Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 11/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 11/F-CM
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător - ---
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, I, A, I, G, (), (), (), (), (, ), A, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL ARGEȘ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamanții în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul Ministerul Justiție a depus la dosar întâmpinare și cerere prin care solicită comunicarea cererii de chemare în judecată. Mai arată că au sosit relațiile solicitate de la TRIBUNALUL ARGEȘ, precum și faptul că s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că cererea formulată în scris de pârâtul Ministerul Justiției este neîntemeiată urmând a fi respinsă, având în vedere că din citativul întocmit pentru termenul de judecată din data de 03.12.2008 rezultă că i-a fost comunicată copia cererii de chemare în judecată.
Apărătorul reclamanților arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris.
CURTEA,
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 11.11.2008, reclamanții, I, -, -, a, I, G, (), (), (), (), (, ), a, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL ARGEȘ, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați primii trei pârâți la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2008 și în continuare, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective a acestora, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, acordarea a cel puțin 3 zile suplimentare la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că deși din anul 2004 lucrează pe calculator zilnic, nu le-a fost acordat un spor în acest sens, astfel cum acesta este încasat de alți salariați sau lucrători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și Ministerul Justiției - personal asimilat magistraților ori alți salariați din domeniul sanitar ori din domeniul industriei chimice și petrochimice.
Reclamanții au mai precizat că nu le-a fost acordat nici beneficiul de 3 zile în plus la concediul de odihnă prevăzut de art.142 din Codul muncii, ceea ce vine în contradicție cu dispozițiile art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.12 la această Convenție.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale angajaților din sistemul justiției revine curților de apel sau, după caz, tribunalelor, pârâtul având alte atribuții potrivit nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că instanțele judecătorești nu au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generală, ci doar de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective, aspecte statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr.819/03.07.2008, asupra neconstituționalității dispozițiilor respective din Legea nr.137/2000.
Sporul de calculator solicitat de reclamanți reprezintă sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase de care reclamanții beneficiază deja, în urma efectuării unei expertize de specialitate ce a analizat existența acestor condiții, potrivit art.7 din OUG nr.27/2006 și art.22 din OG nr.8/2007.
Este nefondat și capătul de cerere privind acordarea unor zile suplimentare de concediu de odihnă, întrucât reclamanții beneficiază de dispozițiile unei legi speciale, Legea nr.567/2004, potrivit căreia au dreptul anual, la un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, astfel încât nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale potrivit procedurii reglementate în art.19-35 din Legea finanțelor publice nr.500/2002.
Reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai Ministerului Justiției, prin urmare raportul juridic de serviciu este creat între reclamanți și această instituție, fără a exista vreun raport obligațional între aceștia și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Din actele și lucrările dosarului ce se vor analiza, Curtea constată cu privire la acțiunea promovată de reclamanți:
Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, în ceea ce privește obligația prevăzută de art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976, privind înscrierea în carnetele de muncă a drepturilor bănești ale salariaților. O asemenea obligație revine păstrătorului acestor instrumente de evidență, calitate pe care, evident, nu o are acest pârât.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Potrivit Legii nr.500/2002 și a nr.HG208/2005 și a nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În ceea ce privește admisibilitatea unei acțiuni în discriminare, rt.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar acă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În dreptul intern, principiul nediscriminării este reglementat de dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru muncă egală sau de valoare egală, este interzisă orice discriminare, precum și de nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care în art.1 alin.2 lit.e punct (i) garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.2 alin.3 al aceluiași act normativ prevede că unt discriminatorii, potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În fine, conform art.27 alin.1 din aceeași ordonanță, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Prin deciziile Curții Constituționale nr.818, nr.819, nr.820 și nr.821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, redate mai sus au fost declarate neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Însă, dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar acă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală. Este interzisă orice discriminare și prin art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (adoptate de Adunarea Generală a și ratificate de România în anul 1974), precum și prin art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr.30/1994).
