Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 246
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.773 din 4 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-.
La prima și la a doua strigare a cauzei, a răspuns avocat pentru intimata -" " SRL N; lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimata -" " SRL N, față de excepțiile invocate la termenul anterior, solicită admiterea excepțiilor, anularea ca netimbrat a recursului și dacă se va trece peste această excepție, a se constata nemotivarea în termen a recursului.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel ca fiind legală și temeinică. Tribunalul a reținut în mod corect că în calitate de responsabil marketing recurenta nu a depus toate diligențele necesare pentru paza camerei foto, care i-a fost încredințată pentru efectuarea unui catalog de prezentare a unor produse. La data finalizării catalogului, recurenta avea obligația să restituie acest aparat foto directorului societății, acest lucru nu s-a întâmplat și din neglijența acesteia aparatul a fost furat, creând un prejudiciu societății. Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor pe care le atașează la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
C URTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul - din 23.07.2007, reclamanta cu sediul în PN, -, jud. N, a chemat în judecată pe pârâta, domiciliată în PN, -, jud. N, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2134,9 lei reprezentând prejudiciu produs societății reclamante prin lipsa unor bunuri, precum și suma de 3000 lei cu titlu de daune aduse firmei.
Acțiunea de față a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț care a soluționat prezenta cauză prin sentința civilă 3652/18.10.2006, care ulterior a fost casată în cadrul recursului declarat de către pârâtă. Astfel instanța de recurs a stabilit că instanța competentă în soluționarea respectivei acțiuni este Tribunalul neamț secția civilă, completul specializat pentru litigii de muncă, motiv pentru care acțiunea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul prevăzut mai sus.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâta a fost angajata societății în perioada 01.09.2003 - 16.10.2005 având funcția de secretară și apoi de responsabil marketing. Reclamanta a mai învederat că pârâta a avut de executat anumite sarcini de serviciu, în executarea cărora i s-a înmânat un aparat foto digital, cu obligația ca după finalizarea sarcinilor de serviciu, pârâta să predea aparatul reprezentanților firmei. Deoarece în timpul în care pârâta avea în folosință camera foto, aceasta i-a fost sustrasă din incinta firmei, și pentru că pârâta trebuia să aibă grijă de paza acesteia, reclamanta solicitat obligarea la plata contravalorii aparatului fotografic. De asemenea se mai arată că pârâta a luat din societate o serie de produse pe care reclamanta le executa, dar nu le-a achitat, fapt pentru care solicită obligarea la plata contravalorii acestor lucruri.
Reclamanta mai arată de asemenea că petenta după plecarea din societate, a înființat la rândul ei o nouă societate cu același obiect de activitate al reclamantei, utilizând chiar aceleași produse și standarde ale acestora. De asemenea pârâta a utilizat parametri și informații din firma reclamantă aducând prejudicii acesteia.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus o serie de înscrisuri în copie: contractul individual de muncă, dispoziția nr. 579/2005, adresa -/2006 către Poliția Municipiului P N, referatul nr. 579/2006, adresa 577/2006 facturi fiscale și dispoziții de livrare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că aparatul foto nu era trecut în inventarul acesteia și de aceea nu trebuie să plătească contravaloarea acestuia. Se mai arată în întâmpinare că pârâta nu are de achitat alte bunuri respectiv confecții achiziționate deoarece de fiecare dată a achitat aceste bunuri, dovadă în acest sens stând caietul de plăți. Față de susținerile reclamantei privind prejudiciul produs datorită deschiderii societății sale, pârâta arată că piața de desfacere este liberă, clienții își pot procura marfa de la orice producător iar folosirea datelor societății reclamante a fost pur științifică.
Prin sentința civilă nr.773/C/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul neamț, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL, cu sediul în P N, str.-, nr.15, jud.N, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P N,-, - 2,.74, jud.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1701,5 lei reprezentând contravaloarea camerei foto 55500 și suma de 433,4 lei reprezentând contravaloarea confecțiilor ridicate și neachitate.
S-a disjuns capătul de cerere privind constarea concurenței neloiale și acordarea despăgubirilor în cuantum de 3000 lei și s-a dispus întocmirea unui nou dosar.
