Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1329/
Ședința publică din 10 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător -
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.M, cu sediul în mun. Tg.M,- și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.918 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței la data de 9 iunie 2009, concluzii scrise din partea pârâtului recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Instanța invocă din oficiu excepția autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile aferente perioadei din 1 octombrie 2004 și în continuare, asupra căreia reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.918 din 28 mai 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și H, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a obligat pârâții, în solidar, să plătească pe seama reclamantei sumele, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada iunie 2004 - noiembrie 2004, respectiv mai 2005 - iunie 2007, precum și în continuare începând cu luna iulie 2007; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la chemarea în judecată a MEF instanța de fond a apreciat că potrivit Legii 500/2002 acest minister este cel care coordonează acțiunile aflate în responsabilitatea guvernului cu privire la întregul sistem bugetar. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. Nu în ultimul rând calitatea procesuală a acestui minister se justifică și prin disp.art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 potrivit căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanta beneficia de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 acest spor salarial a fost înlăturat însă această dispoziție cuprinsă în OG nu-și produce efectele fiind contrară prevederilor art.41 alin.2, art.16, art.15 și art.53 din Constituție coroborat cu prev.art.11 și 20 din Constituție precum și cele ale Protocolului 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
În altă ordine de idei, a reținut instanța de fond, prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 sunt contrare dispo.art.73 alin.3 lit.i, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1, 2 din Constituție, art.4 alin.1,2 și art.56 alin.2 din Legea 24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice conform art.73 alin.3 lit.i din Constituție, deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de disp.art.1, art.98, art.149-150 din Legea 92/1992, art.1, artt.73-74 din Legea 303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea 304/2004.
În domeniile rezervate legi organice este inadmisibilă emiterea unei ordonanțe de guvern care să producă efecte valide. OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2001, care însă este o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice asupra drepturilor instituite prin art.47 din Legea 50/1996.
Nu în ultimul rând prin art.1 lit.Q pct.1 din legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea 50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative această abilitare este expresă. Potrivit art.56 din Legea 24/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimentele legislative distincte și inconfundabile, definite distinct de legiuitor, iar abrogarea poate fi dispusă doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior actului abrogat.
Din cele expuse anterior rezultă că abrogarea disp.art.47 din Legea 50/1996 s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii 125/2000, a prevederilor Constituției și nu în ultimul rând a dispozițiilor anterior citate cuprinse în Legea 24/2000.
Pe de altă parte, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prev.art.50 alin.2 din OUG 177/2002 deoarece aceste prevederi dispun abrogarea art.1 ind.1 din Legea nr.50/1996 respectiv drepturi referitoare la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat". Art.47 din Legea 50/1996 nu este cuprins în cap.I secțiunea Ial egii ci într-un alt capitol, respectiv cap.V "dispoziții comune".
Dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prv.art.41 lit.f din OUG nr.27/2006 deoarece și acest act normativ prin art.32 permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M a invocat, în principal, în conformitate cu prev.art.166 pr.civ. rap.la art.1201 Cod civil, excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză cu privire la pretențiile reclamantei.
Pe fondul cauzei recurentul a solicitat respingerea petitului privind acordarea și pentru viitor a sporului de risc și supra solicitare neuropsihică având în vedere pe de o parte, OUG 75/2008 precum și Decizia 21/10.03.2008 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general.
Recurentul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ a criticat hotărârea atacată sub aspectul modului de soluționare a petitului privind acordarea pentru viitor a sporului de 50%. În esență recurentul a invocat aceleași aspecte, respectiv dispozițiile OUG 75/2008 precum și decizia pronunțată de ÎCCJ amintită anterior.
La termenul de judecată din 10 iunie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr.859 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar -, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.850/R/29.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Tg-M în dosarul nr-.
Reținând cauza în pronunțare asupra acestei excepții, instanța constată că între părțile din prezenta cauză s-a mai purtat un litigiu având același obiect și fiind soluționat prin sentința civilă 859 din 22 mai 2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă 850/R/29.04.2009 a Curții de Apel Tg-
Având în vedere cele de mai sus, potrivit disp.art.166 pr.civ. instanța va admite excepția autorității de lucru judecat, și pe cale de consecință, va admite recursurile declarate, va modifica în parte hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantei.
Dispozițiile hotărârii primei instanțe vor fi menținute cu referire la modul de soluționare a excepțiilor.
Criticile formulate de recurenți pe fondul cauzei, având în vedere cele de mai sus, nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.918 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată și, drept consecință:
Respinge acțiunea reclamantei, cu privire la pretențiile aferente perioadei octombrie 2004 și în continuare, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ptr. ,fiind
în concediu, semnează
judecător delegat -
GREFIER,
ptr.,fiind
în concediu, semnează
grefier șef secție
Red.
Tehnored.
2 exp.
21.08.2009
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
