Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2240/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2240
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.558 din 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta --, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, B-dul - -, -amelia, județul B și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,- A, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, ambii prin consilier juridic, lipsă fiind recurenții-pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, intimata- reclamantă --
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, depune copia ordinului nr.2037 prin care a fost numită în calitate de consilier juridic la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, adresa nr.4928/C/2008 emisă de Ministerul Public -Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind modalitatea de reprezentare în instanță a unităților de parchet care nu au consilier juridic, adresele nr.4474/III/12/2009, 3784/III/12/2009, 2768/III/12/2009 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.
Totodată, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, solicită admiterea recursului formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit motivelor scrise aflate la dosar, respingerea ca nefondat a recursului pârâtului Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminări.
Totodată, solicită a nu fi avute în vedere concluziile scrise aflate la fila 45 din dosar, care din eroare au fost depuse în prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază, începând cu data de 11.02.2008 -data la care a fost numit procuror conform Hotărârii nr.831/30.11.2007 a și Decretului Președintelui României nr.230/5.02.2008 publicat în Monitorul Oficial nr.104 din 11.02.2008.
A mai solicitat reclamanta ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație și totodată să fie obligați pârâții și la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2006, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În fapt, reclamanta a arătat că potrivit art.47 din Legea 50/1996 republicată, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază; că, ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea 50/2996.
A mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite care, în situația unui sistem legislativ stufos și contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
Reclamanta a mai învederat că deși statul a sistat plata către magistrați a sporului de risc și suprasolicitare a continuat însă să plătească sporuri salariale pentru riscuri profesionale și pentru suprasolicitarea neuropsihică altor categorii profesionale- funcționari publici și demnitari, personalului din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, polițiștilor, conform OG nr.38/2003, etc.
În susținerea celor menționate în acțiune, reclamanta a depus la dosar extrase din actele normative ce reglementează sporurile de risc și suprasolicitare.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale motivat de faptul că acțiunea reclamantelor fiind o acțiune în pretenții, competența aparține instanței de drept comun în raport de valoarea pretențiilor, acțiune ce trebuie și timbrată.
Cât privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivând că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate în mod expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2002, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002 și că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Totodată, pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în caz de admitere a cererii reclamantei, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.558 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public, s-a admis acțiunea, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat lunar la salariul de bază, începând cu data de 11.02.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și la dobânzile legale, s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și totodată, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârâtul Ministerul Public, că este nefondată, având în vedere că acțiunea reclamantei are ca obiect plata unor drepturi salariale, drepturi având ca temei un raport de muncă ce se întemeiază pe dispozițiile Codului muncii și, în acest caz, competența revine tribunalului, secției civile- în complet de litigii de muncă și asigurări sociale.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de procuror a chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev.de art.37 din Legea 50/1996, începând cu data de 11.02.2008.
S-a mai reținut de instanța de fond că potrivit art.47 din Legea 50/1996, republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art.47 din Legea 56/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile acesteia".
Ori, prin art.1 pct.91 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat, în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct.93 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul 247/1997.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a respins această cerere, având în vedere că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cerute de Codul d e procedură civilă, respectiv art.60-63 privind chemarea în garanție.
Pe de altă parte, s-a reținut de instanța de fond că în raport de disp.art.282 Codul muncii, Ministerul Finanțelor Publice este un terț și nu poate sta în judecată neavând atribuții de angajator, nici de sindicat sau patronat în raporturile de muncă cu reclamanta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că, în baza art.16-22, 27 din OG137/2000, această instituție poate să ofere numai expertiză în cauzele în care se invocă o discriminare, însă nu are obligația de plată a drepturilor salariale solicitate de către părți, nefiind în raporturi procesuale cu acestea.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a criticat sentința recurată, considerând că în baza deciziei 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sporul de suprasolicitare nu se poate acorda pe viitor și, în nici un caz, nu poate fi actualizat cu indicele de inflație și plata dobânzilor în mod concomitent.
A mai arătat același recurent că nu se găsește în culpă procesuală întrucât nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
De asemenea, a mai precizat că drepturile solicitate de către reclamanți nu se înscriu în drepturile care se operează în carnetele de muncă, potrivit disp.art.11 alin.2 din Decretul 92/1976.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consideră că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta aprobă proiectele de bugete ale ordonatorilor de credite.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, Curtea constată că în baza art.16-22, 27 din OG137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, figurează în dosarele în care se invocă discriminarea pentru a-și exprima opinia în sensul acordării de expertiză și nu pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți având în vedere că nu figurează în raporturi procesuale cu aceștia.
Așa fiind, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
Cu privire la recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că este fondat numai în ceea ce privește cumularea dobânzilor cu aplicarea indicilor de inflație pentru actualizarea sumelor de care au fost lipsiți reclamanții.
Cu privire la restul motivelor de recurs invocate de acest recurent, Curtea consideră că acestea sunt nefondate. Astfel, reclamanta, în calitate de procuror a chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev.de art.37 din Legea 50/1996, începând cu data de 11.02.2008.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art.47 din Legea 56/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile acesteia".
Or, prin art.1 pct.91 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat, în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct.93 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul 247/1997.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a respins această cerere, având în vedere că, în speță nu sunt întrunite condițiile cerute de Codul d e procedură civilă, respectiv art.60-63 privind chemarea în garanție.
În raport de disp.art.282 Codul muncii, Ministerul Finanțelor Publice este un terț și nu poate sta în judecată neavând atribuții de angajator, nici de sindicat sau patronat în raporturile de muncă cu reclamanta.
Așa fiind, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită ambele recursuri, în sensul că va admite excepția lipsei calității pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și va respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Va respinge cererea reclamantei privind acordarea dobânzilor legale la sumele solicitate, ca neîntemeiată, considerând că aplicarea indicelui de inflație acoperă devalorizarea acestor sume.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.558 din 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta --, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, B-dul - -, -amelia, județul B și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,- A, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge cererea reclamantei privind acordarea dobânzilor legale la sumele solicitate, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă.
prezenta se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Red./ Tehnored. 8 ex./16.12.2009/ dosar fond- -- Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
