Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 368/R-CM
Ședința publică din 29 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.242 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal înE.ită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a instituției pe care o reprezintă și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Având cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Justiției, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare al acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, la art.1 alin.1 începând cu 1.01.2007 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, actualizate la data plății efective în trei etape, astfel: cu 5% începând cu data de 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007; obligarea pârâților 1-4 și la plata creșterii salariale în cuantum de 4% prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 1.02.2006 - 1.04.2006; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze către pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative succesive, respectiv nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, se arată de către reclamanți, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat doar prin acordarea creșterilor salariale în cauză categoriilor profesionale care au fost exceptate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin întâmpinare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000 nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, întrucât este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând și excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că acțiunea introductivă are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau tinde la modificarea actelor normative și astfel să intră în sferă puterii legislative.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării se arată că reclamanții invocă instituirea unei discriminări în raport cu judecătorii de la instanța supremă și față de alte categorii de personal din sectorul bugetar, însă fiind salarizați în baza unei legi speciale nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor. Mai arată că nu solicită aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de către angajator, ci urmăresc pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să extindă dispozițiile legale ale actelor normative criticate (OG nr.10/2007; Legea nr.154/1998).
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.242 din 14 martie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora creșterile salariale în procent de 4% prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.2006 - 01.04.2006; creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, astfel: de 5% (față de nivelul lunii decembrie 2006) începând cu data de 01.01.2007; de 2% (față de nivelul lunii martie 2007) începând cu data de 01.04.2007 și de 11% (față de nivelul lunii septembrie 2007) începând cu data de 01.10.2007, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerului Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este întemeiată, întrucât, pe de o parte, între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de dreptul muncii, iar pe de altă parte, poziția sa procesuală este explicit stabilită prin dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției, s-a reținut că izvorul juridic al acordării acestor drepturi se regăsește în OG nr.137/2000, în sensul de a se constata dacă acordarea doar pentru anumite categorii de personal din sectorul bugetar și pentru magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție a unor drepturi salariale constituie un act de discriminare, astfel cum este interpretat de art.2 din actul normativ precizat. Potrivit dispozițiilor art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, modificată și republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că nu este întemeiată. Această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plăților drepturilor pretinse de reclamanți. Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, se prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate magistraților și personalului auxiliar, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu poate fi primită întrucât creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în această categorie intrând Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul Procurorului general și adjunctul acestuia.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Pe de altă parte, s-a reținut că art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Instanța a admis și capătul 2 din cerere privind obligarea pârâților la plata creșterii salariale în cuantum de 4% prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.2006 - 01.04.2006, având în vedere că pentru restul perioadei din 2006 această indexare de 4% a fost acordată, corectându-se numai în parte discriminarea în raport de dispozițiile nr.OG3/2006.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a privit-o ca întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor
Se arată, în recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
1. La pronunțarea sentinței de mai sus, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Cererea reclamanților nu putea fi soluționată de instanța de judecată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispozițiile legale aparținând altor organe.
2. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii, deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii profesionale, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Chiar dacă s-ar aprecia că se poate formula o acțiune întemeiată pe nr.OG137/2000, în speță magistrații și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar nu se află într-o situație similară sau comparabilă, deoarece în anul 2007 veniturile salariale ale magistraților s-au majorat prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, prin mărirea coeficienților de salarizare, sporului de fidelitate și prin introducerea unor noi drepturi de salarizare.
Pe de altă parte, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispozițiile legale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii atâta vreme cât acest minister nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României.
3. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât nu rezultă din motivarea acesteia care îi sunt considerentele pentru care reclamanții sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG10/2007, iar nu de alte majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub aspectul greșitei aprecieri de către prima instanță a calității sale procesuale pasive, cu toate că între Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâți nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia din urmă nici o garanție legală din partea pârâtului.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au celelalte instituții pârâte, iar raporturile de muncă existau între reclamanți și aceste instituții, fără ca recurentul să fie implicat în vreun fel.
Pe fond, acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât din dispozițiile legale invocate rezultă că aceștia nu se încadrează în categoria beneficiarilor acestor majorări salariale.
Pe de altă parte, instanța de judecată nu are competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi și nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente.
Instanțele judecătorești nu au competența de a modifica, completa sau abroga legea de salarizare a judecătorilor și procurorilor, după cum nu pot nici să creeze asemenea norme juridice sau să le adauge consecințe contrare.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea pârâtului, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate. Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției și care se referă la fondul cauzei, la fel ca și al doilea motiv formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este de asemenea nefondat.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și personalului auxiliar din instanțele judecătorești, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or, art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2. personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților și personalului auxiliar.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime, etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, întrucât, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit, într-adevăr, creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Față de cele arătate la cel de-al doilea motiv de recurs, și motivul al treilea formulat de Ministerul Justiției este nefondat, întrucât, așa cum s-a arătat, reclamanții erau îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG10/2007, iar pe de altă parte, instanța a arătat motivele respective în sentința atacată.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
De asemenea, potrivit art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
De altfel, prin sentința pronunțată recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat numai la alocarea către ceilalți pârâți fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, împotriva sentinței civile nr.242 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
