Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 364/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 17 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus delegația de reprezentare și a precizat, la cererea instanței că cererea de strămutare are termen la data de 14 iunie 2008, prin această cerere nu au solicitat suspendarea prezentei cauze.
Instanța, având în vedere că nu s-a dispus suspendarea prezentei cauze, conform art.40(2) Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Consilier juridic pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice N, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondate, a precizat că nu această parte nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu există raporturi contractuale sau salariale pentru a achita drepturile salariale. A mai precizat că fondurile bănești sunt puse la dispoziția bugetului statului prin dispoziții legale. Privitor la recursul Ministerului Justiției a solicitat admiterea acestuia.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 17 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea completată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de:
- 5%, începând cu 01.04.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006;
- 6%, începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006;
- 5%, începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2007;
- 2%, începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- 11%, începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 01.10.2007, astfel cum a fost completată la termenul din data de 23.11.2007, reclamanții și, în calitate de asistenți judiciari la Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anii 2006 și 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile nr.OUG 27/2006 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, și art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin aceste acte normative, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii completate, reclamanții au arătat că prin adoptarea nr.OG 3/2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, personalul bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2006, în 2 etape, și anume cu 5% începând cu 01.02.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006, iar ulterior, în baza nr.OG 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, acelorași categorii de personal le-au fost majorate salariile de bază în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamanții au arătat că majorările salariale nu le-au fost acordate, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, în baza textului legal menționat judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - salarizați în baza acelorași acte normative ca și reclamanții, respectiv OUG27/2006 - au beneficiat de toate majorările de mai sus, în temeiul nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
Au mai precizat că, în calitatea pe care o dețin, de asistenți judiciari la tribunal, alături de judecătorii de la judecătorii, tribunal și curțile de apel, precum și procurorii de la parchetele de lângă acestea și cei de la Parchetul de pe lângă, nu au beneficiat de niciuna dintre aceste majorări. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la independența, eficiența și rolul judecătorilor, precum și cele ale Cartei Europene privind Statutul Judecătorilor, aprobată de, obligatorie pentru România.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare, în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088 cod civil prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Ulterior acest pârât a depus la dosar o copie a unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 26.10.2007, pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate;
- nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile deoarece art. 41 din nr.OUG 177/2002 a fost abrogat prin nr.OUG 27/2006 iar prin actele normative criticate s-au acordat creșteri salariale unor categorii de personal din sistemul bugetar ce nu sunt aplicabile magistraților, întrucât ei nu fac parte din categoria personalului contractual în înțelesul nr.OG 24/2000, salarizarea lor fiind realizată prin lege specială;
- magistrații și funcționarii publici sunt categorii profesionale distincte, cu statut propriu și sisteme de salarizare diferite, astfel că nu se află în situații similare sau comparabile, reclamanții beneficiind deja de o majorare substanțială a veniturilor lor salariale prin efectul Legii nr. 45/2007;
- compararea reclamanților cu celelalte categorii de judecători și procurori este neavenită, întrucât și judecătorii instanței supreme sunt salarizați conform art. 1 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, act normativ aplicabil tuturor magistraților;
- majorările salariale de care au beneficiat magistrații în cursul anilor 2006 - 2007 au fost destinate să acopere creșterea inflației ori să o mențină în limitele prognozate, împrejurare ce nu îi plasează pe reclamanți într-o stare de discriminare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea completată formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepțiile invocate vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Atât în temeiul Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, cât și al Legii nr.304/2004, republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
Este fără putință de tăgadă faptul că reclamanții, ca asistenți judiciari, fac parte din categoria personalului judiciar. De asemenea, se apreciază că reclamanții îndeplinesc funcție similară celei de magistrat deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecători; să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; să depună jurământul acestora să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători și să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al magistraților, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale privind răspunderea lor disciplinară. Mai mult, se reține că, asistenții judiciari se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează ca și judecătorii, cu vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți, cu drept la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate și nu pot face parte din partide politice sau din sindicate ( art.110 -113 din Legea nr.304/2004).
Esențial și decisiv este faptul că, reclamanții, în calitate de asistent judiciar, sunt asimilați judecătorului și din punct de vedere al salarizării ( nr.OUG177/2002, OUG nr.27/2006 și Legea nr.45/2007), fiindu-le impuse aceleași condiții stricte și severe, definitorii și specifice ca și magistraților.
Astfel, se reține că, asistenții judiciari participă la înfăptuirea actului de justiție, intrând în compunerea completelor pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și beneficiază, conform legii, de salarizare echivalentă cu cea judecătorilor de la judecătorii, indemnizația de încadrare brută lunară calculându-se pe baza aceleași valori de referință sectorială și aceluiași indice de multiplicare. Asistenții judiciari beneficiază și de celelalte drepturi acordate magistraților în ceea ce privește transportul, asistența medicală gratuită și concediul de odihnă.
