Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 249
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1019 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic - pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin direcția Generală a Finanțelor Publice N; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată dosarul la primul termen de judecată, ambele recursuri fiind declarate în termen, motivate, legal scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cererii și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic - având cuvântul pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-din 28.09.2007 reclamanții, -, - a, -, a, -, -, -, - și, în calitate de judecători la Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost recunoscută prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
În baza acestei hotărâri, în expunerea de motive preliminară din nr.OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct. 3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Au mai arătat că actualul sistem de salarizare, concretizat inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile și, contrar criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 2 din aceste acte normative. Se sporește astfel în mod nejustificat importanța activității desfășurate de procurorii din aceste structuri, prin salarizarea lor potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa I, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, în baza unui coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15. Reclamanții consideră că diferența nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere faptul că potrivit art. 11 alin. 2 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază și de alte drepturi, expres stabilite prin alte acte normative, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Au mai precizat că modalitatea lor de salarizare, în raport de procurorii din cadrul și, încalcă prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare ( 45 - 49) în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor magistraților, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088. civ. prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Ulterior acest pârât a depus la dosar o copie a unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme ( 85 - 86).
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 26.10.2007 ( 38 - 44) pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- întrucât și sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea procurorilor din cadrul acestora trebuie să fie identică cu a procurorilor din această instituție;
- acordarea coeficienților de multiplicare pentru acești procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului parchetului unde funcționează, iar stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul și, este legitimă și justificată obiectiv;
- nu poate fi reținut un tratament diferențiat și nelegal între procurorii celor două structuri și reclamanți, întrucât aceste categorii nu se află în situații analoge sau comparabile;
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examina soluțiile legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 26.10.2007 ( 50 - 53), a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Prin sentința civilă nr.1019/C/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-au respins ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, - a, -, a, -, -, -, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare:
- 20,00 - pentru judecătorii cu grad de tribunal;
- 20,50 - pentru președintele de secție de tribunal;
- 21,00 - pentru vicepreședinte de tribunal;
- 21,50 - pentru președinte de tribunal;
- 21,50 - pentru judecătorii cu grad de curte de apel,
începând cu data de10.04.2006, la zi șiîn continuare, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute, despăgubiri ce vor fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Neamțsalarizarea acestora realizându-se în baza prevederilor Legii nr. 45/2007care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Însă acesta din urmă își pierde orice relevanță necorelat cu vechimea în magistratură, ce reprezintă condiția sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel. Astfel, de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004.
Reiese că vechimea în magistratură se află într-o corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor din structurile și, a fost eliminată în mod privilegiat legătura obligatorie dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor. Aceasta întrucât ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, corespunzătoare acestui nivel, fiindu-le necesară o vechime de doar 6 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți, potrivit art. 75 alin. 3 și art. 87 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent ), în baza unui simplu interviu.
S-au instituit astfel două derogări de la principiile care reglementează salarizarea magistraților, deoarece art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 republicată, dispune că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, iar art. 43 alin. 1 din lege stabilește că promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național.
Pe de altă parte, apartenența procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 alin. 11 și art. 87 alin. 9 din Legea nr. 304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, aspect ce conduce la concluzia că nu dobândesc în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, potrivit art. 5 alin. 1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale analoge celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță a cauzelor instrumentate de procurorii din aceste structuri revine, de regulă, tribunalelor. Prin urmare este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Mai mult decât atât, urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe activitatea și controlul exercitat de judecătorii care, în lumina dispozițiilor legale de procedură interne și ale art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului corespund noțiunii detribunal independent,autorizează efectuarea de percheziții, interceptări telefonice, dispun luarea măsurilor preventive (arestarea, obligația de a nu părăsi localitatea, țara ), activitatea de judecată fiind guvernată, între altele, și de principiul nemijlocirii, conform căruia toate probele administrate în cadrul urmăririi penale sunt readministrate în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, instanța apreciază că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, că "Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.În aceeași decizie instanța supremă a mai arătat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", și că "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Reiese că este discriminatorie diferențierea tratamentului salarial al magistraților motivat de implicarea unora dintre ei în soluționarea cauzelor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism și de apartenența acestora la o anumită structură.
