Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1608/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1608/R-CM
Ședința publică din 06 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de B, cu sediul în Calea, nr.239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru intimații-reclamanți Acea și intimații-intervenienți - și avocat, pentru intimata-pârâtă Pitești-prin lichidator judiciar P, în baza împuternicirii judiciare fără nr.din 4.11.2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul Prahova, lipsind recurenta
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, avocat, pentru intimații-reclamanți și intimații-intervenienți a depus acte cu borderou.
Curtea, pune în discuția părților, admisibilitatea recursului declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți Acea și intimații-intervenienți -, consideră recursul declarat de B ca fiind inadmisibil și solicită respingerea lui, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă Pitești-prin lichidator judiciar P, achiesează la concluziile puse de apărătorul intimaților-reclamanți și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 iunie 2008, reclamanții Acea, -, -, a, G, -, -, G, G, Boaja, Constanta, G, G, G, G, G, G, Lucretia, -, G, escu, escu G, escu, escu, (), -, G, G, G, raciun, Dalu, G, -, G, a, Din, Din, G, G, G, scu, scu, scu, scu, scu, scu -a, G, G, a, G, -, G, G, -, G, G, a, iu, -, scu, C, G, G, G, G, G, A, G, G, Miezu -, Miezu, ta, -, ta, a, G, G, -, -, Pilat, G, G, G, Constanitn, ia, iu, G, G, a, ea G, a, Paterea -, Paterea, a, G, G, -, -, C, G, C, G, -, -, -, -, - -a, -, -, -, -, -, -, -, A, G, a, G, a, - l, G, G, -, G, G, a, escu, -, G, G și intervenienții în nume propriu -, escu, ia, -, G, MiU., G, - în calitate de moștenitor pentru -, au chemat în judecată pe pârâta " ", solicitând obligarea acesteia la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite, dar neacordate cu ocazia concedierii, în funcție de vechimea în muncă și de perioada lucrată efectiv de fiecare, anterior concedierii, potrivit dispozițiilor art.46, art.52 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 și a Planului Social, precum și reactualizarea acestor drepturi în funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
La data de 17.05.2009, "" a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș și excepția de neconstituționalitate a disp. art.298 alin.2 ultima teză din Codul muncii.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima teză Codul muncii, s-a susținut, în esență, următoarele:
Excepția este admisibilă întrucât îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.29 pct.1, 2, 3 din Legea nr.47/1992. În ceea ce privește respectarea disp. art.29 pct.3 din Legea nr.47/1992, există o strânsă legătură între dispozițiile art.298 teza a 2-a din Codul muncii și soluționarea cauzei, întrucât acestea antamează asupra modalității de soluționare a excepției de necompetență teritorială a cauzei.
Astfel, soluționarea acesteia din urmă presupune analizarea ipotezei în care Legea nr.168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art.298 alin.2 Codul muncii sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "sau alte dispoziții contrare", aceasta constituind temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită. După intrarea în vigoare a Legii nr.24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, respectiv Decretul nr.16/1967. Prevederile art.62, 63 din acest decret au impus abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
S-a arătat că dispozițiile constituționale nesocotite de prevederile legale atacate sunt art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituție.
Potrivit disp. art.72 din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. Art.284 alin.1 din Codul muncii prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar alin.2 prevede că cererile referitoare la cauzele menționate la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Se observă că suntem în prezența a două dispoziții legale aparent cu același obiect pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii competenței care, în ambele cazuri este absolută. Pentru a determina legea aplicabilă instanța trebuie să verifice și să aplice:
1) principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun, din acest punct de vedere atât Legea nr.168/1999, cât și Legea nr.53/2003 fiind legi organice, Codul muncii fiind, potrivit art.73 din Constituția revizuită, lege organică, reprezentând dreptul comun în materie, iar celălalt act normativ -lege organică specială, având deci forță juridică egală;
2) principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării. Din acest punct de vedere, după intrarea în vigoare a Legii nr.24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, respectiv Decretul nr.16/1967. Prevederile art.62, 63 din Legea nr.24/2000 au impus abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
3) principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o normă nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/tehnică legislativă.
