Obligație de a face. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 354
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
Grefier - -
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.367/AC/29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: recurenta asistată de av. și consilier juridic pentru intimata Direcția Silvică N - Ocolul Silvic, lipsă fiind intimatul.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Consilier juridic depune la dosar și înmânează și apărătorului recurentei întâmpinare.
Av. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Instanța admite cererea apărătorului recurentei și lasă cauza la a doua strigare.
Reluându-se cauza la a doua strigare, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul în susținerea recursului, solicită admiterea acestuia, menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
Pe fondul cauzei precizează că pârâta a fost obligată să-și ridice construcția de pe terenul reclamantei. Prin decizia tribunalului a fost admis apelul pârâtei și desființată sentința de fond, decizie care este ă și nelegală, conform art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă.
În apel s-a invocat excepția tardivității apelului declarat de Direcția N, motivat de faptul că acesta a fost declarat la data de 10.08.2007, excepția fiind nelegal respinsă.
s-a constatat și faptul că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra terenului, deși la dosar s-au depus acte în acest sens. Astfel, suprafața de 1024mp a fost legal dobândită prin contract autentic de V/C de la mama sa și intabulat în cartea funciară a orașului. Mama recurentei a dobândit la rândul ei dreptul de proprietate asupra terenului prin hotărâre irevocabilă înscrisă la cartea funciară.
Sunt depuse toate actele la dosar în sensul celor precizate.
Recurenta a avut înscris dreptul de proprietate la cartea funciară, iar actele de proprietate nu au fost contestate și nici desființate.
amenajistice și hărțile silvice nu sunt acte de proprietate, terenul fiind înscris la cartea funciară pe numele recurentei.
construită pe terenul recurentei o prejudiciază pe aceasta și a fost construită abuziv și fără acordul său. S-a încercat ridicarea barăcii pe cale amiabilă, pârâta fiind notificată în acest sens prin executorul judecătoresc, însă fără niciun rezultat.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului cum a fost formulat și menținerea sentinței de fond.
Cu cheltuieli în apel și recurs.
Consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Cu privire la faptul că instanța de apel a trecut peste excepția tardivității apelului, arată că hotărâreade fond a fost greșit comunicată Ocolului Silvic, care este o subunitate a Direcției Silvice N, fără personalitate juridică, fapt pentru care solicită să se constate că a fost declarat în termen.
Pe fondul cauzei precizează că în conformitate cu prevederile art.35 din Legea18/1991 terenurile din amenajările silvice constituie proprietatea statului și Direcțiile Silvice nu au obligația legală de a le înscrie la cartea funciară.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.367/AC/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de pârâta Direcția Silvică N - ocolul Silvic, împotriva sentinței civile nr.594/8.05.2007 a Judecătoriei Bicaz, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimatul-reclamant.
A fost schimbată în totalitate hotărârea apelată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
A fost obligată reclamanta să plătească recurentei suma de 4,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată de apel.
În considerentele hotărârii instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr.594/2007 a Judecătoriei Bicaza fost admisă cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică N, pentru Ocolul Silvic și pârâtul.
A fost obligată pârâta Direcția Silvică N să-și ridice construcția de lemn aflată pe terenul reclamantei, teren de 1.024 mp, situat în oraș, intravilan Izvoru, cu vecinii:
N - drum județean 155 - și drum sătesc;
E - G;
S - pădure;
V -,
conform documentației cadastrale.
În caz de neexecutare a fost autorizată reclamanta să efectueze operațiunea de dezafectare a construcției pe cheltuiala pârâtei.
Judecătoria a reținut că în cadrul procesului de partaj, instanța a reținut prin hotărâre irevocabilă că mama reclamantei este proprietara terenului.
Ulterior, mama reclamantei a întocmit documentație cadastrală și a înscris terenul în cartea funciară, fapte juridice care întăresc dreptul de proprietate erga omnes.
Reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.494 cod civil și împrejurarea că proba proprietății terenului a fost făcută, prima instanță a considerat că acest articol este perfect aplicabil în speța de față și a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Pârâta Direcția Silvică Nad eclarat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond pe care a criticat-o sub aspectul iei și nelegalității, arătând în motivare că terenul pe care se află construcția a cărei demolare se cere, figurează în amenajamentele silvice, în de bază și în hărțile silvice, acte care certifică dreptul de proprietate al statului.
