Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 22/R-CM
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Paula
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA, împotriva sentinței civile nr.788/CM din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă Comuna, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia- pentru și intimata-pârâtă Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, cerere prin care recurenta-pârâtă solicită judecarea cauzei în lipsă și întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.08.2008, reclamantul reprezentat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala și Comuna, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15% față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de dispozițiile art.50 alin.1.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.788/CM din 22 septembrie 2008, a admis acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamantului drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 21.08.2005 și până la data de 22.09.2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este încadrat la Școala în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000 au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000 au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007 care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
S-a reținut că noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu au fost primite întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Prin urmare, s-a constatat intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Conform alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol, directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar conform alin.17, de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean, este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Comuna, invocând următoarele motive:
Într-o primă critică se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a localității, în raport de obiectul dedus judecății, drepturile solicitate pot fi eventual achitate de la bugetul de stat, așa cum se menționează în considerentele sentinței atacate.
Celălalt motiv de recurs privește fondul dedus judecății și respingerea acțiunii, cu motivarea că nu pot fi acordate două sporuri care se suprapun și se exclud reciproc în funcție de momentul adoptării actului normativ, tranșele suplimentare de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 și cele de vechime - creșteri cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior.
Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă.
Excepția este neîntemeiată față de statuările art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii (alin.1).
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară (alin.2). Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ și se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde printre alte categorii de cheltuieli și pe cele de personal (alin.5).
Cum cheltuielile de personal sunt cuprinse în finanțarea de bază care este asigurată din bugetele locale, în mod legal a fost admisă acțiunea față de pârâtă.
Critica privind fondul dedus judecății este neîntemeiată.
de vechime au fost acordate personalului didactic din învățământul preuniversitar prin art.50 din Legea nr.128/1997, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime și au determinat modificări în grilele de salarizare, urmare adaosului salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Întrucât cele două tranșe de vechime nu se suprapun, în mod legal a fost admisă acțiunea de către prima instanță, în modalitatea mai sus prezentată, în temeiul textului de lege citat.
Pentru aceste considerente recursul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COMUNA, împotriva sentinței civile nr.788/CM din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul reprezentat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia și pârâta ȘCOALA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Paula
