Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 159 din 20 februarie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 februarie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B împotriva sentinței civile nr.1024 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt de administrat probe și cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se trece la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1024 din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, ca nefondată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B invocată de acesta din urmă, ca nefondată și s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Direcția Națională Anticorupție B și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și în consecință, au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Direcția Națională Anticorupție B să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând spor de vechime corespunzător perioadei lucrate, începând cu data de 1.01.2006-6.03.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței până la achitarea efectivă și să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale aferentă drepturilor salariale acordate prin prezenta hotărâre; a fost obligat pârâtul Direcția Națională Anticorupție B să efectueze cuvenitele mențiuni referitoare la sporul de vechime în carnetul de muncă al reclamantului și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și respectiv Direcția Națională Anticorupție B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 24.09.2007 reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor salariale privind sporul de vechime în muncă începând cu data de 01.01.2006 în cuantum actualizat cu indicele de inflație, obligarea la virarea către Casa Județeană de Pensii Nas umelor cuvenite reprezentând contribuția de asigurări sociale, înscrierea sporului de vechime în muncă în carnetul de muncă și obligarea ultimului pârât la includerea în buget sumelor necesare plăților drepturilor salariale solicitate.
În fapt, petentul a arătat că are calitatea de procuror detașat în cadrul Ministerului Justiție-Corpul de Control. La data de 01.01.2006 a fost numit în cadrul DNA B fiind salarizat conform art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004, Legea nr.54/2006 și OUG nr.27/2006. S-a mai arătat că, având la bază același principiu, precum și dispozițiile art.12 din Legea nr.52/1991 și ale art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000 se impune recunoașterea și acordarea sporului de vechime în muncă, că nr.OUG177/2002 nu mai preia acest drept, dar nici nu-l abrogă și nici nu stabilește că acest spor nu se mai acordă magistraților; că, Legea nr.303/2004 prevede că magistrații au dreptul la remunerație și utilizează pentru aceștia termenii de drepturi "salariale" și "salarizare" ceea ce îi apropie de statutul salariaților și că, potrivit art.3 din nr.OUG177/2000, sporul pentru vechimea în muncă nu este inclus în calculul îndemnizației de încadrare brută lunară.
Reclamantul mai arată că, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă motivat de dispozițiile art.1 din nr.OUG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002 și că, pentru plata drepturilor bănești solicitate este necesară includerea sumelor datorate în bugetul Ministerului Public, ordonatorul principal de credite, având obligația să dispună toate măsurile necesare pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ale proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice, că, ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul justiție, MINISTERUL PUBLIC sau președintele Curții de Conturi, astfel încât nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale cuvenite salariaților altor instituții și că, atribuțiile privind angajarea și salarizarea reclamanților revin Ministerului Public, raporturile de muncă existând între aceste părți procesuale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul MINISTERUL PUBLICa invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de dispozițiile art.42 alin.2 din nr.OUG177/2002, norma specială ce derogă de la norma generală, potrivit cărora competența soluționării cererilor magistraților revine Curții de Apel București.
Pe fondul cauzei, același pârât, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, potrivit art.33 din Legea nr.50/1996, modificată și completată, magistrații nu beneficiază de sporul de vechime în muncă, iar, în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG177/2002, salarizarea lor constă într-o indemnizație de încadrare brută lunară, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechime în magistratură, că, sporul de vechime în muncă nu este prevăzut nici în Legea nr.303/2002, privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată și că, dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, chiar dacă nu sunt abrogate, nu se aplică magistraților întrucât prin art.IV alin.2 din nr.OG83/2000 s-a prevăzut că îndemnizațiile de încadrare ale magistraților se stabilesc în raport de funcția deținută, nivelul instanței și vechimea în magistratură, sporul de vechime în muncă nefiind menționat.
În temeiul dispozițiilor art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2006, care să includă alocarea sumelor pretinse.
Procedura de citare a părților procesuale a fost legal îndeplinită.
