Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1481/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1481
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Simona Petruța Buzoianu
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G, G, G, (), G, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1194 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,- județul D, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - prin D cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, județul D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22 iunie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr.4903/120/200, reclamanții, G, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român- prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Consiliul pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună înlăturarea pentru viitor a discriminării la care sunt supuși ca urmare a neacordării unor indemnizații egale cu ale procurorilor din cadrul DIICOT, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării începând cu 1.01.2005, obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru fiecare sumă lunară aferentă diferenței dintre indemnizația încasată și cea la care aveau dreptul dacă nu erau discriminați, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate începând cu 1.01.2005 și până în momentul efectuării plății drepturilor precum și efectuarea mențiunilor privitoare la drepturile salariale în cărțile de muncă ale reclamanților.
Motivând cererea, au arătat că prin Legea nr.508/2004 a fost creată Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că această direcție are servicii și birouri, că măsura arestării preventive, autorizarea percheziției ori a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, precum și pentru alte măsuri procurorii de la DIICOT trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente a judeca în fond, instanțe care hotărăsc cu privire la cereri pe baza concluziilor puse de procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale, acești procurori având și competența de a exercita eventualele căi de atac și de a pune concluzii la judecarea căilor de atac.
Au mai arătat că persoanele nemulțumite de soluțiile dispuse de procurorii DIICOT pot formula plângere la instanța competentă a judeca în fond, iar judecarea acestor cauze se face tot cu participarea procurorilor de la parchetele de pe lângă acele instanțe.
Au concluzionat că prin modul în care sunt tratați atât judecătorii cât și procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale, pârâții încalcă grav principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminării.
În drept și-au întemeiat cererea pe prevederile OG 137/2000, prevederile Protocolului nr.12 la CEDO dar și pe prevederile Constituției României și ale Legii 508/2004.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este parte în raportul de muncă dintre reclamanți și ceilalți pârâți, având rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetelor de stat.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor pentru ca acesta să includă în bugetul de stat alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților iar prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă deoarece potrivit art.1 din OUG 27/2006 acest act normativ reglementează salarizarea magistraților și nu face referire în mod expres la procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT după cum nici Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica DIICOT nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistraților cuprinși în structura centrală sau în structurile teritoriale ale aceste direcții.
S-a mai arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.2 alin.2 din OG 137/2000 întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, sau categorie defavorizată și că salarizarea procurorilor din această direcție se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabil procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1194 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a respins cererea față de acesta, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, că este întemeiată deoarece rolul acestui minister este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, iar pe de altă parte nu face parte din raportul juridic de muncă existent între reclamanți și ceilalți pârâți, neavând atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut, că potrivit art.75 alin.2 din Legea nr.304/2004 DIICOT funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție iar salarizarea procurorilor care lucrează în această direcție se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Salarizarea acestei categorii de procurori are în vedere nivelul parchetului în cadrul ministerului public iar existența unor diferențe de salarizare nu constituie o discriminare deoarece nu sunt încălcate prevederile art.2 alin.2 din OG 137/2000 care se referă la dezavantajarea anumitor persoane pe baza unor criterii stricte față de alte persoane cu excepția situației în care diferențierile sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că niciunul dintre criteriile prev.de art.2 alin.1 din OG 137/2000, respectiv rasa, etnia, limba, religia, categoria socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, sau categorie defavorizată nu se regăsește ca o deosebire excludere, restricție sau preferință în ceea ce privește salarizarea reclamanților și a procurorilor DIICOT.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin recurenții că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea. fiind de necontestat că în sistemul din care fac parte procurorii DIICOT este diferit de cel al celorlalți magistrați, dar atribuțiile de serviciu ale primilor sunt continuate, după învestirea instanțelor de judecată de procurorii care nu fac parte din cadrul DIICOT.
Astfel, nu există nicio rațiune care să justifice discrepanța salarizării, atât complexitatea cauzelor cât și riscul pe care îl presupun acestea subzistând și după terminarea urmării penale.
Mai mult decât atât, discriminarea prin diferențiere de salarizare privește chiar modalitatea numirii procurorilor DIICOT.
Astfel, în timp ce promovarea la o unitate de parchet ierarhic superioară și în consecință salarizarea corespunzătoare nu se poate respecta decât prin promovarea examenului cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2004, numirea în cadrul DIICOT nu presupune și obținerea gradului profesional corespunzător PICCJ.
Pentru a ceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din respectiva ordonanță de urgență.
În esență, prin acțiunea formulată, reclamanții procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița - au arătat că au fost discriminați în raport cu procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT sub aspectul remunerației diferite a muncii, iar în considerarea acestei discriminări, au susținut că sunt prejudiciați cu sumele aferente diferenței dintre indemnizațiile efectiv primite și indemnizațiile la care, potrivit susținerilor acestora, sunt îndreptățiți să aspire, respectiv cele ale procurorilor DIICOT, astfel cum sunt prevăzute în anexa la OUG nr. 27/2006.
Reclamanții solicită, practic, achitarea unor diferențe salariale actualizate, rezultând din aplicarea unor alți coeficienți de multiplicare, mai mari decât cei la care sunt îndreptățiți, potrivit dispozițiilor legale, respectiv a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul DNA și DIICOT - care au dreptul, tot conform OUG nr.27/2006, la alți coeficienți de multiplicare - deci a unor coeficienți de multiplicare prevăzuți de anumite dispoziții legale pentru alte subiecte de drept.
Astfel, conform art.11 alin.1 din OUG nr.27/2006, cu modificările și completările ulterioare, procurorii din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit nr.crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, coeficienții de multiplicare fiind cuprinși pentru aceștia între 19 și 23, corespunzător Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul - în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus-menționate s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din OG nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008 și nr.820/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere obiectul acțiunii reclamanților, motivarea în fapt și temeiul de drept invocat de aceștia în susținerea acțiunii, precum și considerentele mai sus-reținute, rezultă că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, în sensul celor statuate prin dispozitivul sentinței atacate.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurenți în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, G, (), G, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1194 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,- județul D, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - prin D cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, județul D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./9.07.2009
dosar fond- 4903//120/2007 Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- G
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Simona Petruța Buzoianu
