Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 593/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 593/
Ședința publică de la 1 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Camelia Liliana Viziteu
- -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 89/A/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurentul -pârât și avocat, cu delegație pentru intimatul, lipsă fiind recurentul-pârât,intimatul-reclamant ,intimații-pârâți, și Biroul executor Judecătoresc.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, precizează că recursul formulat este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În cauză arată că este vorba despre executarea unei sentințe penale, apartamentul făcând obiectul unor vânzări succesive, anulate ulterior printr-o decizie a Curții de APEL BACĂU. Instanța de apel a reținut în motivarea deciziei atacate că, contribuția lui poate de la 0 % la 100%. Este de reținut împrejurarea în care a fost dobândit acest apartament față de faptul că soții au trei copii, inițial au locuit împreună cu părinții într-un apartament și ulterior săvârșirii furtului au achiziționat apartamentul, susținând că suma reprezentând contravaloarea acestuia aparținea lui . Deoarece soții nu au putut face dovada obținerii unor venituri licite și apartamentul a fost achiziționat după condamnarea pentru furt a lui rezultă că plata apartamentului sau măcar o parte din aceasta provenea din suma obținută în urma săvârșirii infracțiunii de furt. Susținerea instanței de apel cum că ar fi trebuit mai întâi partajate bunurile comune și apoi făcută executarea nu este corectă, art. 493 al.2 Cod pr. civilă prevăzând că nu este necesară partajarea prealabilă dacă debitorul are o cotă determinată. Față de aceste considerente și de întregul probatoriu administrat în cauză solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea contestației la executare. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și taxele judiciare de timbru. Depune la dosar note pe care le intitulează concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul, arată că în cauză este vorba despre o contestație la executare în temeiul art. 493 al.1 Cod pr. civilă. Creditorul nu a solicitat anterior executării împărțeala bunurilor comune. În cadrul executării s-a formulat o cerere reconvențională prin care s-a solicitat partajarea bunurilor comune, cererea care a fost respinsă de instanță ca netimbrată. Consideră că nu se poate reține greșita aplicare a dispozițiilor art. 32 Codul familiei. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, av. arată că printr-o decizie a Curții de Apel au fost anulate toate cele cinci contracte de vânzare-cumpărare, inclusiv cel al lui, deci acesta nu mai putea face contestație la executare.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.967/09.02.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului J.
A fost admisă contestația la executare promovată de contestatorul în contradictoriu cu intimații și.
S-au anulat formele de executare emise în dosarul nr.304/2004 al J.
S-a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvențională formulată de intimatul -.
A fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Executorul judecătoresc nu poate avea calitatea de parte, nefiind personal implicat în procedura executării silite. Instanța învestită cu soluționarea unei atare contestații judecă litigiul pe baza dosarului de executare, ceea ce face inutilă prezența executorului judecătoresc.
Prin sentința penală nr. 4348/1995 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă la 19.10.1995, intimatul a fost obligat să plătească intimatului suma de 12.000 mărci germane în echivalentul lor în lei la data executării și suma de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Creditorul a demarat procedura executării silite împotriva debitorului, pe rolul Judecătoriei Bacău fiind înregistrat dosarul nr.14 591/1997, având ca obiect vânzarea silită a apartamentului în litigiu, aparținând debitorului, dosar ce a fost suspendat pentru lipsa părților la data de 17.12.1999 și ulterior perimat, conform sentinței civile nr. 5791/2003 pronunțată de Judecătoria Bacău.
La scurt timp după rămânerea definitivă a sentinței penale indicate mai sus, debitorul a înstrăinat apartamentul în litigiu, la data de 06.05.1996, și, în următoarele 6 luni, acesta a mai făcut obiectul a patru contracte de vânzare-cumpărare succesive, ultimul dobânditor fiind contestatorul.
Creditorul a promovat o cerere în constatarea nulității absolute a acestor contracte, aceasta fiind admisă în apel. Astfel, prin decizia civilă nr. 727/2004 a Curții de APEL BACĂU, au fost anulate cele cinci contracte de vânzare-cumpărare, ultimul fiind cel al contestatorului,pentru cota ce se cuvine debitorului.
Întrucât contractele de vânzare succesive au fost anulate doar pentru cota parte ce revine debitorului, rezultă că, pentru această cotă, ce trebuie stabilită prin hotărâre judecătorească, debitorul a redevenit coproprietar al bunului în litigiu.