Examinând cu prioritate excepția de procedură a necompetenței materiale, invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța constată că a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă, așa cum acesta a fost definit la art.284 alin.3 din Codul muncii, conflict decurgând din neplata unor drepturi salariale. În consecință, în temeiul textului de lege invocat raportat la art.2 pct.1 lit."c" din Codul d e procedură civilă, instanța constată că excepția necompetenței materiale este nefondată, urmând să o respingă ca atare, potrivit dispozitivului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că este nefondată și, în consecință, s-a respins, pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din nr.OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrație Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții"elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, MINISTERUL PUBLIC, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului d e Finanțe a fost respinsă ca fiind inadmisibilă deoarece acest pârât are în prezenta cauză calitatea de pârât, iar dacă urmează să fie obligat, el va fi obligat ca pârât.
Pe fondul cauzei, din examinarea materialului probator administrat, instanța a reținut următoarele:
Dreptul salarial relativ la sporul pentru vechimea în muncă a fost prevăzut de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar.
Ulterior, alin.3 al art.33 introdus prin nr.OG83/2000, statua inaplicabilitatea alin.1 și 2 al acestui articol magistraților.
Însă, asupra dreptului în discuție, instanța a apreciat că, nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența sau exercitarea acestuia.
Astfel, se observă, mai întâi că, dreptul salarial aferent sporului de vechime, cuvenit acestei categorii de personal prin legea nr.50/1996, a fost suprimat prin efectul dispozițiilor nr.OG83/2000. Ori, potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative, nu poate fi primită ca admisibilă, cât timp o dispoziție a legii este în fapt modificată de un act normativ de valoare inferioară, ordonanță a Guvernului, în disprețul principiului constituțional al supremației legii.
Apoi, se relevă caracterul discriminatoriu al actelor normative subsecvente, emise pe această linie, în suprimarea unui drept salarial recunoscut inițial, în raport de dispozițiile imperative ale nr.OG137/2000, pentru celelalte categorii de salariați din sistemul bugetar, cum operează și în continuare, de altfel, pentru personalul auxiliar de specialitate din organele aceleiași autorități judecătorești.
În acest sens, s-ar putea reține includerea sporului de vechime în cadrul îndemnizației de încadrare brută lunară a procurorilor, cât timp cuantumul îndemnizației este dimensionat diferențiat de nivelul instanței și vechimea în magistratură și nu de vechimea în muncă, ce include și perioade ale activității desfășurate în alte funcții, din alte domenii de activitate.
Așadar, în cauză sunt aplicabile prevederile art.1 alin.2 lit.i din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, justificând în conformitate cu dispozițiile art.21 al aceluiași act normativ pretențiile la despăgubiri ale persoanelor discriminate, proporțional cu prejudiciul suferit.
În considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului, obligația de plată cu acest titlu a drepturilor salariale cuvenite impune actualizarea sumelor aferente cu indicele de inflație la plata plății efective.
De asemenea,pe lângă plata drepturilor salariale acordate reclamantului,instanța a mai obligat primii doi pârâți la virarea către Casa Județeană de Pensii a contribuției de asigurări în cuantum în care să fie inclusă și contribuția pentru sporul de vechime acordat deoarece altfel reclamantul ar fi astfel prejudiciat ulterior în drepturile sale de asigurări sociale de care urmează a beneficia la data pensionării.
În temeiul prevederilor art.1 și ale art.3 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, instanța va obliga pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în sensul drepturilor salariale restante acordate, în carnetele de muncă ale reclamanților.
Având în vedere considerentele expuse și în motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța, a obligat Ministerul Finanțelor Publice la virarea în bugetul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a fondurilor bugetare corespunzătoare plății drepturilor salariale restante astfel stabilite, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În motivare, recurentul arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești cuvenite reclamanților întrucât Legea nu permite angajarea altor cheltuieli din bugetul de stat peste limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Totodată, susține recurentul, sentința este greșită sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Recursul este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice chemat în judecată ca pârât, a fost obligat alături de recurent, la plata drepturilor bănești pretinse de reclamant.
În raport de această soluție, în mod corect prima instanță a constatat inaplicabilitatea dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă.
Criticile referitoare la actualizarea pretențiilor reclamantei nu sunt întemeiate.
Potrivit art.269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, se impune ca urmare a repunerii intimaților în drepturile de care ar fi beneficiat acesta în lipsa judecății.
Așa fiind, recursul se găsește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, împotriva sentinței civile nr.1024 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
.-/
Red.- /17.03.2008.
Tehn.- / 2 ex.
17.03.2008/18.03.2008.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin