Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2241/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2241
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții -, cu domiciliul ales în B,-, județul B, G, G, toți prin reprezentant legal -, cu domiciliul ales în B,-, județul B, în calitate de moștenitori ai defunctului G, ambii cu domiciliul în B,-,.B,.1, județul B, reprezentați de reclamantul -, cu domiciliul ales în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 468 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele reclamante, domiciliată în B,-,.C,.4,.22, județul B, cu domiciliul ales la Camera de Conturi a Județului B, cu sediul în B,-, județul intimata pârâtă Curtea de Conturi A României, cu sediul în B,--24, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009 și apoi pentru aceleași considerente la data de 19 noiembrie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului sub nr-, reclamanții, -, G, G, G au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata de despăgubiri echivalente cu sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada 01.11.2000 - 30.06.2008 actualizat cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia plătită suma și până la achitarea integrală a despăgubirilor.
În motivarea acțiunii reclamanții au relatat că începând cu data de 1 noiembrie 2000 pârâta le-a suprimat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, deși nu există o prevedere expresă de abrogare a normelor legale care îi îndreptățesc la beneficiul acestui spor.
Reclamanții au mai precizat că acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică le-a fost acordat începând cu luna iunie 1999, fiind introdus prin art. unic, pct.14 din Legea nr.104/1999, prin care s-a modificat art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, la alin.2 al acestui articol fiind inclusă prevederea potrivit căreia " 2)Controlorii financiari beneficiază de. sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".
Au mai relatat reclamanții că prin OG83/2000, art.56 din Legea 50/1996 a fost modificat, în sensul că nu mai conținea prevederea referitoare la acordarea acestui spor, fără însă ca reglementările să fie clare și precis abrogate, astfel încât sporul le-a fost acordat de pârâtă până la 01.11.2000, când a fost suprimat prin OG160/2000.
Reclamanții au mai învederat că neacordarea sporului de risc și suprasolicitare nu are nicio justificare legală, întrucât prevederea introdusă prin Legea 104/1999 nu a fost expres abrogată până în prezent, abrogarea prevederilor introduse printr-un act normativ reprezentat de lege nu era posibilă a se realiza printr-o ordonanță, abrogarea nu poate produce efecte care să conducă la suprimarea sporului, întrucât în conformitate cu art. 53 din Legea -, anexele nu pot conține părți dispozitive, ci numai exprimări cifrice, desene sau tabele, fiind necesar să aibă un temei cadru în interiorul unui act normativ.
Reclamanții au precizat în cererea introductivă că totalul sporurilor prevăzute pentru controlorii financiari, invocând totodată existența unei discriminări în raport cu categoria magistraților, conform art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO, apreciind că decizia nr.21/2008 a poate fi interpretată pentru identitate de rațiune și pentru controlorii financiari.
În termen legal, pârâta formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamanților aferent perioadei noiembrie 2000 - mai 2005, având în vedere prevederile Decretului 167/1958, coroborate cu art.283 alin.1 lit. Codul Muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin anexa nr.10, pct.10 din Legea 154/1998 au fost abrogate prevederile art. 52 din Legea 50/1996.
Prin încheierea nr.537 din 23.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la Tribunalul Buzău, cauză ce formează obiectul dosarului nr-.
În cadrul acestui dosar, reclamanții în conformitate cu art.132 Cod procedură civilă, și-au majorat câtimea obiectului cererii inițiale, solicitând acordarea sporului de risc și suprasolicitare în perioada 1.11.2000 - 31.01.2009, sume ce urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data la care trebuia achitat acest spor și până la achitarea integrală a dispozitivului.
În cadrul ședinței publice din 25.03.2009, s-a învederat instanței că reclamantul Gad ecedat, astfel încât instanța de fond a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, așa cum au fost indicați de către reprezentantul reclamanților, respectiv numiții, și.
În prezentul dosar reclamanții au depus la dosar procuri autentificate prin care au desemnat ca reprezentant pe reclamantul -, în conformitate cu prevederile art. 68 alin.3 Cod procedură civilă, precum și concluzii scrise.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.468 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Județene B și în prezenta acțiune au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata unei despăgubiri echivalente cu sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate pentru intervalul 01.11.2000 - 31.01.2009.
Reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe prevederile art.52 din Legea 50/1996, prin care se recunoștea acestei categorii sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că reclamanții au funcția de controlori financiari și potrivit art.362din Legea 104/1999, art. 52 din Legea 50/1996 avea următorul cuprins: art. 52 alin.1 - Judecătorii financiari, procurori financiari, judecătorii financiari inspectori, procurorii financiari inspectori, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi, beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din prezenta lege. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporuri pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Tribunalul a mai reținut că în prezent pretențiile reclamanților nu mai au un temei legal, în condițiile în care acest articol a fost abrogat prin anexa 10, pct.10 din Legea 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și al indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, în varianta în vigoare din aprilie 2000.
Față de invocarea de către reclamanți a deciziei nr.21/2008 a, prin care se recunoaște personalului din justiție sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și a unei discriminări între cele două categorii de personal, tribunalul a reținut că în conformitate cu art.2 alin.1 din OUG137/2000, se definește noțiunea de discriminare ca fiind "orice deosebire, excludere restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate.precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței, sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege."
Aceeași idee este stipulată și în art. 16 alin.1 din Constituția Română, precum si art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO.
