Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 4030/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4030
Ședința publică din data de 17 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului D S, împotriva sentinței civile nr.193/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Consiliul Județean M, Școala Generală cu clasele I-VIII nr.13 și Școala Generală cu clasele I-VIII nr.5, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că intimata reclamantă și intimatul pârât Consiliul Județean M au depus întâmpinare, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 193/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins acțiunea față de pârâta Consiliul Județean
S-a admis în parte acțiunea față de pârâtele Școala Generală nr. 13, Școala Generală nr. 5 și Consiliul Local Dr. Tr. formulată de reclamanta împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII nr.13 Dr. Tr. S, Școala cu clasele I-VIII nr.5 Dr. Tr. S, Consiliul Local Dr. Tr. S și Consiliul Județean
S-au respins petitele cu privire la acordarea primelor de vacanță pe perioada 2005-2008 și a diferențelor rezultate din aplicarea greșită a coeficienților de multiplicare.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei sumele de 1578,07 lei pentru pârâta Școala Generală nr. 13 și respectiv 1516,72 lei pentru pârâta Școala Generală nr.5, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
Au fost obligate pârâtele Școala Generală nr.13 și Școala Generală nr.5 să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
S-a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantei suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta are calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII nr. 5 și Școala cu clasele I-VIII nr. 13, în funcția de profesor I, gradul didactic definitiv, cu o vechime în învățământ de 17 ani și 8 luni.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la chemarea în judecată a Consiliului Județean M instanța a adms excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de profesor I la Școala cu clasele I-VIII nr. 5 și Școala cu clasele I-VIII nr. 13, în perioada decembrie 2005 - noiembrie 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, plata cu ora, indemnizație dirigenție, aceste sporuri nefiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedând la recalcularea acestor drepturilor salariale, prin aplicarea corectă a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice, se constată că cele două unități de învățământ nu au aplicat în mod corect prevederile actelor normative referitoare la stabilirea și calculul drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Astfel, pentru perioada dedusă judecății, suma brută stabilită prin aplicarea sporurilor în scară și plătită de pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 5 este de 32.357 lei, iar suma brută stabilită de expert este de 34.300 lei, reclamantei nefiindu-i acordate drepturi salariale in cuantum brut de 1.943 lei, respectiv o sumă netă actualizată de 1.516,72 lei, iar suma brută stabilită și acordată de Școala cu clasele I-VIII nr. 13 este de 18.690 lei față de suma brută stabilită de expertiză de 20.711 lei, rezultând o sumă brută de 2.021 lei, respectiv o sumă netă actualizată de 1.578,07 lei.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta în calitate de profesor, pentru orele suplimentare prestate beneficiază de plata cu ora, nebeneficiind de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, expertiza procedând la recalcularea drepturilor cuvenite pentru orele suplimentare prestate.
Astfel, salariul de bază stabilit nefiind corect calculat, au fost diminuate și drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază și a celui de al 13-lea salariu.
Referitor la petitul privind acordarea sporului suplimentar de 1/25 prevăzut de art.50 alin.2 din Legea 128/1997, instanța l- constatat întemeiat, admițându-l pentru următoarele considerente:
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008, instanța l- constatat neîntemeiat, respingându-l, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2, prevăzut de pe anii 2007-2010, l-a respins întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art.34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Loacal al Mun. Dr.TR. S, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se arată că în mod eronat a fost obligat Consiliul Local al MUn. DR. TR. S și Primăria DR TR. S la plata drepturilor salariale- 1578,07 lei pentru pârâta Școala generală Nr. 13 și respectiv 1516,72 lei pentru pârâta Școala Generală Nr.5 reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, nete și actualizate, sumă ce a fost reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
Critică sentința pentru încălcarea prevederilor art.167 din Legea nr.84/1995 care dispune că " finanțarea unităților din învățământul de stat se face descentralizat prin bugetele Consiliilor județene, iar repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ se face prin hotărâre a Consiliului județean din fonduri de la bugetul de stat, iar conform art.167 al.5 din aceeași lege, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ preuniversitar, sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, potrivit art.38 din CCM pe ramură învățământ, sarcina de a urmări modul în care se efectuează plata salariilor revine Inspectoratelor Școlare, iar potrivit art.58 al.1 și 2 din același CCM, contractul dem uncă pentru personalul didactic rânduie între salariați și Inspectoratul Școlar reprezentat de directorul unității de învățământ.
Solicită așadar admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii față de Consiliul Local DR.TR. S, pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prevăzute de art.304 Pr.Civilă și va fi menținută.
Sunt neîntemeiate criticile privind încălcarea prevederilor art.167 și art.167 al.5 din Legea 84/1995, deoarece instanța de fond a apreciat corect că recurentul -pârât Consiliul Local DR TR S este autoritatea locală căreia unitățile de învățământ din raza teritorială a acestui Consiliu, îi înaintează proiectul de buget în care sunt cuprinse toate categoriile de venituri și cheltuieli finanțate de la bugetul de stat, pe care îl aprobă apoi Consiliul Local și potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 repartizează fondurile pe unitățile de învățământ.
Așadar, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art.312 pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului D S, împotriva sentinței civile nr.193/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Consiliul Județean M, Școala Generală cu clasele I-VIII nr.13 și Școala Generală cu clasele I-VIII nr.5, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/01.07.2009
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