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară cu magistratul sub aspectul obligațiilor profesionale și al salarizării. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39 (1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.20, art.16(1) și art.41 din Constituție.
Potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Prin art. 1 din nr.OG 3/2006 s-a dispus ca, în anul 2006, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, să fie majorate în două etape, respectiv cu 5%, începând cu data de 1 februarie 2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6%, începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
De asemenea, în baza art. 1 din nr.OG 10/2007 aceleași categorii de personal au beneficiat în anul 2007 de o creștere a salariilor și indemnizațiilor avute la data de 31 decembrie 2006, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG 3/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În baza acestor texte legale judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - au beneficiat de aceste majorări salariale, nu și reclamanții, deși toți aceștia sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006.
Deși ulterior art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 12.03.2007, la această dată prevederile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 referitoare la indexările salariale își produceau deja efectele, care nu puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil. Această abrogare este însă lipsită de relevanță și dacă se are în vedere că reclamanții au invocat în susținerea pretențiilor formulate discriminarea în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din nr.OUG 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Instanța a mai apreciat că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, el se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce ambele legi de aprobare și de modificare a celor două ordonanțe, intrate în vigoare ulterior OUG27/2006 - respectiv Legea nr. 323/2006 pentru OG nr. 3/2006 și Legea nr. 231/2007 pentru OG nr. 10/2007 - au continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anii 2006 și 2007.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reclamanților nu li se puteau acorda indexările salariale aprobate în anii 2006 - 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, va fi înlăturată întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistrați reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la "principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", dispozițiile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanțelor de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acestora s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamanții, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, recursuri declarate în termen și motivate și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice- critică soluția primei instanțe invocând că în mod greșit s-a reținut că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamantă nu există nici un raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
A susținut de asemenea și că în mod greșit, s-a soluționat cauza de către Tribunalul Neamț atâta timp cât formulase cererea de strămutare.
Recursul este nefondat.
Art.4 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 282/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate din bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătește proiectele bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG 208/2005 în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, ale legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
În mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor promovase cerere de strămutare, corect s-a trecut la judecată atâta timp cât președintele nu ordonase suspendarea judecății pricinii în condițiile art.40(2) Cod procedură civilă.
II. Recursul Ministerului Justiției- arată în esență că sentința este nelegală deoarece prin hotărâre s-a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamantelor a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin actul normativ incident în materia salarizării magistraților respectiv nr.OUG 27/2006, instanța depășind limitele puterii judecătorești.
S-a susținut, că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, acordând reclamantelor creșteri salariale de 5% și 6% prevăzute pentru anul 2006 prin OG3/2006 și că greșit s-a apreciat că în speța de față s-a făcut dovada unei discriminări, întrucât reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi unor persoane, excede cadrului legal stabilit prin nr.OUG 137/2000, iar în afara legii nu se poate vorbi de discriminare. Arată recurenta că în anul 2006, potrivit art. 38 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 4% începând cu 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006, iar prin Legea 45/2007 de aprobare a OUG27/2006 legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, întrucât în 2007 s-au acordat creșteri salariale - spor de vechime, primă de vacanță care depășesc nu doar rata de inflație, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar.
S-a mai invocat faptul că art. 35 din OUG27/2006 a fost abrogat prin Legea 45/2007, situație în care drepturile salariale pretinse nu mai puteau fi acordate, iar obligarea pârâților la plata sumelor pretinse în mod greșit au fost acordate actualizate cu indicele de inflație la data plății, întrucât recurenta nu are culpă în neacordarea dreptului în discuție.
Recursul este fondat sub aspectul indexărilor acordate intimaților pentru anul 2006.
Conform art. 38 din OUG27/2006 - valoarea de referință sectorială prevăzută în anexă se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
Potrivit adresei nr. 634 din 1 aprilie 2008 Tribunalului Neamț - fila 46 dosar - intimații-reclamanți au beneficiat de indexările stabilite de art. 38 din OUG27/2006 respectiv cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006.
Deși, intimații au încasat indexările stabilite prin ordonanța privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2006, acestea au mai solicitat prin a li se acorda și indexarea acordată prin nr.OG 3/2006 personalului salarizat potrivit OUG24/2000 respectiv personalul contractual din sistemul bugetar.
In această situație se va aprecia că în mod greșit au fost obligate recurentele la plata drepturilor salariale reprezentând indexările pentru anul 2006, chiar dacă au fost în procent mai mic decât procentele solicitate de intimații-reclamanți, fiind expres prevăzute în legea specială pentru categoria profesională din care fac parte intimații, trebuiau a fi avute în vedere - ceea ce s-a și realizat prin plata drepturilor prevăzute de OUG27/2006 cu privire la indexări către intimații-reclamanți. Astfel, se va aprecia că nu se mai impunea acordarea altor drepturi salariale rezultate din alte indexări acordate altor categorii de personal.