Aceste acte internaționale își găsesc aplicabilitatea în speță.
De altfel, n interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Fredin c/, Hoffman c/, Scalambrino c/Italie, autres c/-, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Aceasta înseamnă că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Pe de altă parte, se reține că, în aplicarea art.119 din Tratatul d l Roma asupra Comunităților Europene care consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală, în cauza Defrenne//1976 Curtea Europeană de Justiție a interpretat norma comunitară în sensul că interdicția discriminării în materia remunerării salariaților are caracter imperativ, se impune autorităților publice.
Instanța internațională a concluzionat că principiul remunerării egale din acest articol este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale și că acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă.
Prin urmare, Curtea apreciază că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că, reclamanții îndeplinesc funcția de judecători și, respectiv personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Pitești și în această calitate solicită obligarea pârâtului TRIBUNALUL ARGEȘ la plata unui spor de calculator în cuantum de 15% din salariul de bază brut.
Însă, potrivit rt. 7 din OUG nr.27/2006, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. 1 se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
De asemenea, conform art.22 din nr.OUG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, entru p. condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor fiind aprobate prin ordin al ministrului justiției, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii.
În baza acestor text de lege, reclamanții primesc deja un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru condiții toxice, condiții stabilite în urma expertizării locului de muncă al reclamanților.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege de mai sus, rezultă că, în situația în care activitatea reclamanților se desfășoară în mai multe dintre aceste categorii de condiții (grele, periculoase, vătămătoare etc.), sporul de 15% nu poate fi acordat decât o singură dată.
Nu se poate acorda câte un spor de 15% pentru fiecare dintre categoriile de condiții în care se desfășoară o anumită activitate.
Rezultă așadar că nu există temeiul legal pentru acordarea acestui spor către reclamanți.
Pe de altă parte, susținerea reclamanților în sensul că, fără nici o justificare, sunt tratați în mod diferit față de alte categorii profesionale cărora le este acordat acest spor, nu poate fi reținut de instanță.
În interpretarea dispozițiilor art.14, referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Fredin c/, Hoffman c/, Scalambrino c/Italie, autres c/-, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă, ceea ce înseamnă că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Rezultă deci, că premisa stabilirii discriminării o reprezintă situația comparabilă sau analoagă între persoanele ce se pretind a fi discriminate.
În speță însă, reclamanții nu au administrat probe referitoare la situația de comparabilitate dintre magistrați, personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și celelalte categorii profesionale la care se face referire în acțiune: personalul auxiliar de specialitate din serviciul contabilitate și informatică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, salariații Ministerului Justiției, salariații din domeniul sanitar și salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că primul petit al acțiunii este nefondat și urmează a fi respins.
De asemenea, instanța constată că este neîntemeiat și cel de-al doilea capăt al acțiunii privind acordarea a 3 zile suplimentare de concediu de odihnă.
Astfel, potrivit art. 2 din Regulamentul privind concediile de odihna ale judecatorilor si procurorilor adoptat prin Hotărârea CSM nr.325/2005 modificată și completată prin Horărârea CSM nr.729/2008, aceștia au dreptul anual la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunțări sau limitări.
Conform rt.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Rezultă așadar că, prin norme speciale, a fost instituit pentru categoria profesională din care fac parte reclamanții un concediu de odihnă plătit de 30, repsectiv 35 de zile lucrătoare (mai mare decât al altor categorii profesionale), situație în care Curtea apreciază că nu pot fi aplicate dispozițiile generale ale Codului muncii, legea specială prevăzând o perioadă mai mare decât cea generală.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, I, A, I, G, (), (), (), (), (, ), A, cu domiciliul ales la Judecătoria Pitești, cu sediul în Pitești, B-dul. - nr.3-5, județul A, împotriva pârâților CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești, B-dul. - nr.3-5, județul A, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
Grefier,
Red.
Tehnored.
84 ex./26.01.2009
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Corina Pincu Ifrim