O excepție mai amplă oferită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la noțiunea de discriminare este legată de art.14 al CEDO ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă si obiectivă.
Raportat la reclamanți, instanța de fond a avut în vedere că aceștia beneficiază de drepturi în baza OUG160/2000, care instituie indemnizația ca unică formă lunară a activității corespunzătoare funcției de controlori financiari, fără acordarea altor sporuri.
În acest context, în absența unei reglementări legislative prin care să se recunoască acestei categorii de personal sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a apreciat că nu se poate pune problema unei discriminări a reclamanților față de categoria personalului din justiție în înțelesul OG 137/2000 și a jurisprudenței CEDO, deoarece nu există situații comparabile pentru care s-a aplicat un tratament diferențiat manifestat prin restricție sau preferință, pentru că, în caz contrar, ar însemna ca puterea judecătorească să se substituie puterii legislative, ceea ce este nepermis.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții -, G, G, în calitate de moștenitori ai defunctului G, reprezentați de -, criticându-o ca nelegală și netemeinică.
În recursul declarat s-au invocat disp.art.3041și art.304 pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă, susținându-se că în mod greșit a fost respinsă ca nefondată acțiunea, conform dispozitivului acestei sentințe, aplicându-se greșit dispozițiile legale, respectiv art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, precum și art.8 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Mai arată recurenții că potrivit art.3 din OUG nr.160/2000 privitoare la salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar conform art.6 alin.1 din același act normativ, pe data aplicării acestei ordonanțe de urgență, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Se mai învederează că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze au fost reglementate de art.I pct.362din Legea nr.104/1999, prin care a fost modificat și completat art.52 din OG nr.9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, iar prin anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 au fost abrogate prevederile art.52 din Legea nr.50/1996.
De asemenea, se arată că prima instanță nu a ținut cont de faptul că prin OG nr.83/2000 s-a modificat art.56 din această lege, iar conform art.8 din OG nr.83/2000 - nota la anexa nr.III/2 privitoare la Curtea de Conturi la OUG nr.24/2000 menționează că beneficiază de spor de fidelitate controlorii financiari, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, însă conform art.6 alin.2 din OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000 a fost abrogată.
S-a solicitat, în consecință, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr.468 din data de 6 mai 2009 a Tribunalului Buzău, în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
Legal citați cu această mențiune, intimata pârâtă și intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentințele atacate, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Recurenții-reclamanți sunt controlori financiari, iar salarizarea controlorilor financiari ai Curții de Conturi este reglementată prin OUG nr.160 din 13 octombrie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu art.3 din OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Prin art.6 alin.1 din aceeași ordonanță s-a stabilit că pe data aplicării acestei ordonanțe de urgență, prevederile referitoare la salariul de merit, sporurile, indemnizațiile și stimulentele prevăzute de Legea nr.50/1995, cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, iar conform art.6 alin.2 din același act normativ, Anexa III/2 și punctul I din Anexa VI/2 lit.d din OUG nr.24/2000 s-au abrogat.
Legea nr.104/1999 pentru aprobarea OG nr.9/1997, care a privit modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, statuează la pct.14, că la art.I, după pct.36, se introduc pct.361și 362, acesta din urmă prevăzând că art.52 alin.1 din lege va avea următorul cuprins: "judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari-inspectori, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate din această lege", iar conform alin.2 al art.52, controlorii financiari beneficiază de o serie de sporuri expres enumerate, printre care sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcția economică de specialitate și de control financiar, precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prevederile legale referitoare la Curtea de Conturi din art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate prin anexa nr.10 pct.10 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.56 alin.2 din Legea nr.50/1996, republicată în Monitorul Oficial al României nr.563/18.11.1999, controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin OG nr.83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr.452/1.09.2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a modificat cuprinsul art.56 din lege, iar la art.VIII din respectiva ordonanță de guvern se menționează că nota la anexa nr.III/2 "Curtea de Conturi" la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se completează cu un nou alineat cu următorul cuprins: "controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art.18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlu științific de doctor sau doctor docent, de 15% din salariul de bază brut".
Aceste dispoziții de modificare și de completare s-au încorporat, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta conform art.60 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.
După cum s-a arătat mai sus, prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a fost abrogată anexa nr.III/2, fiind evident în aceste condiții,că a fost abrogată și nota la această anexă, mai sus-citată.
Raportat la considerentele ce preced, decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, în interesul legii, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 nu are aplicabilitate în speța de față, care îi vizează pe controlorii financiari, salarizați în baza OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Nici existența unei discriminări a reclamanților în raport cu alte categorii profesionale, salarizate în baza altor acte normative decât cele aplicabile controlorilor financiari nu poate fi reținută, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Cu privire la acest aspect, se reține că prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut de către Curtea Constituțională că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite
prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.820/3.07.2008 și nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, îl va respinge în cauză nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, cu domiciliul ales în B,-, județul B, G, G, toți prin reprezentant legal -, cu domiciliul ales în B,-, județul B, în calitate de moștenitori ai defunctului G, ambii cu domiciliul în B,-,.B,.1, județul B, reprezentați de reclamantul -, cu domiciliul ales în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 468 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele reclamante, domiciliată în B,-,.C,.4,.22, județul B, cu domiciliul ales la Camera de Conturi a Județului B, cu sediul în B,-, județul intimata pârâtă Curtea de Conturi A României, cu sediul în B,--24, sector 1.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MI
6 ex./27.11.2009
dosar fond- -- Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
