Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1697/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1697/R-CM
Ședința publică din 17 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 825/CM din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns prof. pentru Sindicatul Preuniversitar Muntenia, reprezentantul intimatei-reclamante, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și.
Reprezentantul intimatei-reclamante arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât este formulat pe Legea funcționarului public, instanța fiind obligată să se pronunțe numai pe acest motiv de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 23.12.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.9 P, Centrul Bugetar: Cămine nr.1, Municipiul P - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației Cercetării și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să îi plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data achitării.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/05.02.2007 și nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG 146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanta apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamantei și nu există niciun fel de raporturi juridice între cadrul didactic și această instituție. De asemenea, pârâtul a arătat că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu are calitatea de funcționar public și, prin urmare, nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Prin întâmpinare, Ministerul Educației, Cercetării și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamantei, neexistând astfel niciun fel de obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor și a primelor de concediu. A mai arătat că nu este ordonator de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, deoarece dispozițiile art. 13 din nr.OUG 32/2001 prevăd că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Aceeași excepție a fost invocată și de către pârâtul Inspectoratul Județean
Prin sentința civilă nr. 825/CM/29.04.2009, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a Inspectoratului Școlar Județean A, în consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2004.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
A admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.9 P și Centrul Bugetar: Cămine nr.1 P să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005 - 2008, în raport de perioada efectiv lucrată în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă, precum și cererea privind acordarea drepturilor de mai sus pe perioada 2001 - 2004 și pe viitor.
A obligat pe pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
A obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.9 P și Centrul Bugetar: Cămine nr.1 P la cheltuieli de judecată în cuantum de 281,05 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Paf ost privită ca neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementările unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
De asemenea, în baza prevederilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG 17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Municipiul P virează celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Tribunalul a apreciat că pârâții Ministerul Educației Cercetării și, precum și Inspectoratul Județean A nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece aceste instituții nu au calitatea de angajatori față de reclamantă și nici calitatea de ordonatori de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
Pe fond, s-a reținut că reclamanta a invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamantă, nici recursurile în interesul legii la care s-a făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art. 8 alin. 2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate, reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Tribunalul a constatat că în cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004 dreptul reclamantei de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art. 166 din Codul muncii.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
În temeiul dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă al reclamantei a fost respinsă, întrucât prima de vacanță nu intră în categoria sporurilor cu caracter permanent ce se înscriu în carnetul de muncă, conform art. 40 alin. 2 lit. g) din Codul muncii.
Acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aaf ost respinsă, deoarece printre atribuțiile reținute de art. 142 din Legea nr. 84/1995 nu este menționată obligarea acestei instituții la plata către reclamantă a primei de vacanță.
În fine, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- În mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive. Municipiul P nu are calitatea de angajator, prin urmare nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă în sensul că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
- În mod greșit a fost admisă acțiunea.
reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" nu are calitatea de funcționar public, de aceea nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute în statutul personalului didactic, și nu de prevederile statutului funcționarului public.
- Hotărârea nu este motivată. Invocarea prevederilor constituționale și ale contractului de muncă nu sunt de natură a îndreptăți reclamanta la acordarea acestui drept în absența unor dispoziții legale în acest sens.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Apărările formulate de reprezentantul reclamantei, Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" prin întâmpinare sunt următoarele:
Nu se solicită Municipiului P să facă plata sumelor solicitate, după cum se susține în cererea de recurs, ci să asigure, în calitate de titular al bugetului local, sumele necesare efectuării plății. Municipiul P este obligat să asigure fondurile necesare, sursele de finanțare fiind prevăzute de lege.
De regulă, finanțarea cheltuielilor de personal la nivelul instituțiilor de învățământ preuniversitar s-a făcut și se face din sume defalcate de la bugetul de stat.
Ulterior, conform prevederilor contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ, aria surselor de finanțare a cheltuielilor de personal, în speță prima de vacanță, se extinde și la sume provenite din veniturile proprii ale comunităților locale.
Temeiul de drept al acțiunii nu îl constituie prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, ci prevederile contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ începând cu anul 2000 - 2001.
Recursul nu este fondat.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de -Învățământ nr. 5521/01/9.01.2004 prevede la art. 39 alin. (1) că în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, potrivit legii și acestui contract, prin urmare în vederea acordării la timp și a primei de vacanță prevăzute la art. 37 lit. g), dar și pentru asigurarea unei finanțări complete a unităților de învățământ, inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, împreună cu organizațiile sindicale teritoriale afiliate la federațiile sindicale reprezentative sunt obligate să facă demersuri în vederea încheierii unor protocoale cu consiliile locale în care să fie prevăzute obligațiile concrete ce revin părților semnatare ale protocoalelor și sursele de finanțare a cheltuielilor unităților de învățământ preuniversitar.
Aceasta înseamnă că sintagma "din venituri proprii" utilizată în redactarea textului art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă stabilește ca sursă de finanțare a acestor cheltuieli constând în prima de vacanță pentru personalul din învățământul preuniversitar bugetul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia funcționează unitatea de învățământ.
Dispoziția legală amintită completează prevederile art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, potrivit cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Ca urmare, aplicând corect dispozițiile legale instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât în ceea ce privește cererea de alocare a fondurilor necesare plății.
Precizând temeiul de drept al acțiunii prin cererea depusă la fila 46 din dosar, reclamanta a arătat că solicită plata primei de vacanță în baza contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ încheiate începând cu anul 2001.
A arătat că posibilitatea negocierii pe ramuri de activitate a dreptului în discuție a fost stabilită la nivel național.
Art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe anii 2003 - 2004 este aplicabil întregului personal didactic sau nedidactic din învățământ iar executarea acestuia este obligatorie, așa cum s-a arătat și în considerentele hotărârii, potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Câtă vreme unitatea de învățământ este obligată să execute și să efectueze plata unui drept salarial negociat, operează implicit obligația unității administrativ-teritoriale de a aloca fondurile necesare din bugetul local.
Soluția instanței de fond astfel motivată este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în speță, față de temeiul de drept precizat.
Rezultă că nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, astfel că în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL PITEȘTI - prin primar, cu sediul în P,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 825/CM din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", cu sediul în P,--6, județul A și pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.9 PITEȘTI, cu sediul în P, str. - nr. 27, județul A, CENTRUL BUGETAR: CĂMINE NR.1, cu sediul în P, b-dul. - nr. 84, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str. - - nr. 28-30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./04.12.2009
Jud. fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