Considerentele instanței au fost următoarele:
Pârâta a fost angajată a societății pentru o perioadă de aproximativ doi ani de zile, fiind inițial angajată în funcția de secretară și ulterior numită în funcția de responsabil marketing. În calitatea sa de responsabil marketing pârâtei i s-a dat spre efectuare un catalog de prezentare a unor produse la care era necesară utilizarea unui aparat foto. În acest sens, reprezentantul societății reclamante i-a încredințat pârâtei o cameră foto digitală, cu obligația restituirii aparatului la data finalizării catalogului. Pârâta în efectuarea obligațiilor sale de serviciu nu a depus toate diligențele necesare asupra camerei digitale și în speță datorită neglijenței pârâtei, aparatul foto a fost furat, prin acest fapt fiind creat un prejudiciu reclamantei, față de care angajata este răspunzătoare. Susținerile petentei cum că acest aparat nu era pe inventarul acesteia nu pot fi reținute atât timp cât din declarațiile sale cât și din administrarea probei cu martori rezultă că acest aparat în fapt a fost folosit de către pârâtă și de asemenea a fost încredințat acesteia spre folosință. Deci în fapt pârâta s-a folosit de acest aparat și implicit neglijența acesteia a creat un prejudiciu societății reclamante, motiv pentru care instanța urmează a obliga salariata la plata prejudiciului creat prin dispariția acestui aparat, prejudiciu cuantificat în urma depunerii la dosarul cauzei a facturii fiscale din care rezultă, prețul de achiziție care s-a plătit pentru achiziționarea camerei foto digitale.
Față de capătul de cerere privind plata anumitor produse ridicate din gestiunea societății și neachitate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere motivat de faptul că pârâta prin dispoziția de livrare existentă la dosarul cauzei a achiziționat anumite bunuri confecționate de către societatea reclamantă. pârâta nu a putut face dovada achitării acestor produse, motiv pentru care instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii materiale a angajatului față de angajator corespunzător art. 270 din Codul Muncii. Susținerile pârâtei privind existența caietului de plăți nu poate fi reținută deoarece nu s-a administrat nici o probă în sensul existenței acestui caiet de plăți sau a plăților înscrise în acesta.
Față de capătul de cerere privind despăgubirea societății reclamante de către pârâtă pentru faptul că a creat o situație de concurență neloială prin înființarea unei societăți comerciale cu același profil de activitate, instanța urmează a disjunge acest capăt de cerere și a forma un nou dosar care urmează a-l înainta către secția comercială a Tribunalului Neamț. Aceasta deoarece chiar reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe Legea 11/1996, iar nu pe clauzele contractului individual de muncă. Iar în conformitate cu temeiul legal prevăzut mai sus, instanța competentă este Tribunalul neamț, Secția Comercială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. În drept a invocat în motivarea recursului cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs aceasta a invocat în esență faptul că nu a avut calitatea de gestionar și în consecință nu poate fi răspunzătoare pentru paza lucrului.
Intimatul a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Din oficiu instanța a invocat excepția anulării recursului ca netimbrat și a tardivității recursului pe care le-a unit cu fondul recursului.
Cele două excepții sunt nefondate deoarece pe de o parte litigiul dintre părți este unul de dreptul muncii, iar pe de altă parte dovada de comunicare a sentinței nu cuprinde numărul acesteia.
Referitor la fondul recursului Curtea apreciază că este nefondat pentru considerentele ce succed:
Din moment ce aparatul foto a fost încredințat pârâtei pentru efectuarea sarcinilor de serviciu, iar aceasta l-a folosit, fapt necontestat de aceasta în cererea de recurs, este irelevantă apărarea acesteia conform căreia nu a avut niciodată și calitatea de gestionar și că angajatorul nu i-a asigurat condiții de securitate a camerei foto deoarece aceasta ar fi trebuit, conform art.1080 cod civil să de dovadă de diligență în îndeplinirea obligației de conservare a lucrului încredințat ca un bun proprietar. Așa fiind în principiu pârâta trebuie să răspundă pentru pieirea sau deteriorarea din culpa sa a bunului încredințat pentru executarea atribuțiilor de serviciu.
Culpa acesteia este prezumată până la dovada contrarie atâta timp cât ea a avut paza materială a bunului și nu a invocat existența vreunui caz legal de exonerare a răspunderii.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Nefiind dovedite cheltuieli de judecată, cererea intimatei - reclamante de acordare a acestora urmează a fi respinsă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge excepția anulării recursului ca netimbrat și excepția tardivității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.773 din 4 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: "" P N și.
Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat ales.
Cu opinia separată a judecător care este pentru admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere având ca obiect c/val camerei foto și confecții ridicate.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent./
Red.dec.rec.
Tehnored.- 2 ex.
04/08.04.2008
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR
Așa cum rezultă din conținutul acțiunii introductive, obiectul cauzei constituie stabilirea răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtei, ca urmare a prejudiciului produs societății reclamante pentru lipsa unui aparat foto digital, precum și plata unor mărfuri cumpărate și neachitate.
Instanța de fond a admis acțiunea, obligând pe recurentă să plătească societății suma de 1701.5 lei c/val camerei foto 55500 și suma de 433, 4 lei, c/val confecțiilor ridicate și neachitate.
Prima instanță a reținut că probele administrate au dovedit că aparatul a dispărut datorită neglijenței pârâtei care îl avea în folosință și că achiziționat bunuri pe care nu le-a achitat.
Soluția dată este susceptibilă de modificare potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind lipsită de temei legal și pronunțată cu încălcarea și aplicarea legii, respectiv a dispozițiilor art.270 și art.272(2) din Codul Muncii.
Astfel, răspunderea patrimonială a gestionarei față de angajator este reglementată de dispozițiile Lg.22/1969.
Calitatea de gestionar de drept, potrivit acestei legi, este dată de funcția pe care o prestează salariatul în sensul încredințării unei gestiuni, încheierea unui contract individual de muncă în funcția de gestionar, constituirea unei garanții care este obligatorie și stabilirea unor atribuții prin fișa postului, respectiv de a primi, păstra și elibera bunuri, semnând pentru acestea.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta nu a primit pe inventar camera foto, nu a semnat pentru ea și nu avea un loc anume asigurat pentru păstrarea acestora. Într-adevăr, a primit aparatul pentru a-l folosi, însă rezultă din probe că acesta era luat și folosit de toți salariații care aveau nevoie, iar în ziua dispariției, au fost chemate și organele de poliție, acestea fiind sesizate chiar de recurentă.
Sunt relevante în acest sens și depozițiile martorilor aflate la filele 68 și 69, precum și interogatoriul luat administratorului societății - fila 70, care a recunoscut că aparatul îl putea folosi oricine din firmă,cu acordul său verbal, fără a se semna de primire sau a se întocmi un proces verbal.
Ori, numai operațiunea de a fi folosit la acel moment aparatul, nu atrage automat și calitatea de gestionar de fapt, cu consecința răspunderii patrimoniale a unui gestionar de drept, așa cum este reglementat de Legea nr.22/1968.
Fiind încadrată în postul de responsabil marketing și folosindu-se în fapt o scurtă perioadă de aparatul foto ( care se afla într-un birou comun unde avea acces mai mulți angajați), fără să fi semnat cel puțin pentru primire, nu-i atrage calitatea de gestionar de fapt, astfel că sub acest aspect criticile din petiția de recurs sunt fondate.
Așadar, nu este dovedită exercitarea unor atribuții care să-i confere și calitatea de gestionar de fapt și implicit răspunderea patrimonială în condițiile Lg.nr.22/1969.
Chiar dacă am trece peste aceste considerații privind calitatea de gestionar de fapt, probele administrate nu dovedesc cu certitudine că s-a produs o pagubă materială care să se datoreze exclusiv vinovăției recurentei, condiție esențială cerută de art.270(1) din Codul Muncii.
Și capătul de acțiune privind plata c/val unor bunuri achiziționate este nefondat.
În susținerea acestui capăt s-a făcut dovada doar a existenței unei cutume
la nivelul societății care permitea angajaților să cumpere direct din firmă anumite bunuri, care erau achitate ulterior, în acest scop ținându-se un caiet de debite. Reclamanta nu a dovedit cu acte sau alte probe permise de lege că pârâta-recurentă a achiziționat bunurile cuprinse în petit și că nu le-ar fi achitat.
De altfel, din lucrările dosarului se desprinde propria culpă a societății reclamante atât în ce privește inventarierea, păstrarea și gestionarea atât a mijloacelor materiale cât și financiare.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, soluția era de admitere a recursului, modificarea în parte a hotărârii fondului, în sensul respingerii acțiunii privind c/val aparatului foto cât și c/val bunurilor achiziționate.
JUDECĂTOR,
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