Având în vedere argumentele expuse la pct.2 sus-menționat, dispozițiile Codului muncii trebuie interpretate exclusiv prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art.1 alin.2 din Legea nr.24/2000, respectiv în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept și ținând seama și de art.15 din același act normativ potrivit cu care în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ în două sau mai multe acte normative, pentru sublinierea unor conexiuni legislative utilizându-se norma de trimitere, în cazul de față acestea fiind reglementările Legii nr.168/1999.
În principal, motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile de mai sus au în vedere principiul relativității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența și a Curții Constituționale, în acord cu care legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedre al aplicabilității acestora, în sensul de a fi coerente, să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă, soluțiile diferite pronunțate de aceeași instanță asupra aceleiași chestiuni încălcând art.6 din
Art.1 alin.5 din Constituție dispune că respectarea legilor și a Constituției este obligatorie, ceea ce generează obligația Parlamentului României de a respecta atât Constituția, cât și legile organice ce decurg din prevederile constituționale. Cum Legea nr.24/2000 face parte din piramida constituțională se impune respectarea ei, iar Parlamentul, autoritatea legislativă supremă a României, nu are dreptul să modifice prevederile acestei legi întrucât aceasta ar contraveni prevederilor constituționale ce vorbesc despre coerența legislativă, respectiv în acest caz - prevederilor art.62 și 63 din Legea nr.24/2000, în lumina cărora art.298 alin.2 ultima teză Codul Muncii nu putea modifica implicit dispozițiile legale cuprinse în Legea nr.168/1999, întrucât aceasta contravine dispozițiilor constituționale.
Reclamanții și intervenienții și-au expus punctul de vedere privind excepția de neconstituționalitate susținând, în esență, că aceasta este inadmisibilă întrucât, pe de o parte, privește aspecte legate de modul de aplicare a legii de către instanțele de judecată și de soluționarea conflictului de lege în timp, iar pe de altă parte, nu se constată existența unei legături directe între soluționarea cauzei și soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Prin încheierea pronunțată la data de 18 iunie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este inadmisibilă, reținând următoarele:
Potrivit art.29 alin.1, 2, 3 din Legea nr.47/1992, pentru ca instanța să se poată pronunța dacă se impune sau nu trimiterea excepției de neconstituționalitate în vederea soluționării la Curtea Constituțională trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
1) excepția să fie invocată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
2) excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare;
3) soluționarea excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei;
4) dispoziția legală să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții.
Instanța a reținut că cerințele art.29 alin.1 și 4 ale Legii nr.47/1992 sunt îndeplinite în cauză, întrucât excepția art.298 alin.2 ultima teză din Codul munciia fost invocată în fața unei instanțe judecătorești - Tribunalul Argeș și de asemenea, nu a fost declarată ca neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții. Mai mult, excepția a mai fost invocată în fața curții, dar a fost respinsă (Decizia nr.254/24.02.2009).
În ceea ce privește condițiile prevăzute de alin.2 și 3 ale art.29 din Legea nr.47/1992, instanța a apreciat că deși formal se invocă neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, în raport de dispozițiile art.1 alin.4, 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituție, întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate se axează pe contradicția dintre două texte de lege - art.72 din Legea nr.188/1999 și art.284 Codul muncii, precum și pe modul în care acest conflict de legi a fost soluționat de către instanțe.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că "" este nemulțumită de modul în care instanțele au înțeles să aplice în practică art.298 alin.2 ultima teză (liniuță), or modul în care instanțele judecătorești aplică legea și aprecierea dacă un text legal este abrogat sau nu sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești și nu a Curții Constituționale. Astfel, prin mai multe decizii (516/11.10.2005, 43/11.01.2007) Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții ca inadmisibile, reținând că autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a legii, însă Curtea a apreciat că aceasta ține de competența instanțelor de judecată, nefiind chemată să cenzureze o eventuală aplicare neconstituțională a legii. Prin alte decizii (nr.520/2205, nr.53/2001), Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate prin care se invoca de fapt neconcordanța, contrarietatea dintre legile în vigoare în aceeași materie, aceasta neputând cenzura incompatibilitatea dintre două articole de lege, ci se poate pronunța doar asupra constituționalității unui text legal raportat la prevederile Constituției
Faptul că instanțele judecătorești au considerat prin numeroase decizii de speță că art.72 este abrogat apare ca o problemă de aplicare a legii în timp ce nu poate fi supusă cenzurii Curții Constituționale. Prin prisma acestor considerente, invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei, întrucât și în ipoteza în care s-ar constata neconstituționalitatea acesteia, Curtea Constituțională nu ar stabili care este instanța competentă, ci tot instanța de judecată, având în vedere principiile soluționării conflictului de legi în timp.
