Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Sentința 10/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR.10/F-CM
Ședința public din 14 ianuarie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu judector
Judector: - ---
Asistent judiciar:
Asistent judiciar:
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare în prim instanț, acțiunea formulat de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, cu domiciliul ales în localitatea,-, comuna, județul A, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Tribunalul Bucure ști, Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, expert în domeniul discriminrii fiind Consiliul Național pentru combaterea discriminrii, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal, fcut în ședința public, au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
Acțiunea este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz instanței c pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au depus la dosar întâmpinri iar expertul în domeniul discriminrii a depus la dosar punct de vedere. Mai arat c au fost depuse la dosar concluzii scrise din partea reclamanților, note scrise de ctre Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care chematul în garanție a invocat excepția inadmisibilitții cererii. De asemenea, precizeaz c s-a solicitat judecata în lips conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedur civil.
Constat c s-a rspuns relațiilor solicitate de instanț, în sensul c reședința unuia dintre reclamanți se afl în raza de competenț a Curții de Apel Pite ști,așa încât, asupra excepției de necompetenț teritorial, se pronunț în sensul respingerii acesteia.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța constat îndeplinite condițiile prevzute de lege și admite în principiu cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulat de Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea constat cauza în stare de judecat și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedur civil, asupra cauzei civile de faț;
Constat c, prin acțiunea formulat la data de 12 noiembrie 2008, reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, au chemat în judecat pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Tribunalul Bucure ști, Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști și Ministerul Economiei și Finanțelor, expert în domeniul discriminrii solicitându-se a fi citat Consiliul Național pentru combaterea discriminrii, solicitând instanței obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator în cot de 15% din salariul de baz brut, în perioada noiembrie 2005-octombrie 2008, cu actualizarea sumei, în funcție de rata inflației, la data plții efective, precum și plata dobânzilor legale, menționarea sporului în carnetele de munc, obligarea la acordarea a cel puțin 3 zile suplimentare a concediului de odihn, începând cu anul 2005 și pentru viitor, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și de a aloca fondurile necesare plții sumelor.
În motivare, s-a artat în fapt c reclamanții, în desfșurarea activitții lor, sunt obligați a folosi, la fel cu alți lucrtori din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din Ministerul Justiției, salarizați în baza aceleiași legislații și desfșurând activitate similar sau asimilat, calculatoare.
Consecințele utilizrii acestor instrumente de lucru au condus la edictarea unor norme specifice care prevd acordarea unui spor de 15% din salariul brut lunar și a cel puțin 3 zile de concediu în plus, potrivit art.142 din Codul muncii.
Reclamanții nu beneficiaz de acest spor, deși ceilalți salariați din cadrul structurilor ce deservesc aceeași putere a autoritții judectorești, respectiv Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție, primesc acest spor, în temeiul unor ordine interne, emise de conductorii acestor instituții.
Prin întâmpinarea sa Procurorul General al României, ca reprezentant al Parchetului a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat, invocând în prealabil inadmisibilitatea acțiunii în repararea discriminrii pe cale judectoreasc fondat pe dispozițiile art.2 alin.1 și 11 și art.27 di nr.OG137/2000, declarate neconstituționale, ca și introducerea, în cauz, a Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști, având calitate de ordonator secundar de credite și chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Asupra temeiniciei, s-a artat c reclamanții nu beneficiaz de o dispoziție special a unei legi care s le acorde dreptul la sporul invocat și la plusul de zile de concediu de odihn, calitatea și condițiile de munc fiind diferențiate de cele ale unor alți funcționari care beneficiaz de acest spor.
De altfel, în ceea ce privește condițiile grele și vtmtoare sau periculoase, aceștia deja primesc în temeiul Ordinului Procurorului General nr.80/28 aprili 2006 un spor de 15% din indemnizația de încadrare brut lunar.
Dac instanța ar acorda înc un spor de 15% în lipsa unei legi în acest sens, s-ar ajunge în situația depșirii atribuțiilor puterii judectorești prin adugarea la lege, o asemenea adugare nefiind în competența acesteia, ci numai a celei legislative, respectiv a celei executive, în anumite cazuri.