Prin urmare, discriminarea directă conținută de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității îndeplinite de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit prin adoptarea nr.OUG 27/2006, și anume reducerea fenomenului de corupție.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și CO. numiți temporar în aceste structuri în vederea instrumentării cauzelor privind faptele de corupție, criminalitate organizată și terorism, se face așadar în mod incorect prin asimilarea lor cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Instanța reține că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât li s-a restrâns exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală în condiții de pregătire profesională și competență materială identice. Aceasta deoarece, pentru a instrumenta cauze privind infracțiuni de corupție, criminalitate organizată și terorism, procurorii din structurile de mai sus nu trebuie să îndeplinească alte condiții privitoare la calificare, vârstă, vechime, specializări, decât reclamanții.
Instanța mai apreciază că necesitatea intensificării neîntârziate a reducerii fenomenului de corupție, ca obiectiv urmărit prin adoptarea noului sistem de salarizare a magistraților, se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală. Dimpotrivă, judecata este cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție, astfel că, instituirea unor criterii diferite de salarizare a procurorilor și, comparativ cu reclamanții, produce o discriminare directă.
Sunt eludate criteriile reținute prin art. 2 din nr.OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției", "incompatibilitățile și interdicțiile" și garanțiile oferite de art. 5 - 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunile de "instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare", "tribunal", precum și cele ale art. 126 alin. 1 din Constituție care dispun că"Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Reiese că deși scopul urmărit de noile reglementări privind salarizarea magistraților este unul legitim, întrucât s-a urmărit reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, metoda lui de atingere nu este una adecvată. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, vor fi înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv: 20,00 pentru judecătorii cu grad de tribunal, 20,50 pentru președintele de secție de tribunal, 21,00 pentru vicepreședintele de tribunal, 21,50 pentru președintele de tribunal și 21,50 pentru judecătorii cu grad de curte de apel.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus se va face începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute de fiecare dintre ei.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta va fi înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va fi respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Ambele recursuri au fost motivate prin însăși cererile de recurs.
Ministerul Justiției a invocat în drept motivul de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă și de modificare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs acest recurent a invocat în esență următoarele argumente.
Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării magistraților prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare a autorității legiuitoare ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut la art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe existând posibilitatea ca cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Nu se poate pune în discuție incidența dispozițiilor nr.OG137/2000 în lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin prezenta cerere.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Prin sentința recurată se ajunge ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii speciale de salarizare.
Criteriul principal de departajare avut în vedere de legiuitor la stabilirea salarizării magistraților care rezultă din enumerarea legii este acela al nivelului instanței sau parchetului.
Acordarea drepturilor salariale pentru viitor este nelegală deoarece acestea nu s-au născut încă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs a invocat următoarele argumente.
Deși s-a formulat în cauză cerere de strămutare, instanța de fond a judecat cauza fără a ține cont de aceasta.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă deoarece acesta nu se confundă nici cu Statul Român și nici cu bugetul de stat.
Intimații- reclamanți nu au depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând sentința recurată în limitele motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
În completarea considerentelor care le cuprinde sentința recurată și pe care instanța de recurs și le însușește în totalitate, Curtea mai reține următoarele:
Ministerul Justiției face o confuzie între dreptul de natură salarială și despăgubirile bănești acordate în baza nr.OG137/2000. ca urmare a constatării săvârșirii faptei de discriminare.
Instanța de fond nu i-a obligat pe pârâții care au calitate de ordonatori de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților,ci la plata de despăgubirireprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6-13 la.G nr.27/2006.
Dreptul instanțelor judecătorești de a acorda astfel de despăgubiri este prevăzut de actul normativ mai sus-menționat, recte nr.OG137/2000, astfel că nu poate fi primită critica acestui recurent- pârât conform căreia prima instanță și-ar fi depășit limitele puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare.