Referitor la motivul de recurs, privitor la faptul că instanța de fond s-ar fi pronunțat mai mult decât s-ar fi cerut, se va aprecia că nu va putea fi reținut întrucât, instanța de fond a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății, conform art. 129 al.6 cod pr.civilă întrucât, intimații și-au completat cererea inițială solicitând și plata indexărilor acordate prin nr.OG 3/2000 aprobată prin Legea nr. 323/2006, respectiv de 5% începând cu 1 aprilie 2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și de 6% începând cu 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006 ( fila 37 dosar de fond).
Nu va putea fi reținută nici susținerea Ministerului Justiției, potrivit căreia instanța prin acordarea drepturilor salariale în cauză ar fi depășit limitele puterii judecătorești, întrucât conform art. 21 din OG137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, ceea ce duce la concluzia că instanța a pronunțat hotărârea conform dispozițiilor legale menționate și constatând existența unei discriminări, care-i privește pe intimații - reclamanți, a acordat despăgubiri, anulând situația creată prin discriminare.
De asemenea, nu se va putea reține, nici susținerea recurentei potrivit căreia instanța ar fi acordat intimaților un drept salarial neprevăzut de legislația specifică, întrucât conform art. 38 din OG27/2006 intimații beneficiau de majorarea procentuală a valorii de referință sectorială, iar această dispoziție legală a fost abrogată prin Legea 45/2007 în martie 2007, fără ca această abrogare să aibă o justificare obiectivă, întrucât dreptul acordat inițial a urmărit restrângerea efectelor datorate devalorizării monedei naționale, devalorizare care este un proces continuu, existent și la data abrogării dispozițiilor menționate, fiind existent și în prezent.
In ceea ce privește existența sau inexistența discriminării intimaților, prin neacordarea majorărilor salariale anuale, se va aprecia că în mod corect instanța de fond a stabilit că intimații au fost discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale.
Intimații - reclamanți fac parte din personalul din unitățile de justiție ( unități bugetare), care ca urmare a prestării unei munci, în cadrul unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, au dreptul la o salarizare echitabilă și satisfăcătoare fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare.
Printr-o serie de acte normative, personalul din sistemul bugetar a beneficiat, în fiecare an de majorări salariale anuale sau adausuri salariale constând în indexarea salariilor sau a indemnizațiilor (ex. nr.OG 10/2007; OG11/2007; nr.OG 16/2007; OG27/2007; nr.OG 232/2007; OG8/2007; OG20/2007), iar aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale (ex. demnitari, judecătorii Curții de Conturi, personalul asimilat demnitarilor publice, personalul din unitățile de cult religios, personalul Curții de Conturi, personalul contractual din unitățile bugetare, personalul auxiliar din justiție, personalul didactic și didactic auxiliar, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare).
de motive ale acestor acte normative ( indicate anterior) au ca numitor comun, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii datorate creșterii inflației.
Temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale intimaților.
Cu toate acestea, intimaților (personal salarizat prin nr.OUG 27/2006) nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, indexarea pentru anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, intimații nu pot obține, datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale, alte venituri decât cele salariale, venituri care le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
Nu poate fi reținut faptul că, prin Legea 45/2007 indemnizațiile intimaților ar fi fost majorate la fel ca în cazul celorlalți bugetari, deoarece această lege nu indexează indemnizațiile de încadrare ale reclamanților. Dimpotrivă, această lege nu face decât să reinstituie sporul de vechime în favoarea intimaților, tocmai datorită constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei alte discriminări a categoriei socio-profesionale intimaților. Prin operarea unei noi discriminări sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente, ar fi inadmisibilă.
De aceea se va aprecia că în mod corect instanța de fond a constatat existența unei discriminări a intimaților, întrucât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor de la plata indexărilor solicitate, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același pentru toate categoriile socio-profesionale plătite de la bugetul de stat - creșterea indicelui prețului de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Intimații - reclamanți sunt discriminați în sensul art. 2 al. 1-3, art. 6 din OG137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor sau adaos ( condiția existentă creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar) ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 al.1 OG137/2000).
Se va aprecia, de asemenea că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminare în muncă.
Referitor la obligarea la plata către reclamanți a sumelor reprezentând despăgubiri, în valoare reactualizată cu indicele de inflație la data plății, se va considera corectă și sub acest aspect hotărârea primei instanțe, creditorul trebuind să obțină pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, conform art. 1084 Cod civil fiind de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 304 pct. 4,6,9 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul Ministerului Economiei și Finanțelor și va admite recursul formulat de Ministerul Justiției, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va înlătura obligarea Ministerului Justiției, a Curții de APEL BACĂU și a Tribunalului Neamț să plătească reclamantelor despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale pe anul 2006, respectiv 5% începând cu 1 aprilie 2006 și 6% începând cu 1 septembrie 2006. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 17 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul civil formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința civilă nr. 17 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Înlătură obligarea părților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de.
- 5% începând cu 01.04.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006;
- 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent. / tehn.DM/ex.3
red.SC/23.04 23.04/05.05.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