Și în ceea ce privește cele 3 zile de concediu de odihn s-a susținut c cererea este nejustificat, concediul reclamanților-magistrați fiind reglementat prin legea special la o durat mai mare decât cea minim prevzut de art.140 alin.1 Codul muncii.
În aceste condiții, din nou instanța a depșit puterile sale intrând în domeniul legislativ.
Și în ceea ce privește actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate și plata dobânzilor legale, cererea s-a artat a fi una lipsit de temeinicie, aplicarea indicelui de inflație la sume eventual datorate, neputându-se face decât prin intervenția legiuitorului în sensul alocrii unor asemenea sume.
La fel privitor la dobânzile legale, dispozițiile art.1 din nr.OG9/2000 vizeaz existența unei convenții a prților, or ea neexistând, actul normativ nu și-ar gsi aplicarea în speț.
În sfârșit, în ceea ce privește obligarea pârâților de a opera mențiunile corespunztoare în carnetele de munc, s-a cerut a se observa c este și ea nefondat, întrucât ceea ce suport operațiunea de înscriere potrivit art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetele de munc, o reprezint, între altele, retribuția tarifar de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și dup caz, locurile de munc cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II la pensie.
Sporul pentru lucrul în condiții grele și vtmtoare, respectiv cel de calculator, arat intimatul, nu se include în retribuția tarifar de încadrare, sporurile și adaosurile salariale reprezentând o categorie de drepturi bnești nesupus transcrierii în carnetele de munc.
La rândul su, Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat, pe de o parte, a nu fi citat în cauz Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii faț de modificarea adus prin nr.OUG75/2008 articolului V din nr.OG137/2000.
Astfel, sesizrile având ca obiect msurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intr în competența de soluționare a acestei autoritți, ceea ce în opinia intimatului ar atrage lipsa necesitții citrii acestui organ.
Cât privește pretențiile reclamanților, s-a cerut respingerea acestora atât ca inadmisibil faț de pronunțarea deciziilor nr.818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale, cât și ca nefondate.
Asupra fondului pricinii, pârâtul Ministerul Justiției a invocat, pe de o parte, inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile pronunțrii mai multor decizii prin care Curtea Constituțional, la data de 3 iulie 2008, reținut c instanțele judectorești nu au competența s anuleze sau s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, în considerarea faptelor c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Sarcina de a înltura msura discriminatorie nu ar putea reveni decât puterii legislative, prin delegare, celei executive.
În plus, despre sporul de lucru la calculator se arat c nu reprezint decât o reglementare sub nume juridic propriu a sporului pentru condiții de munc grele, vtmtoare sau periculoase, de care reclamantele deja beneficiaz în condițiile art.30 din nr.OUG177/2002, apoi ale nr.OG27/2006.
Acesta este un spor care poate fi acordat o singur dat, prin aprecierea în ansamblu de ctre un expert de specialitate a cerințelor legii, iar nu pentru fiecare factor nociv, eventual constatabil.
Cât despre cererea de acordare a cel puțin 3 zile în plus la concediu, pretenția este fondat pe dispozițiile Codului muncii, în vreme ce reclamantele beneficiaz de salariu în condițiile legii speciale care este diferit și mai mare decât cel avut în vedere de Codul muncii.
Legea general cuprinde prevederi pentru situațiile în care condițiile de munc sunt negociate între salariați și angajator.
Durata concediului de odihn al personalului din sistemul autoritții judectorești este reglementat de legislația specific acestei categorii profesionale.
Pe cale de consecinț și cererile subsidiare, privind acordarea sporului pentru viitor și efectuarea mențiunilor în carnetele de munc se solicit a se constata nefondate.
În același timp, pretențiile referitoare la actualizarea cu indicele de inflație și acordarea beneficiului nerealizat ale acestor sume reprezentând dobânda legal, se solicit respingerea fondat pe dispozițiile art.1088 Cod civil, în sensul c daunele interese pentru neexecutarea obligațiilor privind sume oarecare nu se pot referi decât la dobânda legal și nu sunt datorate decât din ziua cererii de chemare în judecat, afar de cazul în care ea curge de drept.
