Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 455/R-CM
Ședința publică din 10 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1150/CM din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuterniciri avocațiale nr.1049/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș, lipsind intimata-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurentului-reclamant susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, fără a se raporta la adresele nr.830 și 831/2008, care nu sunt rezultatul negocierii între sindicat și patronat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 08.10.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății până în data de 22.08.2007, locul de muncă aflându-se la Găești.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale s-a prevăzut, la art.168 alin.(1) că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Aceste drepturi salariale nu au fost achitate pentru perioada 2004 - 2006.
Pârâta a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Începând cu anul 2003 reprezentanții unității și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. În acest sens a fost negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2.
Pentru anul 2004 textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din anul 2003.
Ca atare, în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la republicarea acestuia după negocierile purtate anual, textul art.168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
Prin decizia nr.3793 din 18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea suplimentărilor în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
De aceea a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140 intitulată notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al
Prin această decizie s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Aceasta înseamnă că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg.
Susține pârâta că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută în contractul colectiv de muncă, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară, care are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor acestuia.
Pe de altă parte, s-a susținut că acțiunea este prematur formulată întrucât nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art.168 alin.1 din contract.
Pentru acordarea acestor drepturi bănești erau necesare negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paște și C prin care să se stabilească valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și mai ales beneficiarii.
Prin contract nu este precizată valoarea creanței, nu se arată beneficiarii, de unde rezultă că sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Oricum, se susține, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariul mediu brut pe societate.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1298/05.12.2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
A avut în vedere pentru aceasta prevederile art.284 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
Pe rolul Tribunalului Argeș, pârâta a depus la dosar noi apărări formulate în scris, printre care excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.1 din Codul muncii.
A arătat că suplimentările salariale solicitate reprezintă o aplicare expresă a prevederilor art.168 din contractul colectiv de muncă, prin urmare dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care drepturile negociate erau datorate.
Prin sentința civilă nr.1150/CM/27.10.2008, Tribunalul Argeșaa dmis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, conform adreselor nr.830 și nr.831/2008, emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale pentru perioada 08.10.2004 - 22.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 22.10.2007.
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, s-a stabilit ca de sărbătorile de Paște și C salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
La alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A rezultat că drepturile amintite nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani s-a menținut în același timp și textul alin.1 al art.168.
Decizia nr.3793/18.06.2007 invocată în apărare nu a fost depusă la dosar. Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă nu este semnată de toate părțile care ar fi participat la elaborarea acesteia.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că nefinalizarea procedurii prealabile nu împiedică exercitarea dreptului la acțiune, care s-a născut la momentul negocierii suplimentărilor.
Pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru perioada 2004 - 2007, suplimentările au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ca în cazul anului 2003.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, s-a considerat că prevederile art.168 alin.1 se raportează la salariul de bază mediu pe
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul arătând că aceasta este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și ca urmare a greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.
La stabilirea cuantumului suplimentărilor salariale instanța de fond trebuia să aibă în vedere salariul de bază mediu brut stabilit anual prin negocieri directe între unitate și reprezentanții
Din adresele emise la 25.01.2005, 15.05.2006, 11.06.2007 și 18.03.2008 rezultă care este cuantumul acestui salariu de bază mediu brut.
Adresele nr.830 și nr.831 avute în vedere de tribunal se referă la un salariu mediu pe luna precedentă și nu pe anul care a trecut. Acestea sunt salarii nete, după ce s-au efectuat toate reținerile.
Nu se puteau negocia în anul 2008 salarii deja negociate pe anii 2003-2007, de altfel, unitatea nu a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii celor două adrese.
Astfel, se susține, prin soluția dată, au fost stabilite drepturi salariale mai mici decât cele acordate salariaților aflați în situații similare.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au negociat cuantumul suplimentărilor salariale la nivelul unui salariu de bază mediu pe unitate, altfel spus salariul de încadrare mediu pe unitate, și nu la nivelul unui salariu mediu brut, la care se referă adresele invocate în susținerea recursului.
S-a precizat că modalitatea de stabilire a acestui salariu de bază mediu pe unitate constă în împărțirea fondului salariilor de bază la numărul angajaților aflați în evidențele
Prin urmare, soluția instanței de fond constând în stabilirea cuantumului creanței prin raportare la nivelul salariului de bază mediu pe comunicat în adresele nr.830/2008 și 831/2008 este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate în cauză și al corectei aplicări a prevederilor legale privitoare la efectuarea reținerilor din salariu.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1150/CM din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta ""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./16.03.2009/Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