Soluția Tribunalului Neamț este rezultatul unei analize logico-juridice în legătură cu interpretarea și aplicarea unor dispoziții dintr-un act normativ în raport cu alte acte normative care se referă la drepturile și libertățile cetățenilor prevăzute nu numai de către art.16 din Constituția României, ci și de Declarația Universală a Drepturilor Omului (art.23 alin.2), art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.1 alin.1 din Primul protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății care fac parte din dreptul intern.
S-ar fi putut vorbi într-adevăr despre depășirea limitelor puterii judecătorești doar în ipoteza în care instanța de judecată nu ar fi făcut un asemenea demers analitico - juridic și ar fi stabilit ea pentru prima dată drepturile salariale ale tuturor magistraților sau cel puțin ale reclamanților.
De altfel această concluzie a Curții este pe deplin confirmată de jurisprudența constantă a în recursurile în interesul legii care conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă sunt obligatorii pentru instanțe și nu numai.
În acest sens Curtea reamintește recurentului doar Decizia nr. VI/15.01.2007 și Decizia nr. XXXVI/07.05.2007.
Faptul că în cauză nu a fost sesizată Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate este irelevant deoarece:
- potrivit art.2 alin (3) din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de neconstituționalitate. Astfel Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia (a se vedea și jurisprudența Curții Constituționale- Decizia nr.1/2004 și decizia nr.171/2006).
- discriminarea s-a raportat nu numai la art.16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or soluționareaexcepției de neconvenționalitateeste și în competența instanței de judecată, conformprincipiului de drept judecătorul acțiunii este și judecătorul excepției.
În speță s-a pus problema dacă dreptul reclamanților de a nu fi discriminate a fost sau nu încălcat, or acest drept este recunoscut de lege (art.16 din Constituție, art.14 din Convenție, etc.), astfel că nu poate fi reținută susținerea pârâtului care face referire la lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin acțiune.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoanenu excedecadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000deoarece dreptul de legiferare înțeles într-un sens larg nu este unul absolut.
acestui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire,situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care recurentul, tributar unei viziuni pro cauza determinate de interesul său exclusiv înțelege să o ignore.
Prima instanță nu a reținut că în materia salarizării magistraților vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG27/2006 așa cum greșit susține recurentul- pârât, ci că " aceste elemente (răspunderea și complexitatea funcției, interdicțiile, incompatibilitățile, nivelul instanței sau al parchetului, funcția deținută și vechimea în magistratură - ) caresunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine - stătătoare au fost disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare din cadrul și
Argumentele din Decizia nr. VI/2007 a J se aplică mutatis mutandis în cauza de față deoarece este vorba tot despre o faptă de discriminare indirectă, aparent neutră, justificată de un criteriu care în sine este obiectiv și rezonabil (nivelul instanței sau al parchetului), dar care prin raportare la situația concretă a procurorilor din cadrul șiapare ca fiind neadecvat și nenecesar.
Astfel Curtea constată că cele 2 categorii (reclamanții și acești procurori) se aflăstrict formalînsituații diferite, dar aceasta nu justifică tratamentul juridic diferențiat întrucât în ceea ce privește substanța dreptului pretins situația lor este identică: nici una ele nu au în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă C-J, iar unitatea procesului penal impune ca atât procurorii care efectuează urmărirea penală, cât și judecătorii care soluționează aceleași cauze pe fond să aibă același nivel de salarizare.
Prin soluția pronunțată prima instanță nu a răsturnat sistemul de salarizare instituit prin nr.OUG27/2006 deoarece așa cum s-a arătat mai sus ea nu a acordat reclamanților alte drepturi de salarizare, cidespăgubiri caurmare a constatării existenței unei discriminări în legătură cu salarizarea, ceea ce însemnă cu totul altceva.
