Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1340/
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, Municipiul Târgu-M, prin primar Dr., cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M și Consiliul Local Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 245 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului Municipiului Târgu-M și reține cauza în pronunțare având în vedere împrejurarea că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 245/27 februarie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Târgu M, Ministerului Educației, Cercetării și, a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Finanțelor Publice; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Liceul de Artă Târgu M, Primăria municipiului Târgu M, Consiliul Local al municipiului Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Educației, Cercetării și, și Ministerul Economiei și Finanțelor și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007;
- a dispus că despăgubirile menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului;
- a obligat pârâtul Liceul de Artă Târgu M, să rectifice înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului în sensul acordării drepturilor salariale mai sus menționate.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 15 alin.1 și art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din G nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin G nr. 2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamant.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 și ale nr.HG 223/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform art. 16 din nr.HG 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantq este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic în învățământul preuniversitar, având grad didactic
Prin anexa nr.2 a nr.OG11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Municipiul Târgu M și Consiliul local al municipiului Târgu M, prin Primar.
Recurentul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând, în cuprinsul memoriului de recurs, că instanța de fond a reținut în mod eronat prevederile nr.HG 2192/2004, deoarece dispozițiile acestui act normativ se aplică doar în județele pilot nominalizate prin nr.HG 1942/2004, or, județul M nu se află printre acestea.
S-a mai arătat că invocarea prevederilor nr.HG 223/2005 nu este legală, deoarece acest act normativ a fost abrogat prin nr.HG 366/2007, iar referirea în considerentele hotărârii la dispozițiile nr.OUG 32/2003 este străină de natura pricinii, întrucât vizează pregătirea populației pentru apărare.
Cu referire la fondul cauzei, s-a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 220/2007 și ale art. 15 alin.2 din Constituție, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 17 iulie 2007, prin urmare a intrat în vigoare la 3 zile de la această dată, întrucât nu se înscrie în condițiile pentru retroactivitatea legii.
La rândul său, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamanți și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Mai mult, dispozițiile art. 167 alin. 13 din Legea nr. 84/1995, republicată, prevăd că"finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract -, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ."Astfel, în mod cert, legiuitorul a înțeles să atribuie, responsabilitatea finanțării învățământului preuniversitar în sarcina autorităților administrației publice locale.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a susținut că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în raport cu situația de fapt învederată de intimații-reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
S-a mai arătat că pretențiile reclamanților sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamanți se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.
Recurentul Municipiul Târgu M și Consiliul Local al municipiului Târgu M, prin Primar, a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii privind obligarea Primarului și a Consiliului Local Târgu M la plata drepturilor salariale pretinse în cauză, susținând că aceștia nu au calitate procesuală pasivă deoarece reclamantul nu este angajatul lor.
S-a mai susținut că, în raport de prevederile art. 167 alin. 14 din Legea nr. 84/1995, obligația calculării drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar este responsabilitatea instituției de învățământ preuniversitar de stat, în procesul de întocmire a bugetului acesteia, situație în care Primarul Municipiului Târgu M și Consiliul Local Târgu M nu se află în culpă procesuală cu privire la neplata drepturilor salariale restante, solicitate de reclamant, cu atât mai mult cu cât aceste diferențe salariale nu au rezultat din neîndeplinirea sarcinilor legale ale celor două instituții pârâte.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Instanța nu poate împărtăși punctul de vedere exprimat de recurent, conform căruia acesta nu are niciun fel de responsabilitate în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, în contextul în care politicile de personal în sistemul de învățământ sunt în responsabilitatea acestui minister, iar o politică coerentă de personal la nivelul întregii țări nu poate să facă abstracție de una din componentele sale principale, și anume salarizarea personalului didactic. Mai mult, potrivit dispozițiilor Legii nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară, iar finanțarea de bază (care cuprinde și cheltuielile de personal) se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.(art.167 din Legea nr. 84/1995).
Argumentele aduse în cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora instanța de fond a indicat în mod greșit prevederile nr.HG 223/2005, act normativ în prezent abrogat, vor fi înlăturate de către instanța de recurs, întrucât nr.HG 366/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 25 aprilie 2007. Prin urmare, în perioada de referință din litigiu au fost în vigoare ambele acte normative, nr.HG 223/2005 fiind succedată de nr.HG 366/2007.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că susținerile pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și, în calitatea sa de ordonator principal de credite, prin raportare la structurile din subordine și prin raportare la atribuțiile conferite de lege, nu pot fi primite, acest minister având calitate procesuală în cauză.
Criticile privitoare la invocarea greșită, de către instanța de fond, a prevederilor nr.HG 2192/2004, sunt întemeiate prin prisma dispozițiilor art. 2 din actul normativ menționat, însă eliminarea acestui temei legal nu are drept consecință înlăturarea argumentelor expuse mai sus și nu poate avea ca efect exonerarea Ministerului Educației, Cercetării și de obligațiile ce îi revin potrivit dispozițiilor legale.
În același context, nu este fondată nici critica vizând reținerea unor motive străine de natura pricinii -constând în invocarea unui act normativ referitor la pregătirea populației pentru apărare ( nr.OUG 32/2003), deoarece din ansamblul considerentelor care au determinat admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T rezultă că au fost avute în vedere dispozițiile legale referitoare la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. Prin urmare, indicarea prevederilor art. 123 din nr.OUG 32/2003 nu poate fi privită decât ca o eroare materială, în realitate fiind vizate dispozițiile art. XIII din nr.OUG 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare ( printre care, și finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat ).
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile recurenților sunt, de asemenea, nefondate, întrucât prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
Față de cele ce preced, neregăsind în cauză motivele de nelegalitate invocate de recurenți și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va respinge ca nefondate recursurile deduse judecății, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În privința recursului declarat de Municipiul Târgu M, prin Primar, Curtea a invocat excepția inadmisibilității, care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin demersul juridic inițiat, reclamanta a chemat în judecată pârâții Liceul de Artă Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul Local Târgu M și Primăria municipiului Târgu
În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Municipiul Târgu M nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contradictoriu cu alte persoane.
Chiar dacă recursul a fost declarat prin "primar", nu se poate aprecia că acesta din urmă are calitatea de recurent în cauză, deoarece din chiar modul de redactare a căii de atac rezultă că primarul a acționat în calitate de reprezentant al unității administrativ - teritoriale, conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu prin invocarea calității de pârât în cauză, ca și autoritate a administrației publice locale.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca inadmisibil, soluție care nu mai permite examinarea criticilor aduse hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M și Consiliul local al municipiului Târgu M, împotriva sentinței civile nr. 245 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Tg-M, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, Pt. aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /2 ex.
10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
