Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5396/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5396
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1319 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că in cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța, apreciind cauza în stare de judecată, a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.1319 din 02 martie 2009, a respins acțiunea formulată de petentul împotriva intimatei
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul a fost salariatul intimatei asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetul de munca.
Potrivit disp. art.187 din Contractul Colectiv de munca la nivel de ramura salariatii vor primi anual un ajutor material reprezentand 4000 mc de gaze
Prin Contractul Colectiv de Munca inca din anul 1997 s-a convenit ca ajutorul material reprezentand contravaloarea celor 4000 mc gaze e sa fie compensata, acest drept fiind astfel inclus in salariul de baza.
Astfel, dreptul la un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze eaf ost inlaturat din cuprinsul CCM in mod expres fiind inclus in remuneratiile lunare incasate de catre salariati.
Mai mult decat atat executarea contractului de munca este obligatorie pentru parti, efectele sale, drepturile si obligatiile stabilite impunandu-se in mod obligatoriu pentru parti.
De altfel, măsurile financiare prevăzute de art. 50 din CCM cu cele prevăzute de planul social nu pot fi cumulate, întrucât din lecturarea celor două documente (semnate de ambele părți,de altfel ) nu rezultă că prevederile planului social sunt excluse sau inlăturate prin contractul colectiv de muncă în vigoare la data concedierii. Mai mult decât atât, potrivit art. 50 alin.4 din CCM/2007 " prevederile domeniului vizat în prezentul articolse completeazăcu prevederile planului social însuși de părți."
Față de motivarea expusă, în conformitate cu dispozitiile Contractul colectiv de munca al societății instanța a respins actiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea recursului, reclamantul arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 187 din contractul colectiv de muncă, care prevede că salariații vor beneficia anual de un ajutor egal cu contravaloarea unei cote de gaze e, reținând că aceste drepturi salariale au fost introduse în salariul de bază, deși nu s-a făcut vreo probă în acest sens, respectiv proba cu expertiza contabilă.
In privința celui de-ala doilea capăt de cerere, privind aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, s-a arătat că instanța de fond realizat motivare superficială, în sensul că măsurile prevăzute la art. 50 alin. 1 din CCM nu pot fi cumulate cu cele din Planul Social, deși scopul pentru care a fost adoptat acest Plan Social a fost tocmai acela de a oferi celor disponibilizați un ajutor material în plus față de cel oferit prin contractul colectiv de muncă.
In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 și urm. din codul d e procedură civilă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că drepturile salariale privind cota de gaze au fost introduse în salariul de bază, iar voința părților semnatare ale Planului Social a fost aceea de a crea, în favoarea salariaților disponibilizați, o serie de condiții mai avantajoase decât cele prevăzute în art. 50 din CCM și nu aceea de a cumula măsurile de protecție prevăzute în Planul Social cu cele stabilite prin art. 50 din CCM.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, privind neacordarea cotei de gaze de 4000 mc/anual aferent anului 2005 și parțial anului 2006, Curtea reține că potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze e, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze e în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze e ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze eaf ost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze eaf ost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În privința motivului de recurs privind indemnizația de concediere, Curtea reține că art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin contractul colectiv de muncă, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care partenerii sociali care au negociat contractul colectiv de muncă au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voința comună a părților la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
În problema cumulului indemnizațiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Planul social, părțile contractante și-au exprimat expres și neechivoc intenția, atât la momentul redactării contract ului colectiv de muncă, cât și prin amendamentul la Planul social încheiat la 13.09.2006.
Se reține astfel că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, atât cu privire la ajutorul material reprezentând 4000 mc gaze, cât și în privința măsurilor financiare prevăzute de art. 50 din CCM.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1319 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Decizie ievocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
2ex/
Red.jud. -/19.10.2009
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Elena Stan
