Drepturi salariale (banesti). Decizia 1483/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1483
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1149 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimații-reclamanți, -, și, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în. - nr. 17, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22 iunie 2009 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justitiei, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de periculozitate de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.02.2005 și în continuare pentru viitor până la momentul ieșirii la pensie, sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății; obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare acestui spor în carnetele de muncă precum și acordarea trei zile de concediu de odihnă în plus pentru perioada anilor 2005-2006 prin compensarea în bani.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de magistrați la Curtea de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind activitate de mare risc social, recunoscută ca atare și de legiuitor prin OUG nr. 27/2006, fiind expuși la condiții de periculozitate majoră.
Au mai precizat reclamanții, că raporturile de serviciu ale acestora au fost supuse și se circumscriu în normele reglementate de Codul Muncii și că, prin sistemul de salarizare sunt îndreptățiți ca pe lângă indemnizația lunară să beneficieze și de sporurile și adaosurile salariale corespunzătoare complexității și riscurilor funcției.
S-a mai arătat în continuare de reclamanți, că până în prezent au beneficiat de sporul de condiții vătămătoare sănătății, însă nu le- fost acordat sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății recunoscut de art.77 din Legea nr. 303/2007 și de art.27 din OUG nr. 27/2006 pentru perioada 01.02.2005- până la momentul pensionării fiecăruia, pârâtul Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite trebuind să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii.
Au mai susținut reclamanții, că art.77 din Legea nr.303/2004 recunoaște faptul că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau oricăror fapte care le pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, familia sau bunurile, modul diferențiat de stabilire a sporului pentru condițiile periculoase fiind stabilit în Contractul Colectiv de Muncă Unic nr.1116/2003, precum și art.2 lit. din Legea nr.130/1996, acte ce erau în vigoare la data când aceștia își desfășurau activitatea.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, pârâtul Tribunalul Prahovaa invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că înainte de pensionare reclamanții au îndeplinit funcția de judecători la Curtea de APEL PLOIEȘTI având raporturi de muncă cu această instituție și nu cu Tribunalul Prahova.
A mai arătat pârâtul Tribunalul Prahova că din iunie 2005 în cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI s- înființat Serviciul Financiar contabil distinct pentru angajații acestei instituții, iar de la acea dată Tribunalul Prahova ca ordonator terțiar de credite nu mai are evidențe privind drepturile salariale încasate de angajații Curții de Apel Ploiești.
Pe fondul cauzei, pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova au arătat că prin art.2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, s- prevăzut că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției in statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal, art.7 din actul normativ menționat conținând prevederea conform căreia " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora, li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul lucrat efectiv in aceste condiții."
În legătură cu referirea reclamanților la Contractul Colectiv de Muncă Unic nr.1116/2003, pârâții au susținut că dispozițiile acestuia nu sunt incidente în privința magistraților întrucât aceștia nu își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă, iar drepturile și îndatoririle ce le revin sunt reglementate de Legea nr.303/2004, drepturile salariale fiind prevăzute în OUG nr.27/2006 și nu prin contract individual de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1149 di9n 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Tribunalului Prahova. s-a admis acțiunea, au fost obligați pârâții la plata drepturilor salariale către reclamanți constând în sporul de periculozitate, respectiv 15 % din salariul de bază brut, începând cu data de 1.02.2005 și în continuare până la momentul ieșirii reclamanților la pensie, drepturi ce vor fi reactualizate până la data plății efective, începând cu data scadenței fiecărei sume, s-a dispus compensarea în bani pentru anii 2005 și 2006 câte 3 zile anual în plus la concediul de odihnă și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de magistrați în cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI, fiind în prezent pensionați conform Legii nr.303/2004 și OUG nr.27/2006, personalul din justiție are statut special independent și atribuții deliberative.
A mai reținut instanța de fond, că prin sistemul de salarizare uzitat ce determină stabilirea și plata indemnizației lunare reprezentând contravaloarea muncii prestate, se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor și elementelor, dar și formelor concrete de stabilire și acordare efectivă prestațiilor pecuniare.
Astfel, conform art.155 din Legea nr. 53/2003 indemnizația lunară se compune din salariul de bază, sporuri si adaosuri salariale.
In art.2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților se prevede expres că salarizarea și celelalte drepturi se stabilesc ținându-se seama de locul, rolul și riscurile funcției deținute, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege.
S-a apreciat de instanța de fond, că având în vedere natura obligațiilor profesionale și felul muncii rezultă că reclamanții au desfășurat activitate de mare risc, fapt pentru care se impune acordarea unui spor de periculozitate în cuantum de 15 % din salariul de bază brut, spor la care face referință dispozițiile Legii nr. 303/2004.
Prin dispozițiile acestei legi se menționează că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau oricăror fapte care le pun în pericol viața, sănătatea, integritatea fizică cât și bunurile acestora.
Acordarea acestui spor este în concordanță și cu prevederile Directivei nr.2000/CE/70 privind crearea Codului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă ce sancționează atitudinea omisivă în recunoașterea și valorificarea echitabilă prin plata efectivă drepturilor salariale cuvenite în acest context fiind și prevederile art.7 și art.-23 din Carta Universala a Drepturilor Omului.
