Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică de la 1 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana Viziteu
ASISTENȚI JUDICIARI -
-
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă pentru calcul drepturi salariale formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI,CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, având în vedere că la dosar au fost înaintate relațiile solicitate și s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare pe fond și pe excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Curtea de APEL BACĂU, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sporului de 50% începând cu octombrie 2000 și până la 13.08.2004, plată reactualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Reclamanta a mai solicitat ca pârâtul TRIBUNALUL NEAMȚ să fie obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare sporului solicitat în carnetul de muncă iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să fie obligat să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate.
În susținerea acțiunii, astfel cum a fost motivată, reclamanta a arătat următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare aceste dispoziții, fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Prin decizia nr. 21 pronunțată la data de 10.03.2008, în dosarul nr. 5/2008,de - Secțiile Unite - s-a constatat că " judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001., potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă".
Se reține în considerentele deciziei în interesul legii că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar, fiind evidențiate ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83 din 29 august 2000, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că articolul 47 se abrogă. Această Ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art. 73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute de acea lege ( art. 108 alin.3 din Constituție ). Dar, asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii OG nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, art. 58 și art. 62 precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Reiese, deci, că modificarea, completarea sau abrogarea, totală sau parțială a unui acte normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze,iar nu să abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că, la momentul emiterii nr.OG 83/2000, era în vigoare și Legea nr. 56/1996, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin nr.OG55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea, la art. 231, că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice și să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin nr.OG 55/1997 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, prin art. IX al.2 paragraful 1 din acea ordonanță, s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin.3 cu referire la art. 73 alin.1 din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data emiterii nr.OG 83/2000, prevedea la art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47din Legea nr. 50/1996 și art. 9 alin.2 paragraful I din Ordonanța Guvernului 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr. 56/1996 modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992 modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și art. 231din Legea nr. 56/1996 modificată și completată prin art. I pct. 42 respectiv prin art. 9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești.
Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, la verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent, revine, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin.1 cu ref. la art. 126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Or, art. 1 pct. 42 și art. 9 alin.2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt, din acest motiv, neconstituționale, conform art. 147 alin.1 din Constituția României și își încetează efectele.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare normei abrogată în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul în soluționarea căruia a fost corect investită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/19976, republicată și respectiv ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completă, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supravețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50%pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Din considerentele expuse pe larg de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că, în cauza dedusă judecății, reglementarea legală a prescripției extinctive consacrată prin dispozițiile Decretului-lege nr. 167/1958 nu este aplicabilă. Aceasta, deoarece instituția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune a fost reglementată pentru a sancționa comportamentul pasiv al creditorului, care nu și-a valorificat pretențiile în termenul legal de trei ani calculați de la data nașterii dreptului la acțiune. Ori, în cauză, dreptul la acțiune - abrogat - s-a născut ca efect al recunoașterii inexistenței și inaplicabilității dispozițiilor de abrogare a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din nr.OUG 137 /2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 abia la data pronunțării deciziei în interesul legii, respectiv la 10.03.2008, abia de la această dată păgubiții cunoscând atât paguba cât și pe cei care răspund de ea.
Reclamanta arată că, prin sentințele civile nr. 876/C/2007 din 16.10.2007 și 176/C/17.03.2008 pronunțate de TRIBUNALUL NEAMȚ - Secția civilă, s-a admis acțiunea formulată și s-a dispus obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 13.08.2004 - 01.02.2007, iar prin acțiunea de față solicită obligarea pârâților la plata acestui spor pe perioada menționată mai sus, respectiv octombrie 2000-13.08.2004, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar acte, respectiv copii de pe hotărârile judecătorești.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune.
În susținerea excepției invocate pârâtul arată următoarele:
Conform art. 1 din Decretul nr. 167 /1958, privind prescripția extinctivă "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege", iar potrivit art. 7 " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani", dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de3 ani dela data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Se arată că Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 care a statuat că " interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prinLegea nr. 334/2001". Nu pot fi reținute susținerile reclamantei cum că în cauză reglementarea legală a prescripției extinctive prin Decretul-lege nr. 167/1958 nu este aplicabilă, deoarece dreptul la acțiune s-ar fi născut ca efect al recunoașterii inexistenței și inaplicabilității dispozițiilor de abrogare a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică abia la data pronunțării deciziei în interesul legii. Aceasta deoarece momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul a fost încălcat sau contestat ori, în lipsa unei încălcări sau contestații, data la care el trebuie exercitat. Având în vedere acest aspect și în considerarea motivării Înaltei Curți, rezultă fără echivoc că dreptul la acțiune s-a născut la data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG 83/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu este competent în întocmirea și adoptarea bugetului de stat. Sumele solicitate de reclamantă, arată pârâta, se achită ca urmare a rectificării bugetului, la propunerea ordonatorilor principali de credite și, în consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Privitor la cele două excepții invocate de intimate, asupra cărora instanța are obligația a se pronunța înainte de a examina fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin atributele ce-i sunt stabilite prin legile speciale atât pentru stabilirea bugetului cât și pentru rectificarea acestuia, își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, considerent pentru care va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale invocată de acesta.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției, Curtea constată următoarele:
Art. 1 din Decretul 167/1958 prevede că " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se prescrie prin prescripție, dacă nu există alte prevederi derogatorii".
Legea specială, în cauză Codul muncii, prevede la art. 283 alin.1 lit. c că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în "termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În raport de dispozițiile generale și speciale în materie de prescripție, Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la data de la care curge termenul de prescripției că acțiunea formulată la 14.07.2008 pentru drepturi salariale corespunzător perioadei octombrie 2000-13.08.2004 este prescrisă, fapt pentru care va admite excepția invocată de intimatul Ministerul Justiției și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor ca neîntemeiată.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și, în consecință:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în P N,- A -,. A,.27, județul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, ambele cu sediul în B,str. - nr. 17 sector 5, CURTEA DE APEL BACĂU, cu sediul în-, TRIBUNALUL NEAMȚ, cu sediul în P N,- județul N și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3 sector 1.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 01.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
Red.sent.
Tehnored./8 ex.
9/10.09.2008
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Camelia Liliana Viziteu
