Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5394/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5394
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului D Tr S împotriva sentinței civile nr.915 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pârâții Școala cu Clasele I-VIII NR 6 D Tr S, Consiliul Județean M, Casa Corpului Didactic M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că in cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.915 din 22 mai 2009 admis în parte acțiunea și precizarea de acțiune formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Școala cu Clasele I-VIII NR 6 D Tr S, Consiliul Județean M, Casa Corpului Didactic M, Consiliul Local al Municipiului D Tr
A respins acțiunea față de pârâta Consiliul Județean
A obligat pârâtele Casa Corpului Didactic și Consiliul Local Dr. Tr. S să plătească reclamantului suma de 1644 lei reprezentând drepturi bănești nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
A respins petitele privind acordarea coeficienților de multiplicare și a primelor de vacanță.
A obligat pârâta Școala Generală nr. 6 Dr. Tr. S să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului și pârâtele să plătească reclamantului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de cadru didactic atât la Școala cu clasele I-VIII nr. 6, în funcția de profesor I, gradul didactic I, cât și la Casa Corpului Didactic, ocupând funcția de director, cu o vechime în învățământ de 38 ani, la pârâta Școala cu clasele I-VIII prestând doar plata cu ora.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Consiliului Județean M instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de acest pârât întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamantul și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamantul, în calitate de profesor I la Școala cu clasele I-VIII nr. 6 și director la Casa Corpului Didactic, în perioada iulie 2007 - decembrie 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, plata cu ora, gradație de merit, indemnizație conducere, spor de 1/25, considerând că aceste sporuri nu i-au fost calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedând la recalcularea acestor drepturilor salariale, prin aplicarea corectă a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice, a constatat că unitatea de învățământ nu a aplicat în mod corect prevederile actelor normative referitoare la stabilirea și calculul drepturilor salariale a cadrelor didactice, respectiv la nivelul anului 2007 salariul de bază calculat și acordat a fost mai mic decât cel care trebuia efectiv achitat ca urmare a creșterii salariale cu 10%, creștere prevăzută de Legea nr. 220/2007.
Întrucât legea a fost publicată în iulie 2007 cu aplicare din 01.01.2007, pârâta a aplicat prevederile acestui act normativ în luna august 2007, plătind reclamantului doar diferențele salariale rezultate în urma recalculării salariului de bază fără însă a calcula și plăti diferențele salariale rezultate în urma aplicării în scară a sporurilor la salariul recalculat.
Astfel, pentru perioada dedusă judecății, pârâta Casa Corpului Didactic nu a calculat corect sporurile solicitate de reclamant, rezultând diferențe rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1/25, diferențe la indemnizația de conducere, la gradația de merit, la sporul de vechime și la cel de al 13-lea salariu în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamantul în calitate de profesor, pentru orele suplimentare prestate beneficiază de plata cu ora, beneficiind de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege, expertiza procedând la recalcularea drepturilor cuvenite pentru orele suplimentare prestate.
În perioada dedusă judecății reclamantului i-au mai fost plătite orele suplimentare în sistemul plata cu ora,primind atât salariul cuvenit normei de bază, cât și cele 2 ore/săptămână începând cu 01.09.2006, însă conform situației prezentate de pârâtă, acestuia i-au fost calculate și acordate drepturi bănești pentru un salariu de bază mai mic.
Referitor la petitul privind acordarea sporului suplimentar de 1/25 prevăzut de art.50 alin.2 din Legea 128/1997, instanța l-a constat întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin art.50 alin.1 din Legea 128/1997, s-au instituit, pe lângă tranșele de vechime deja existente, încă 3 tranșe suplimentare, ce se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Aceste 3 tranșe de vechime influențează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic, întrucât coeficientul de multiplicare aplicat la stabilirea salariului, crește, potrivit anexei 2 la Legea 128/1997, în funcție de vechimea în învățământ a solicitantului.
Acest coeficient este stabilit prin lege și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic.
Pe lângă acest coeficient mărit, acordat prin art.50 alin.1 și stabilit prin anexa 2 la Legea 128/1997, art.50 alin.2 arată că, la determinarea coeficientului de ierarhizare, și nu a coeficientului de multiplicare prevăzut de anexă, pentru fiecare din tranșele de vechime suplimentare instituite de alin.1, se acordă o creștere de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Astfel, pentru cadrele didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ se acordă un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de care a beneficiat anterior, acest plus urmând a se adăuga la coeficientul de ierarhizare cuvenit pentru tranșa de vechime superioară.