Atâta timp cât discriminarea va persista și în viitor este just și echitabil ca prejudiciul suferit de către reclamanți care estecertă fie reparat prin acordarea acestor despăgubiri și ex. nunc.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține că nu există nici o dispoziție legală care să împiedice o instanță de judecată să soluționeze cauza în fond dacă una dintre părțile litigante a formulat cerere de strămutare. Dacă ar fi vrut să împiedice pronunțarea unei soluții de către instanța de fond pârâtul trebuia să solicite suspendarea judecării pricinii președintelui, conform art.40 Cod procedură civilă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât Curtea constată că acesta face o confuzie între obligația de alocare a sumelor stabilite prin sentința recurată și obligațiile care îi revin în procedura administrativ - fiscală.
Prima își are izvorul în drepturile legale care prevăd că Ministerul Economiei și Finanțelor este administratorul bugetului de stat.
Aspectele invocate de recurent care fac referire la necesitatea existenței unei hotărâri de guvern sau lege de rectificare bugetară sunt irelevante deoarece problema de rectificare a bugetului de stat este ulterioară stabilirii creanțelor, făcând parte din faza de executare s titlului executoriu.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1019 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.03.2008, cu opinia separată a judecător care estre pentru admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței recurate, și rejudecând cauza, pentru respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent./
Red.dec.rec.
Tehnored.B- 2 ex.
04/08.04.2008
CU OPINIA SEPARATĂ
A JUDECĂTOR
Obiectul cauzei îl constituie în esență stabilirea salariilor magistraților de la Tribunalul Neamț, asemănător cu cele prevăzute pentru procurorii din cadrul și, care sunt salarizați ca și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă.
Se susține că s-a instituit astfel o discriminare directă între judecători și procurorii din cadrul, neținându-se seama de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și de faptul că magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, trebuie să aibă același nivel de salarizare.
Tribunalul Neamța admis acțiunea, a obligat pârâții la plata drepturilor solicitate, rezultate din aplicarea noilor coeficienți de multiplicare a salariului, retroactiv, precum și pe viitor.
Soluția este nelegală în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, fiind date cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 din nr.OUG27/2006, modificat și completat prin Lg.45/2007, procurorii din cadrul și cei din cadrul, sunt salarizați potrivit nr.crt. 6-13 lit A din Anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin, sau cu care sunt asimilați, potrivit legii.
Punctele 6-13 din Anexa la.OUG nr.27/2006, privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă.
Conform art.3 alin 1 din nr.OUG27/2006 " judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți", sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prev. de art.86 din Lg. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte din ordonanță.
este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă, așa cum rezultă din art.1 alin.1-2 din Lg.508/2004, modificată și completată, astfel că salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu art.3 din nr.OUG27/2000 și art.74 al.1 din Lg.303/2004.
Drept urmare, susținerile reclamanților potrivit cărora art.11 din nr.OUG27/2006, instituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul, este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează.
de multiplicare 19-23 conform anexei la.OUG nr.27/2006 lit. A, nr. crt. 6-13, se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul, este justificată.
S-a ajuns astfel să se încalce criteriile de bază ale salarizării respectiv: nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură prevăzută la art. 3 alin.1 din nr.OUG26/2007, respectiv la stabilirea direct de către instanță a salariului de bază al magistraților de la Tribunalul Neamț corespunzător drepturilor salariale prevăzute pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă.
Greșit s-a reținut că prin această modalitate s-a instituit o discriminare între judecători și procurorii din cadrul și, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, salarizarea are la bază criteriile prevăzute de nr.OUG27/2006, așa cum a fost aprobată și modificată prin 45/2007.
Relevantă în acest sens este și Hotărârea nr.355/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de recurentul Ministerul Justiției prin care s- statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul și T, pe de altă parte - nu constituie discriminare potrivit nr.OG137/2000.
Pentru argumentele expuse, soluția este de admitere recursului Ministerului Justiției, modificarea în parte a hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Deși, recursul Ministerul Economiei și Finanțelor vizează doar calitatea sa procesuală pasivă, văzând argumentele ce vizează netemeinicia acțiunii introductive, se impunea a fi admis și acesta.
JUDECĂTOR,
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