Aceste dispoziții garantează dreptul la recunoaștere echitabilă și satisfăcătoare iar art.41 din Constituția României garantează dreptul la un salariu care se circumscrie conținutului complex al dreptului la muncă.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere instanță de fond a apreciat că deși reclamanții au lucrat in condiții grele, periculoase și vătămătoare nu au beneficiat de cel puțin 3 zile în plus la concediul anual de odihnă așa cum se reglementează prin disp.art.142 din Codul Muncii și față de faptul că în prezent aceștia nu mai sunt în activitate, instanța de fond a dispus obligarea pârâților să compenseze în bani pentru anii 2005 și 2006 pentru fiecare reclamant câte 3 zile anual în plus la concediul de odihnă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Prahova, instanța de fond a respins-o întrucât la 01.05.2005 acesta avea calitatea de ordonator de credite și pentru Curtea de APEL PLOIEȘTI, calitate ce încetat la data de 1 iulie 2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care au fost invocate disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Dispozițiile art.7 din OUG nr.27/2006, reținute de prima instanță nu pot fi însă interpretate în sensul imperativității acordării sporului de 15% de mai multe ori, în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase ci, dimpotrivă, acest spor poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii unui expert de specialitate asupra existenței în fiecare instanță în parte a acestor condiții.
Mai mult decât atât, reclamanții beneficiază de sporul de 15% care le este acordat corect în urma efectuării la instanța unde funcționează a unei expertize de specialitate, prin care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
2. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, recurentul a învederat faptul că durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestei categorii profesionale astfel încât aceste dispoziții au prioritate față de dispozițiile Codului muncii sens în care reclamanții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
3. Sub un ultim aspect, recurentul a învederat faptul că în mod greșit prima instanță a acordat intimaților reclamanți acest spor de periculozitate în viitor întrucât în acest mod a depășit atribuțiile puterii judecătorești, legiferând acordarea unui drept salarial neprevăzut de legislația specifică acestei categorii profesionale.
Pentru aceste considerente recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat sentința sub aspectul greșitei admiteri a acțiunii în raport de disp.art. 7 din OUG nr. 27/2006. A arătat recurenta că reclamanții beneficiază deja de sporul de 15% acordat pentru condiții vătămătoare sănătății, respectiv sporul de condiții nocive, generate exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane iar art.7 din OUG nr. 27/2006 nu poate fi interpretat în sensul imperativității acordării sporului de mai multe ori, în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă grele, deosebite, vătămătoare sau periculoase.
Tot astfel, mai invocă recurenta, este neîntemeiat și al doilea capăt de cerere, întrucât actele normative specifice acestei categorii profesionale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, în mod greșit s-a acordat acest spor și pentru viitor, fapt ce reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești. Pentru aceste considerente, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurentul-pârât Tribunalul Prahovaa criticat sentința sub aspectul greșitei admiteri a acțiunii în raport de dispozițiile deciziei nr.447/2005 pronunțată de Curtea Constituțională care a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat astfel încât judecătorul nu este îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ ci doar să interpreteze și să aplice legea în vigoare.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art.2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal in sistemul justiției prevede că,Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal".
Însă, art.7 din același act normativ stabilește următoarele:
,(1) pentru condiții deosebite de muncă, grele,vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
(2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la art.(1) se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii".
Din interpretarea textului de lege sus-menționat, rezultă cu claritate că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenței unor condiții de muncă, care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și pot de la o situație la alta.
Prin urmare, art.7 din nr.OUG27/2006 nu poate fi interpretat în sensul imperativității acordării sporului de 15% de mai multe ori, în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase ci, dimpotrivă sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în partea condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase despre care face vorbire art.7.
În acest sens, Curtea urmează să rețină că intimații reclamanți beneficiază deja de sporul de 15% acordat în mod corect în baza constatării, în condițiile legii, a îndeplinirii cumulativă a condițiilor de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
În baza acestor considerente Curtea apreciază că prima instanță a realizat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 7 din OUG nr.27/2006 și că această critică a recurenților este întemeiată.
Curtea constată că sunt întemeiate, de asemenea și criticile privind al doilea capăt de cerere, respectiv vizând acordarea /compensarea în bani pentru anii 2005, 2006 a câte 3 zile anual în plus la concediul de odihnă.
Astfel, potrivit art.79 alin.1 din Legea nr. 303/2004,Judecătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare".
Având în vedere că textul de lege enunțat mai prevede dispoziții cu caracter special, acestea au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii. Reclamanții intimați nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art.1 alin.(2) din Codul muncii:,Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
De asemenea, art.295 din Codul muncii stabilește că:,Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Aceste dispoziții se coroborează și cu dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr. 130/1996privind contractele colective de muncă republicată:
,(1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
(2)Contractele colective de muncă ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, și la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate".
Această dispoziție legală, a cărei rațiune rezidă în specificul organizării activității instituțiilor publice (instituțiilor bugetare), instituie regula că prin contractele colective nu se pot negocia clauze privind drepturi de personal ce trebuie reglementate prin lege.
Altfel spus, durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de lege specială de strictă interpretare și aplicare,sens în care, Curtea constată că prima instanță prin interpretarea greșită a legii, a acordat un drept care nu era prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile sunt fondate, sens în care, în conformitate cu disp.art.312 Cod pr.civilă, le va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1149 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimații-reclamanți, -, și, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în. - nr. 17, sector 5 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored./
3 ex./22.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
