Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1327/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1327/
Ședința publică din 10 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales în M C,- cam.11, împotriva sentinței civile nr.484 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar pârâtul intimat Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare.
Se constată că, prin încheierea camerei de consiliu nr. 106/CR din 10 iunie 2009 s-a respins propunerea de abținere formulată de doamna judecător.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.742 din 7 mai 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsa calității procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H; a admis în parte acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Tg-M, cu citarea obligatorie Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și drept consecință: a obligat la plata diferențelor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, și în continuare; a obligat pârâții să plătească reclamanților, începând cu data introducerii acțiunii, dobânda legală calculată asupra sumelor datorate începând cu luna ianuarie 2007; a obligat pârâtul Tribunalul Harghita să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile acordate prin hotărâre; a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la indexarea sumelor cerute, prin aplicarea indicelui de inflație începând cu 01.01.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Curtea de Apel Tg-M, prin decizia civilă nr.1461/R din 15 octombrie 2008 respins excepția necompetenței materiale, a admis recursurile declarate și a casat integral hotărârea atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr.484 din 11 martie 2009, a respins excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP H; a respins acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel Tg-M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată, prima instanță a considerat-o neîntemeiată întrucât potrivit Legii nr.500/2002, a HG nr.208/2005 și a HG nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului judiciar cu statut independent, angajat la Tribunalul Harghita, fiind concilieri de probațiune, raporturile de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Potrivit art.2 pct.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". Reclamanții fac parte din categoria consilierilor de probațiune, având atribuțiuni și o lege de salarizare specifice. În acest sens s-a menționat Legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune, precum și Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune. Astfel, sub nicio formă nu se poate pune problema existenței unei discriminări între consilierii de probațiune, cu o lege specifică ce le reglementează statutul, precum și cu o lege proprie de salarizare.
Discriminarea vizează situația unor persoane care acționează (activează) în condiții similare dar care sunt afectate de fapte ce intră sub incidența art.2 din OG 137/2000. În conformitate cu dispozițiile art.1 din același act normativ "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
Astfel, s-a reținut că în cazul de față nu se poate face o comparație sau analogie între situația consilierilor de probațiune și cea a demnitarilor, a magistraților, a personalului auxiliar de specialitate sau a funcționarilor publici.
De asemenea, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al categoriei, nu este o problemă care să poată fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În drept recurenții au invocat prevederile art.304 pct.9 și art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au arătat că instanța de fond a interpretat greșit prev. OG 137/2000 în sensul în care criteriul categoriei socio-profesională a reclamanților este cel care a determinat, fără existența unei justificări obiective și rezonabile, excluderea acestora de la beneficiul acordării indexărilor aferente anului 2007. În egală măsură, au arătat recurenții, instanța de fond a interpretat greșit și Legea de salarizare nr.327/2006 în sensul în care consilierii de probațiune nu sunt o categorie cu statut independent ci cu statut special, categorie profesională din sectorul bugetar aparținând sistemului judiciar.
Starea de discriminare creată de legiuitor, arată recurenții, este cu atât mai evidentă cu cât singurul criteriu pentru acordarea indexărilor anuale l-a constituit corectarea efectelor creșterii prețurilor de consum și inflației.
Recurenții au depus la dosarul cauzei hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și în temeiul disp.art.304 ind.1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Pretențiile reclamanților formulate prin acțiune și susținute prin memoriul de recurs, au în vedere, în principal, constatarea stării de discriminare între reclamanți și celelalte categorii de bugetari, respectiv cele vizate de OG 10/2007. Urmare a acestei constatări reclamanții au solicitat acordarea cu titlu de despăgubiri a indexărilor salariale cuprinse în OG 10/2007.
Reclamanții îndeplinesc funcțiile de consilieri în cadrul serviciilor de probațiune beneficiind de salariu, sporuri, premii și prime acordate potrivit legii.
Dreptul la indexarea salariului nu este un drept prev. de Legea nr.327/2006 iar soluțiile adoptate în acest sens de legiuitor nu pot fi cenzurate pe calea unei acțiuni în justiție.
Nu în ultimul rând Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în OG 137/2000 stabilind cu caracter general obligatoriu, că dispozițiile cuprinse în OG amintită sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere caracterul general obligatoriu a deciziilor Curții Constituționale, a deciziilor interpretative cum sunt cele amintite, instanța constată că prin acțiunea formulată reclamanții solicită practic instanței să facă aplicarea unor dispoziții cuprinse în acte normative care nu le sunt aplicabile ignorând prevederile legale exprese privind salarizarea categoriei socio-profesionale din care reclamanții fac parte.
Având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de tribunal, astfel că va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M C, str.-.- nr.6, camera 11, județul H, împotriva sentinței civile nr.484 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
28.08.2009
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
