Drepturi salariale (banesti). Decizia 2239/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2239
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul social în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocatură -, cu sediul în B, str.- nr.19, etaj.3,.7, sector I, prin administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr..261 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.400, județul P, domiciliat în comuna, sat i Noi, nr.139, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA, intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SA, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere modificările aduse art.35 din Legea 85/2006 și de asemenea, având în vedere că în prezenta cauză a fost declarat recurs numai de către societatea debitoare, constată că nu mai subzistă motivele pentru suspendarea cauzei în temeiul disp.art.35 din Legea 85/2006.
Totodată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
In motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Prin sentința civilă nr.2033/29.07.2008 a Tribunalului Prahova, s-a admis acțiunea, fiind obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 8350 lei reprezentând prime de Paște 2006-2007 și C 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform art.168 din CCM pe anii 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul că instanța de fond a stabilit în mod greșit că nu există nicio dovadă la dosar privind achitarea efectivă a primelor de Paște și de C, deși, în anul 2003, aceste prime au fost incluse în salariu, iar salariile astfel calculate s-au indexat.
O altă critică s-a referit la faptul că și în măsura în care pretențiile reclamanților ar fi fost întemeiate, cuantumul sumei datorate, trebuia calculat în raport cu salariul de bază mediu brut pe unitate și nu în raport cu salariul mediu pe unitate, care include și sporurile.
Prin decizia nr.1914/02.10.2008, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând că, pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamanților în condițiile art.168 este necesară efectuarea unei expertize contabile care în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară celei în care trebuia efectuată plata, probă ce nu se poate administra în fața instanței de recurs conform art.305 Cod procedură civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr.7348/105/11.11.2008.
Deși legal citați, nu s-au prezentat nici reclamanții și nici pârâta în vederea administrării probei cu expertiză.
Prin sentința civilă nr.261 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea în fond după casare, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând prima de Paște 2006-2007 și C 2005-2007 conform art.168 din CCM la nivel de SC SA, raportat la salariul mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia efectuata plata, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut de instanța de fond că, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea în fond după casare, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât, pe de o parte sumele pretinse au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003, iar pe de altă parte, în mod greșit prima instanță nu a acordat primele în mod concret, conform notei privind modalitatea de stabilire a salariului de bază mediu.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
A pretins recurenta-pârâtă că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art.168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constată că recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să-l respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul social în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocatură -, cu sediul în B, str.- nr.19, etaj.3,.7, sector I, prin administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr..261 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.400, județul P, domiciliat în comuna, sat i Noi, nr.139, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./02.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-; - R
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
