Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 355
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
Grefier - -
*****************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.24C din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul no0minal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că ambele recursuri sunt declarate în termen, motivate și scutite legal de plata taxelor de timbru și având în vedere că prin ambele se solicită și judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 4795/103 din 25.10.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 iulie 2004 - 1 iulie 2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora;
2. acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea pentru tot personalul auxiliar de specialitate;
3. obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele menționate;
4. cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr.83/2000, a prevăzut în art. 19 pct.3 că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Or, arată reclamanții că această modificare creat o discriminare între cele două categorii de grefieri, prin această măsură fiind încălcate prevederile art.6 alin.2 din Codul muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal", principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă 24/C/11 ianuarie 2008, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților indemnizația lunară de 10% din salariul brut prevăzută de art.19 punctul 3 din Legea nr.50/1996 republicată, pentru perioada 1.07.2004 - 1.07.2007, precum și în continuare până la încetarea situației creată prin discriminare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, sumă reactualizată la data executării în raport cu indicele de inflație și pe viitor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze în bugetul pârâtului Ministerul Justiției fondurile necesare efectuării plăților acestor drepturi salariale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În baza dispozițiilor art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 cu modificările ulterioare,"grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Aceste prevederi introduc o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional între personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activități din cele enumerate mai sus și ceilalți grefieri (care în fapt au aceeași pregătire profesională), fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituție.
Astfel, dispozițiile legii fundamentale prevăd că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Situația creată face incidente dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 lit.i din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art.1 din actul normativ menționat prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În speță, prin indemnizația lunară de 10% din salariul brut acordată, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între persoanele cu aceeași pregătire profesională. Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nu neapărat similare. Or, în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară sub aspectul obligațiilor profesionale. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39 (1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.155 din Codul muncii și ale art.20, art.16(1) și art.41 din Constituție.
S-a apreciat, astfel că indemnizația solicitată fost acordată discriminatoriu numai pentru personalul auxiliar de specialitate care își desfășoară activitatea într-un anumit loc de muncă, această situație diferențiind clar și injust personalul auxiliar, prin aceasta introducându-se discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv, rațional și rezonabil.
În consecință, s-a apreciat că, acordarea drepturilor salariale solicitate, nu determină implicit o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare prevederilor art.269 din Codul muncii, urmând se dispune plata acestora aferent perioadei 01.07.2004 - 01.07.2007, precum și în continuare.
În considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului, obligația de plată cu acest titlu a drepturilor salariale cuvenite impune actualizarea sumelor aferente cu indicele de inflație la plata plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea in bugetul Ministerului Justiției a alocațiilor bugetare corespunzătoare plății drepturilor salariale restante astfel stabilite.
Împotriva acestei sentințe în termen legal și motivat au declarat recurs, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului Ministerului Justiției se critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Într-un prim motiv se susține că instanța a pronunțat o hotărâre depășind atribuțiile puterii judecătorești. În dezvoltarea motivului se arată obligarea Ministerului Justiției la plata unor drepturi salariale reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut și altor categorii de persoane decât cele prevăzute de lege, reprezintă o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești. S-a mai arătat că așa cum au invocat chiar reclamantele și cum a reținut și prima instanță dreptul salarial solicitat a fost stabilit de legiuitor exclusiv în favoarea personalului prevăzut expres la art.19 alin.3 Legea 50/1996 modificată, și numai în raport cu timpul efectiv lucrat.
Totodată s-a mai criticat și modul în care a fost dispusă plata acestui drept salarial și pentru viitor, deși actul normativ în vigoare OG8/2007 în domeniul salarizării personalului auxiliar prevede acordarea unei indemnizații de 10% din salariu, anumitor categorii și în anumite condiții.
Un alt motiv, invocat este cel potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Se arată că potrivit actelor normative invocate, acest drept salarial se acordă anumitor categorii și în același timp și ținându-se cont de alte condiții, respectiv timpul efectiv lucrat în exercitarea atribuțiilor indicate expres de text. Se arată că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare sunt cuprinse în fișa postului, prin ordin de serviciu, președintele instanței stabilind repartizarea personalului pe secții și compartimente de activitate. Astfel se arată în motivare nu se poate reține, conform jurisprudenței CEDO, cât și a Curții Constituționale că ne aflăm în fața unor situații comparabile în care s-ar afla personalul auxiliar care desfășoară în condițiile legii și conform atribuțiilor activități diferite și ca volum și respectiv complexitate.
Aflându-ne în fața unor sarcini diferite și suplimentare, nu ar putea fi reținută vreo discriminare, din acest punct de vedere, potrivit dispozițiile OG137/2000.
Un ultim aspect se referă la obligarea la plata sumelor reactualizate și pentru viitor, capăt de cerere care nu putea fi primit întrucât se referea la un drept pentru care reclamanții nu justifică un interes actual.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin N, critică soluția
pronunțată sub aspectul obligării sale în a include în buget sumele la care au fost obligați ceilalți pârâți.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele ce vor urma:
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Conform art.41 alin.4 din Constituție, art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.1 alin.2 lit.i din OG137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării. Salarizarea poate fi diferențiată după unele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția; postul sau meseria îndeplinită; calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă; vechimea în muncă.
Așa cum arată și recurenta, dispozițiile art.154,155 Codul muncii, prevăd că pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani. Conform art. 155, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. și sporurile ( ca și indemnizațiile) sunt astfel în viziunea legislației muncii și formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc numai în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
În speță, reclamanții-intimați au un volum de muncă, responsabilitate și atribuții diferite față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, așa cum rezultă din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea nr.387/2005, modificată și completată, astfel încât acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, conform dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea 50/1996 și art.3alin.2 din OG8/2007, nu determină o discriminare între intimații reclamanți și celelalte categorii de grefieri.
În consecință, se constată că nu pot fi reținute susținerile reclamanților-intimați, astfel încât potrivit art.312 (1), (2) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată.
În ceea ce privește recursul pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru criticile vizând temeinicia pretențiilor, având în vedere considerentele reținute, și acesta urmează a fi admis în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.24C din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,16 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red. 29.04.2008
Tehn.3 ex. 29.04.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