Chiar și așa, dobânda nu poate fi acordat, cât vreme Ministerul Justiției nu are niciun fel de obligație faț de reclamanți.
Pe de alt parte, se solicit a se observa c, în msura în care s-ar aplica actualizarea în funcție de rata inflației, nu ar mai putea fi acordat și dobânda, ajungându-se la o dubl reparare a prejudiciului.
Referitor la înscrierea drepturilor în carnetele de munc s-a solicitat a se respinge și aceast cerere faț de faptul c drepturile nu sunt prevzute de legiuitor în favoarea reclamanților.
La rândul su, prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat declinarea competenței teritoriale în favoarea instanței domiciliului pârâtului sau cel mult în condițiile art.8(1) Cod procedur civil, la instanța din capitala țrii sau cea din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Cum toate instituțiile pârâte își au sediile în B și, pe de alt parte, domiciliul reprezentantei reclamanților și acesta tot în B, se solicit a se observa c în cauz competența teritorial este cea a Curții de Apel Bucure ști.
Totodat s-a invocat lipsa calitții procesuale pasive, acest pârât artând c nu are raporturi contractuale de munc cu reclamanții, situație în care nu poate face plți de salarii, dup cum nici nu are atribuțiunii în ceea ce privește constituirea de fonduri în vederea asigurrii plții salariilor de ctre Ministerul Justiției.
Prin întâmpinarea sa, Consiliul Superior al Magistraturii solicit respingerea acțiunii ca nefondat, faț de faptul c legea special nu prevede un astfel de drept în favoarea lor, fr a arta dac într-adevr personalul din cadrul instituției sale primește, separat de sporul pentru lucrul în condiții grele, vtmtoare sau periculoase, reglementat prin J nr.910/C/2007, în baza unui ordin intern, sporul de calculator pretins de ctre reclamanți.
Și în ceea ce privește cele 3 zile în plus la concediu, se susține faptul c art.142 din Codul muncii exclude de la aplicabilitatea sa pe reclamanți.
Referitor la noțiunea de discriminare, se arat c în privința reclamanților, pentru care nu se contest desfșurarea activitții care impune utilizarea intensiv a tehnicii de calcul moderne, la fel ca în cazul altor categorii de lucrtori pentru care sporul se acord în temeiul legii generale, se arat c acestora le sunt stabilite condiții speciale de recuperare a capacitții de munc.
Nici în ceea ce privește actualizarea sumelor eventual datorate arat c nu sunt întrunite cerințele art.1082 Cod civil, lipsa unei legi care s recunoasc categoriei de personal a reclamanților un asemenea drept fundamentând lipsa culpei pârâtului în a-l acorda și deci, lipsa debitului în ceea ce privește plata de daune interese.
Înainte de acordarea cuvântului în dezbateri pe fond s-a luat cu prioritate în discuție excepția lipsei competenței teritoriale a prezentei Curți.
Așa cum rezult din fila 4 verso anexat cererii de judecat adresat instanței, precum și din copia trimis spre comunicare adversarilor de ctre reclamanta - (fila 131), aceasta are într-adevr domiciliul în B, dar începând cu data de 22 februarie 2008 și-a stabilit reședința în comuna, sat,-, județul A, reședinț valabil pân în data de 21 februarie 2009.
Cum legiuitorul nu a înțeles s fac distincție între domiciliu și reședinț, în ceea ce privește competența teritorial, iar singurul argument a fost cel vizând lipsa legturii spațiale a reclamanților cu instanța sesizat, excepția s-a constatat nefondat.
În ceea ce privește cererile și aprrile prților, Curtea constat acțiunea ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arta.
Cu prioritate, vor fi examinate excepțiile invocate de ctre pârâți:
Ministerul Justiției nu are calitate procesual pasiv, în ceea ce privește obligația prevzut de art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976, privind înscrierea în carnetele de munc a drepturilor bnești ale salariaților. O asemenea obligație revine pstrtorului acestor instrumente de evidenț, calitate pe care, evident, nu o are acest pârât.
Ministerul Economiei și Finanțelor are, îns, calitate procesual pasiv, în cererea îndreptat împotriva sa.