Tribunalul a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 1024. teren, pe care l-a cumpărat de la mama sa, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1467/30.05.2005. Potrivit acestui contract, vânzătoarea a devenit proprietatea terenului în urma unei acțiuni de ieșire din indiviziune, soluționată potrivit sentinței civile nr.990/21.09.2004 a Judecătoriei Bicaz.
Examinând lucrările dosarului nr.698/03.06.2003 în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de mai sus, tribunalul constată că, autoarea reclamantei a avut calitatea de reclamant și a solicitat, în contradictoriu cu pârâta sistarea stării de indiviziune asupra unui teren pe care l-au dobândit prin actul de proprietate nr.3647/16.05.1969.
Instanța a constatat că masa indiviză este compusă din suprafețele de 2048. la punctul " " și 213. la punctul "", ambele situate în Izvorul și dispunând ieșirea din indiviziune a atribuit fiecărei părți suprafața de 1024. fânaț și 106,5. curți-construcții.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamantă face dovada relativă a dreptului de proprietate, iar vânzătoarea a dobândit terenul printr-o hotărâre judecătorească ce are un efect declarativ de drepturi, tribunalul a constatat că în cauză se impune verificarea titlului de proprietate care a stat la baza ieșirii din indiviziune soluționată prin sentința civilă nr.990/21.09.2004. copia acestui act de proprietate emis de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular județean N depus la fila 3 - dosar nr.698/2003, atașat la prezenta cauză, rezultă că numitelor și, moștenitoare a defunctei - decedată la data de 01.12.1958 - li s-a atribuit partea indiviză de 2/3 dintr-un teren - loc casă și nu teren - loc fânaț.
Întrucât din înscrisul depus nu rezultă cu claritate suprafețele atribuite și vecinătățile acestora, tribunalul a pus în vedere reclamantei-intimatei să depună originalul acestui înscris, cu atât mai mult cu cât copia depusă la dosar nu poartă mențiunea "conform cu originalul", conform dispozițiilor art.112 alin.3 Cod procedură civilă, însă acest act nu a fost depus.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, drept care să poată fi opus pârâtei și în raport de care să se procedeze la verificarea pretențiilor deduse judecății.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs reclamanta care a criticat hotărârea recurată pentru următoarele motive:
- și nelegal instanța de apel nu a luat în calcul dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1024. respectiv contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1467 din 30 mai 2005, înscris la Cartea Funciară a orașului sub nr.700/N, conform încheierii nr.675 din 1.06.2005.
- hotărârea instanței de apel este ă și nelegală, luând în considerare pentru intimată ca fiind dovada titlului de proprietate hărțile silvice și depuse de aceasta la dosar.
- instanța de fond a reținut corect că recurenta a făcut proba proprietății terenului și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.494 Cod civil.
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și încadrabile la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constată recursul întemeiat.
Instanța de apel a soluționat litigiul dedus judecății, ce are ca obiect demolarea (ridicarea) construcției pârâților, verificând titlurile de proprietate pe care părțile le-au depus la dosar.
Deși reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, depunând la dosar contractul de vânzare-cumpărare, autentificat și înscris la Cartea Funciară a orașului, act autentic ce nu a fost anulat, instanța de apel pe considerentul că nu s-a depus actul de proprietate al autoarei reclamantei, cea care a vândut terenul reclamantei și că astfel nu s-a putut face dovada vecinătăților, a concluzionat că reclamanta nu a făcut dovada proprietății.
Concluzia la care a ajuns instanța de apel nu poate fi reținută, întrucât recurenta-reclamantă face dovada dreptului de proprietate, cu actul autentic de vânzare-cumpărare iar pentru a lămuri întinderea și vecinătățile terenului se impunea administrarea de noi probe, respectiv acte, expertiză de specialitate, care să lămurească aceste aspecte.
Instanța de apel a pronunțat o soluție fără a cerceta fondul, motiv pentru care se impune casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, urmând ca în rejudecare să se lămurească pe bază de probe, întinderea proprietății reclamantei și totodată să se examineze reaua sau buna-credință a intimatei-pârâte, elemente esențiale pentru aplicarea dispozițiilor art.494 din Codul civil.
Pentru considerentele arătate în baza art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.480 și 494 Cod civil, curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza la tribunal pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.367/AC/29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică N - Ocolul Silvic și.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza la Tribunalul Neamț pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pt. Grefier
aflat în, semnează
GREFIER SECȚIE
red.sent.Gh.; red.dec../
red.dec.rec./9.05.2008
tehnored./14.05.2008/3 ex.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