Pentru cota ce ar fi revenit soției sale, intimata, vânzările succesive au rămas valabile, astfel încât, teoretic, debitorul este în indiviziune cu contestatorul și soția sa. Această afirmație are caracter pur ipotetic, existând posibilitatea, de-asemenea, ca, alături de contestator și soția sa, calitate de coproprietar să aibă intimata. Astfel, neexistând o cotă de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, prevăzută de lege, acesta urmează a fi stabilită de către instanța de judecată, în cadrul unui partaj de bunuri comune, în funcție de probele administrate în cauză. Ca atare, cota debitorului poate de la 100 % (așa cum a cerut creditorul prin cererea reconvențională formulată) la 0 %.
In lumina dispozițiilor art.493, al.1 Cod procedură civilă, rezultă că în mod nelegal s-a procedat la continuarea executării silite asupra bunului aflat în indiviziune, fără a se efectua partajul, având în vedere că nu exista o cotă determinantă a debitorului care să poată fi urmărită, astfel cum prevede al.2 al aceluiași articol. Intimatul -creditor nu a timbrat corespunzător cererea de partaj, solicitând el însuși, la termenul de judecată din data de 20.10.2006, anularea cererii ca insuficient timbrată.
Instanța nu a putut reține susținerile intimatului din întâmpinare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 32, lit. d Codul familiei. Pentru ca acest text de lege să fie incident, este necesar să se dovedească, în speță, o legătură de cauzalitate directă, nemijlocită, între însușirea bunului aparținând debitorului și achiziționarea de către soți a bunului comun, în speță apartamentul supus urmăririi silite. Afirmațiile intimatului, potrivit căruia atât debitorul cât și soția sa nu desfășurau o activitate producătoare de venituri la data cumpărării apartamentului nu pot fi reținute ca atare de instanță, ci trebuie dovedite, or o astfel de probă nu a fost făcută. Pentru același motiv, instanța nu poate reține în mod arbitrar o cotă de 100 % în favoarea intimatului.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Bacău care, prin decizia civilă nr. 89/03.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru următoarele motive:
- contestatorul nu poate invoca un drept propriu deoarece dreptul său de proprietate asupra apartamentului în litigiu a fost anulat odată cu actul său de vânzare-cumpărare ( art. 399 Cod procedură civilă );
- prin decizia civilă nr. 727/2004 Curtea de APEL BACĂU a stabilit că apartamentul poate fi urmărit doar pentru cota de contribuție aparținând debitorului. Rezultă din această motivare că doar unul din cei doi coproprietari, respectiv soții, pot, pe calea contestației la executare, să solicite să se determine care este cota de contribuție numitului la dobândirea acestui bun.
- deoarece la data achiziționării apartamentului nici unul dintre soții nu poate justifica venituri licite, se deduce că prețul acestui apartament nu a fost plătit decât cu banii proveniți din furt ( art. 1199 cod civil ).
- în cauză trebuie făcută aplicarea dispozițiilor art. 32 lit. d din Codul familiei referitor la achiziționarea apartamentului de soții.
Recursul este nefondat.
Bunul imobil face obiectul contestației la executare formulată de este un bun comun, achiziționat de soții în timpul căsătoriei.
Acest imobil a fost vândut succesiv și întreaga succesiune a actelor de vânzare-cumpărare, începând cu primul cumpărător și terminând cu ultimul - contestatorul, au fost anulate.
În mod corect instanțele anterioare au reținut că actele de executare efectuate în prezenta cauză sunt nule deoarece aceste acte s-au făcut cu încălcarea prevederilor art. 493 al.1Cod procedură civilă, articol care stipulează că creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Într-adevăr această împărțeală a fost solicitată de către recurent prin cererea reconvențională, dar această cerere nu fost timbrată, motiv pentru care a fost anulată ca insuficient timbrată.
În ce privește susținerile recurentului referitoare la prevederile art. 32 lit. Codul familiei: " soții răspund cu bunurile comune pentru repararea prejudiciului cauzat de unul dintre ei, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune " se reține faptul că acest articol nu este aplicabil speței de față, având în vedere următoarele aspecte:
- nu este parte în prezentul dosar și nici într-un alt dosar din care să rezulte că este debitoare;
- recurentul este creditorul personal al lui;
- nu s-a făcut în nici un fel dovada că prejudiciul cauzat de recurentului a condus la sporirea bunurilor comune.
În conformitate cu prevederile art. 33 al.1 din Codul familiei " bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți ", în timp ce art. 33 al.2 din Codul familiei stipulează faptul că numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale, or recurentul nu a solicitat această împărțire a bunurilor comune decât în cadrul cererii reconvenționale, cerere care, așa cum s-a precizat mai sus, a fost anulată ca insuficient timbrată.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 89 /A/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți, și, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat în sumă de 1190 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Camelia Liliana Viziteu
GREFIER,
red.sent.
red. dec. apel /
red.dec.recurs.
tehnored./2 ex.
11/12.09.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Camelia Liliana Viziteu