Potrivit Legii nr.500/2002 și a nr.HG208/2005 și nr.HG386/2007, acest pârât este cel care coordoneaz acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregtirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesual a Ministerului Economiei și Finanțelor se justific și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobat prin Legea nr.288/2002, potrivit crora executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadreaz obligația de plat respectiv.
În ceea ce privește admisibilitatea unei acțiuni în discriminare, rt.4 și art.16 din Constituția României consacr principiul egalitții între cetțeni, prin excluderea privilegiilor și discriminrii, iar art.20 din legea fundamental a statului stipuleaz c dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetțenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanț cu Declarația Universal a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar ac exist neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În dreptul intern, principiul nediscriminrii este reglementat de dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru munc egal sau de valoare egal, este interzis orice discriminare, precum și de nr.OG137/2000, aprobat prin Legea nr.48/2002, modificat prin Legea nr.27/2004, care în art.1 alin.2 lit.e punct (i) garanteaz egalitatea între cetțeni, prin excluderea privilegiilor și discriminrii, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munc egal.
Art.2 alin.3 al aceluiași act normativ prevede c unt discriminatorii, potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz anumite persoane, pe baza criteriilor prevzute la alin.1, faț de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În fine, conform art.27 alin.1 din aceeași ordonanț, persoana care se consider discriminat poate formula, în fața instanței de judecat, o cerere pentru acordarea de despgubiri și restabilirea situației anterioare discriminrii sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutit de tax judiciar de timbru și nu este condiționat de sesizarea Consiliului.
Prin deciziile Curții Constituționale nr.818, nr.819, nr.820 și nr.821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, redate mai sus au fost declarate neconstituționale, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Rezult așadar c, aceste dispoziții legale fiind declarate neconsti-tuționale, ele nu mai pot fi aplicate în speț, îns, așa cum s-a artat mai sus, dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetțenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanț cu Declarația Universal a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar ac exist neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale.
Astfel, art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului prevede c toți oamenii au dreptul, fr nici o discriminare, la salariu egal pentru munc egal. Este interzis orice discriminare și prin art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (adoptate de Adunarea General a și ratificate de România în anul 1974), precum și prin art.14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale (ratificat de România prin Legea nr.30/1994).
Aceste acte internaționale își gsesc aplicabilitatea în speț.
De altfel, n interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminrii din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotrârea dat în cazul Fredin c/, Hoffman c/, Scalambrino c/Italie, autres c/-, Curtea European a Drepturilor Omului a apreciat c diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fr ca acestea s se bazeze pe o justificare obiectiv sau rezonabil.
Aceasta înseamn c, pentru ca o asemenea înclcare s se produc, trebuie stabilit c persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiaz de un tratament preferențial și c aceast distincție nu își gsește nici o justificare obiectiv sau rezonabil.
Pe de alt parte, se reține c, în aplicarea art.119 din Tratatul d l Roma asupra Comunitților Europene care consacr principiul remunerrii egale pentru munc egal, în cauza Defrenne//1976 Curtea European de Justiție a interpretat norma comunitar în sensul c interdicția discriminrii în materia remunerrii salariaților are caracter imperativ, se impune autoritților publice.
Instanța internațional a concluzionat c principiul remunerrii egale din acest articol este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale și c acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care aceast dispoziție le confer justițiabililor, în special în cazul discriminrilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de munc.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciaz c acțiunea este admisibil.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține c reclamanții își desfșoar activitatea în cadrul instituțiilor puterii judectorești, cea mai mare parte a acesteia presupunând utilizarea, ca instrument de lucru, a tehnicii informatice.
Potrivit rt.7 din nr.OUG27/2006, pentru condiții deosebite de munc, grele, vtmtoare sau periculoase, judectorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acord un spor de 15% din indemnizația de încadrare brut lunar, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de acordare a sporului prevzut la alin.1 se aprob de ordonatorul principal de credite sau, dup caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vtmtoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
În baza acestor text de lege, reclamanții primesc, deja, un spor de 15% din indemnizația de încadrare brut lunar pentru condiții toxice, condiții stabilite în urma expertizrii locului de munc al acestora.