În consecință, tribunalul a reținut că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă pentru că, pe de o parte privește aspecte legate de modul de aplicare a legii de către instanțele de judecată și de soluționarea conflictului de legi în timp, iar pe de altă parte nu se constată existența unei legături directe între soluționarea cauzei și soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Împotriva încheierii din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs "" B, criticând-o pentru nelegalitate astfel:
Soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale este rezultatul erorii săvârșite de instanța de judecată, care nu a remarcat temeinicia argumentelor ridicate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul muncii - dreptul comun în materie - cu Legea nr.168/1999, la care trimite același cod. Pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun, principiile aplicării în timp a legilor, cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării, principiile tehnicii legislative.
După apariția Legii nr.24/2000, abrogarea implicită nu a mai fost reglementată, ceea ce înseamnă că nu mai poate produce efecte juridice.
Pe de altă parte, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.
Legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că normele trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudență neuniformă.
Potrivit art.1 alin.5 din Constituția României, Parlamentul este obligat să respecte atât Constituția, cât și legile organice. Legea nr.24/2000 reprezintă o lege esențială pentru procedura legislativă din România. Ca autoritate legislativă, poate modifica expres prevederile acestei legi, nu și implicit.
Codul muncii nu poate modifica implicit prevederile cuprinse în Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni dispozițiilor Constituției.
În fine, se susține, nu s-a remarcat faptul potrivit căruia Curtea Constituțională nu s-a pronunțat niciodată în legătură cu fondul unui conflict de constituționalitate între textul art.298 alin.2 teza finală din Codul muncii și prevederile art.1 alin.4) și 5), art.73 alin.3 lit.p) și art.79 alin.1 din Constituția României revizuită.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2009, Curtea din oficiu a invocat excepția privind inadmisibilitatea recursului de față, având în vedere că recurenta "" nu a fost parte în dosarul de fond și nu are calitate procesuală.
Verificând această excepție în raport de înscrisurile de la dosar, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile art.137 Cod procedură civilă prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Cercetând acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți, Curtea constată că în calitate de pârâtă apare " " și nu ""
Față de această situație, Curtea reține că în cauză, "" nu este parte procesuală și ca urmare nu are interes pentru a promova prezentul recurs împotriva încheierii pronunțată la data de 18 iunie 2009 e Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul promovat de "" împotriva încheierii din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă este inadmisibil, iar în baza art.312 din Codul d e procedură civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de "", cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva încheierii din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții ACEA, US, A, G, A, G, G, CS., CS. C, G, G, G, G, G, A G, A, A, I, G, G, (), G, G, G, CS., A, G, G, A, DIN, DIN, G, G, G, A, G, G, A, G, G, G, G, G, A, A, A, IU, C, G, G, G, G, G, A, G, A, G, A, TA, TA, A, G, G, G, G, G, CONSTANITN, IA, IU, G, G, G, G, G, C, G, U, C, G, A, CS., A, G, A, G, L, G, G, G, G, A, G, G, intervenienții în nume propriu, IA,., G, G, A în calitate de moștenitor pentru, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat " ", cu sediul în comuna,-, județ A și pârâta " ", cu sediul în Pitești,-, județ A, prin lichidator judiciar P, cu sediul în P, str.-, bloc 32 D,.D, etaj 6,.25, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.5/24.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
