Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2161/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2161/R/2009
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și recursul declarat de INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 18 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale, spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta intimată personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal. Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 16.10.2009, reclamanta intimată a depus întâmpinare (4 exemplare), prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Reclamanta intimată arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantei intimate asupra recursurilor declarate în cauză.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1364 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin C și în consecință:
Pârâții de rd. l și 2, au fost obligați la plata actualizată la zi în raport cu indicele de inflație, în favoarea reclamantei, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.05.2006 și până la data pronunțării, precum și să acorde lunar acest spor în continuare.
Pârâtul Institutul Național de Expertiză Criminalistică a fost obligat să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Sentința civilă nr. 674/15.04.2008 s-a admis cererea reclamanților și a intervenienților în nume propriu și pârâții de rd. l si 2 au fost obligați să le acorde acestora plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 09.04.2004-15.04.2008, respectiv perioada 11.03.2005-15.04.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere faptul că prev. art. 47 din Legea nr. 50/1990 republicată nu au fost abrogate expres sau implicit ca si faptul că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite, pronunțate în dosar nr. 5/2008 acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a nr.OUG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
S-a reținut că prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat recunoașterea dreptului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 16.04.2008 și până la zi, precum și acordarea acestuia în continuare, iar în acțiunea soluționată prin Sentința civilă nr. 674/2008, aceștia au solicitat acordarea acestui spor până la data de 15.04.2008, fiind vorba despre o altă perioadă.
Privitor la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, Ministerul Justiției și Libertăților a emis Ordinul nr. 768/C/04.03.2009 prin care arată că începând cu data de 01.03.2009, judecătorii instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Acest ordin a fost emis având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite cu privire la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea disp.art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul nr. 1165/C/09.04.2009 al Ministrului Justitiei și Libertăților, drepturile salariale recunoscute, anterior menționate, urmau să se acorde doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare". Din analiza prevederilor acestui ordin rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate la data emiterii acestuia și după această dată prin care se acordă aceste drepturi "pentru viitor" sau "în continuare" vor fi puse în executare doar de la momentul "pronunțării", neputându-se pune problema recalculării drepturilor cuvenite pentru intervalul 01.03.2009 și data pronunțării. Prevederi asemănătoare cuprind și Ordinele nr. 1167/2009 și nr. 1168/2009.
În contextul celor arătate mai sus, conduita reprezentanților pârâtului de rd. I este nelegală câtă vreme a dispus recunoscând aceste drepturi, ca Direcția Generală Economică din Minister, Curțile de Apel și Tribunalele să stabilească și să calculeze sumele cuvenite tuturor judecătorilor, asistenților judiciari, personalului din serviciile de probațiune și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești (pentru acestea din urmă prin Adresa nr. 24956/05.03.2009, fapt care s-a și întâmplat.
Potrivit disp.art. 5 alin. l si 4 din Codul Muncii. în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Drepturile reclamanților au fost prevăzute de normele legale anterior menționate și constituind o obligație legală neacordarea acestora prin motivarea lipsei sintagmelor "pentru viitor" și "în continuare", din hotărârile judecătorești pronunțate tocmai pentru a se aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată constituie un abuz.
Pe de altă parte, din conținutul dispozitivului sentinței anterior menționate, respectiv Sentința civilă nr. 674/15.04.2008, rezultă că pârâta de rd.1, respectiv Curtea de Apel Cluja fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților în interes propriu, situație în care instanța a considerat că acest drept este în ființă, și ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acesta în continuare câtă vreme nu există o dispoziție contrară.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prevederilor art. 161 alin. 4 din Codul Muncii.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, deși acesta nu a formulat întâmpinare, instanța a constatat că acesta are calitate procesuale pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art. 2 din nr.OG 22/2002 ca și ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE.
În motivare a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate.
Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată împotriva pârât.
În motivarea recursului a arătat că instituția pârâtă nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanta astfel încât acesta să fie îndreptățită să se îndrepte împotriva acesteia.
Mai arată că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului respectiv Parlamentului, el fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Consideră că admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații acestuia.
Pârâtul Institutul Național de Expertize Criminalistice, a solicitat înlăturarea obligației acestui pârât de a efectua mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă, considerând că instanța de fond a admis nelegal cererea reclamantei de a se înscrie în carnetul de muncă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul brut.
Reclamanta prin întâmpinarea de la 17-19, solicitat respingerea recursului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate.
Curtea constată că aceste aspecte au fost avute în vedere și au fost analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", fiind evident că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Conform art. 110 alin. (2) Cod procedură civilă se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, dacă s-ar admite punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției relativ la admiterea greșită a sporului pentru viitor ar însemna ca reclamanta să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
Pârâtul Institutul Național de Expertize Criminalistice, a solicitat înlăturarea obligației acestui pârât de a efectua mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă, considerând că instanța de fond a admis nelegal cererea reclamantei de a se plăti sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul brut.
Curtea a reținut mai sus că plata sporului i se cuvine reclamantei iar efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă este doar un corolar al plății sporului, prin urmare motivul de recurs este neîntemeiat.
Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată împotriva pârât.
În motivarea recursului a arătat că instituția pârâtă nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanta astfel încât acesta să fie îndreptățită să se îndrepte împotriva acesteia.
Mai arată că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului respectiv Parlamentului, el fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Consideră că admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații acestuia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice curtea reține că art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din nr.HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Mai arată recurentul Ministerului Finanțelor Publice că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. XXI/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece chiar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 reține că:
"În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare, acest motiv de recurs în loc să constituie o critică este în fapt un argument în favoarea admiterii acțiunii și pentru respingerea recursurilor deoarece decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE împotriva sentinței civile nr. 1364 din 18 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
--- - --- - -- -
GREFIER
-
de, dactilografiat de Sz.
În 5 ex. la data de 05.11.2009
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