Din interpretarea gramatical a textului de lege de mai sus, rezult c, în situația în care activitatea reclamanților se desfșoar în mai multe dintre aceste categorii de condiții (grele, periculoase, vtmtoare etc.), sporul de 15% nu poate fi acordat decât o singur dat.
Nu se poate acorda câte un spor de 15% pentru fiecare dintre categoriile de condiții în care se desfșoar o anumit activitate.
Rezult, așadar, c nu exist temeiul legal pentru acordarea, înc o dat, a acestui spor, ctre reclamanți.
Nu exist nici indicii potrivit crora pretinsul spor acordat personalului faț de care s-a invocat discriminarea ar fi unul distinct de cel primit, cum s-a artat, de ctre reclamanți.
Faț de aceste considerente, Curtea apreciaz c primul petit al acțiunii este nefondat și urmeaz a fi respins.
De asemenea, instanța constat c este neîntemeiat și cel de-al doilea capt al acțiunii privind acordarea a 3 zile suplimentare de concediu de odihn.
Astfel, potrivit art.2 din Regulamentul privind concediile de odihna ale judectorilor și procurorilor adoptat prin Hotrârea CSM nr.325/2005 modificat și completat prin Hotrârea nr.729/2008, aceștia au dreptul anual la un concediu de odihn de 35 de zile lucrtoare, pltit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunțri sau limitri.
Rezult așadar c, prin norme speciale, a fost instituit, pentru categoria profesional din care fac parte reclamanții, un concediu de odihn pltit de 35 de zile lucrtoare (mai mare decât al altor categorii profesionale), situație în care Curtea apreciaz c nu-și au aplicabilitate dispozițiile generale ale Codului muncii, legea special prevzând o perioad de concediu mai mare cu 15 zile decât cea minim prevzut de acesta.
Dispozițiile referitoare la calculul indemnizației cuvenite pentru aceste perioade au în vedere, între altele, sporurile cu caracter permanent. Aceasta conduce la concluzia c situația lucrului în condițiile prevzute de art.142 din Codul muncii, care a atras și acordarea unui spor pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vtmtoare, a fost avut, deja, în vedere, la stabilirea acestei durate.
Pe cale de consecinț, se impune respingerea și a capetelor de cerere subsidiare referitoare la înscrierea dreptului în carnetul de munc și respectiv actualizarea sumelor cu aplicarea indicelui de inflație și plata separat a dobânzilor.
În temeiul acestor considerente, urmeaz ca acțiunea s fie, în tot, respins ca nefondat.
Cât despre cererea de introducere, in cauz, a Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Bucure ști, având calitate de ordonator secundar de credite, formulat de ctre Procurorul general, acesta nu a artat care este cererea sa, împotriva acestei persoane.
La fel, despre calitatea de ordonator secundar de credite, cel mult, instanța poate observa lipsa unei calitți ce ar putea implica, în mod direct, în raporturile cu reclamanții, a pârârtulu Parchetul d epe lâng J, persoanele chemate în judecat, în calitate de pârâți, fiind stabilite prin dreptul de dispoziție al reclamanților.
O asemenea cerere, îns, nu este necesar a fi analizat, faț de soluția data pe fondul pretențiilor reclamanților.
În același sens, cererea formulat de Ministerul Justiției, de a nu fi citat, în cauz, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii faț de modificarea adus prin nr.OUG75/2008 articolului V din nr.OG137/2000, nu poate fi admis, faț de dispozițiile privitoare la dreptul și libertatea de dispoziție al reclamantului cu privire la persoanele pe care înțelege s le cheme în judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT R ȘTE
Respinge, ca nefondat, acțiunea formulat de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, cu domiciliul ales în localitatea,-, comuna, județul A, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr.141 B, sector 6, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BUCURE ȘTI, cu sediul în B,-, sector 3, PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--4, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BUCURE ȘTI cu sediul în B,--3, sector 3 și cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, expert în domeniul discriminrii fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile, de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public astzi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pite ști, Secția civil, pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judector,
, -,
Asistenți judiciari
,
Grefier,
,
Red.-/16.01.2009
GM/12 ex.
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Corina Pincu Ifrim