Așadar, această creștere de 1/25 prevăzută de art.50 alin.2 se acordă suplimentar pentru determinarea bazei drepturilor salariale cuvenite, calculate așa cum s-a dezvoltat anterior, bază de care cadrul didactic beneficiază până la trecerea la o treaptă superioară de vechime, modificată doar de eventualele creșteri ale valorii de multiplicare.
Deci, legiuitorul a instituit prin acest alineat, o creștere suplimentară a drepturilor salariale.
Reclamantul, în perioada iulie 2007 - decembrie 2008, se încadra în tranșa de vechime în învățământ de 35-40 de ani, conform înscrierilor din adeverința eliberată de pârâți, drept urmare este îndreptățit a beneficia de prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997.
Trebuie menționat că nu sunt diferențe salariale de acordat în sarcina pârâtei Școala cu clasele I-VIII nr. 6 întrucât, așa cum s-a arătat, reclamantul, în perioada dedusă judecății, a prestat la această unitate de învățământ doar plata co ora.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 instanța l-a constat neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 1,5, prevăzut de pe anii 2007-2010, instanța l-a respins, întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art.34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
Față de cele arătate mai sus, în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamantul, în perioada iulie 2007 - decembrie 2008 fost prejudiciat cu suma de 1.644 lei în sarcina pârâtei Casa Corpului Didactic reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art.269 alin.1 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului D Tr S, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivare precizează următoarele:
Ca instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.167 alin.1, alin.5 din 84/1995, fondurile fiind asigurate de la bugetul de stat si defalcate in bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale.
Ca recurenta nu are nicio atribuție sau obligație legala in ceea ce privește salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale personalului din invatamant, invocând lipsa calității procesuale pasive, sumele provenind de la bugetul de stat in funcție de statele de funcții si numărul de personal didactic si auxiliar, aprobate de Inspectoratul Școlar.
Se mai invoca faptul ca nu putea fi obligata la plata acestora deoarece nu are nicio culpa in neacordarea drepturilor salariale.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul, a solicitat instanței să fie obligați paratii la plata drepturilor salariale neacordate pe ultimii 3 ani, sume actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată. Potrivit HG 2192/2004, art. 3 (1) unitățile de învățământ au conturi la Trezoreria Statului și propria lor activitate financiar-contabilă. (2) Directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. (3) Evidența contabilă a unităților de învățământ este asigurată de contabili/administratori financiari de patrimoniu încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau cu contract individual de muncă cu timp parțial, în funcție de mărimea și de complexitatea activității.
Art. 16 - Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Art. 39 - (1) Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale. (2) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat prezintă autorității publice locale proiectul de buget și fundamentările corespunzătoare. (3) Directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, Consiliul Local si Primarul, care au obligația de a îndeplini metodologia astfel cum este ea descrisa in normele metodologice mai sus arătate.
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Așa cum se observa, obligația de plata a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexa, care cuprinde in conținutul sau obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, in lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Instanța de fond când a obligat atât unitatea de invatamant, cat si Consiliul Local, a avut in vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre parate astfel cum au fost mai sus descrisesi nu obligarea recurentei la plata efectiva, materiala a salariului.
In raport de cele mai sus arătate, Curtea retine acest motiv de recurs ca neîntemeiat.
Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, Curtea retine ca in cauza paratei Consiliul Local nu-i revine obligația de plata efectiva a drepturilor salariale si nici de întocmire a bugetului unitații de invatamant, care sa prevadă drepturile salariale datorate.
Prin urmare deși instanța constata ca recurentei ii revin obligații in cadrul procedurilor prevăzute de lege, nu are culpa in neprevederea si neplata drepturilor salariale, sub acest aspect recursul fiind fondat si urmează a fi admis, modificând în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată față de Consiliul Local Tr.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului D Tr S împotriva sentinței civile nr.915 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pârâții Școala cu Clasele I-VIII NR 6 D Tr S, Consiliul Județean M, Casa Corpului Didactic M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtului Consiliul Local Tr.S la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
3ex/
Red.jud..10.2009
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Elena Stan
