntare și neîndoielnice care să fi atras întreruperea cursului prescripției extinctive, dimpotrivă, dreptul la sporul de vechime în muncă existând în mod continuu până la reglementarea expusă prin Legea nr.45/2007, astfel că în nici un caz acest drept nu a fost suspendat.
Constatând că acțiunea promovată de reclamanți a fost formulată peste termenul de prescripție de 3 ani și nu subzistă nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției, decizia nr. XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție neputând constitui un motiv de întrerupere a acestui curs, în baza art.1 alin.1-3 din Decretul nr. 167/1958 acțiunea reclamanților a fost respinsă ca prescrisă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF, aceasta a fost respinsă, întrucât una din atribuțiile acestuia este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului au arătat că motivarea dată de Curtea de APEL CLUJ are la bază o interpretare greșită atât a Deciziei în interesul legii nr.XXXVI/2007 cât și a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din muncii precum și ale dispozițiilor art.7 alin.1 precum și ale art.17 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Având în vedere Decizia nr.XXXVI/2007 dată în interesul legii, obligatorie în temeiul art.329 alin.3 proc.civ. s-a recunoscut că și judecătorii și procurorii beneficiază și de sporuri pentru vechimea în muncă, prin Legea nr.45/2007 pentru aprobare ași modificarea nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor.
Consideră că recunoscându-se acest drept, termenul prescripției extinctive de 3 ani a fost întrerupt potrivit art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958. De la data întreruperii prescripției extinctive și până la data formulării acțiunii, termenul prescripției extinctive de 3 ani nu a expirat.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea de la 16-18 solicită respingerea recursului ca nefondat.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea de la 19-20, solicită de asemenea respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXIII/2005 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept dezlegate, potrivit art. 329 alin. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, s-a statuat că dispozițiile <LLNK 11996 50 11 202 33 39>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile <LLNK 12000 83130 302 0 51>art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, <LLNK 12002 177180 302 50 58>art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și <LLNK 12000 160180 302 6 67>art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Prin decizia în interesul legii nu s-au creat drepturi în favoarea reclamanților, ci s-a statuat asupra chestiunilor de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești. Ca atare prin această decizie nu s-a creat un titlu de care să se poată prevala reclamanții, ci doar au fost interpretate reglementările legale referitoare la drepturile privind sporul de vechime astfel că dreptul la acțiune nu curge de la data acestei decizii, care doar a lămurit chestiuni preexistente, ci curge potrivit normelor de drept comun.
Această decizie nu statuează asupra prescripției dreptului la acțiune, prin urmare această problemă rămâne a fi lămurită de către prima instanță ca și de prezenta instanță, potrivit normelor de drept comun, această problemă de drept nefiind dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, momentul nașterii dreptului la acțiune este pentru fiecare lună începând cu luna ianuarie 2000 și până în luna noiembrie 2003, pentru fiecare prestație prescripția curge distinct, potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică începând cu luna ianuarie 2000 și până în luna noiembrie 2003.
Ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților pentru plata drepturilor salariale începând cu luna ianuarie 2000 și până în luna noiembrie 2003 s-a născut la acea dată și a început să curgă din luna ianuarie 2000 respectiv în fiecare lună până în luna noiembrie 2003. Raportat la momentul începutului curgerii prescripției acțiunea reclamanților trebui să fi fost promovată până luna ianuarie 2003 respectiv în fiecare lună până în luna noiembrie 2006.
Acțiunea reclamanților a fost promovată la data de 20 martie 2008, după împlinirea termenului legal de 3 ani.
Neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege atrage stingerea acestuia prin prescripție, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților de a obține valorificarea pretențiilor formulate și nefiind invocat vreun caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției rămâne că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, - și - împotriva sentinței civile nr. 30/D din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, - și - împotriva sentinței civile nr. 30/D din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 29.05.2009
Judecător fond -, - Curtea de APEL CLUJ
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș, Adrian
