Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 629
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 98 din 20.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 98 din 20.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției și în consecință, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2004 - 28.02.2005, a fost respinsă ca nefondată acțiunea pentru perioada 29.02.2005 - 31.12.2007 formulată de reclamanții, C, A, și toți cu domiciliul ales în B la sediul Judecătoriei Bacău,-, cam.33, jud. B, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BACĂU --, jud. B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI - B, sector 5,- și TRIBUNALUL BACĂU,-, jud.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Examinând cauza sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune, conform art. 137.pr.civ. instanță constată că aceasta este întemeiată conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit."c" muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
În cauză dreptul la acțiune s-a născut pentru valoarea de 238 lei la data intrării în vigoare a OUG123/2003, respectiv 1.01.2004, iar pentru cea de 264,7 lei la data intrării în vigoare a OG9/2005, respectiv ianuarie 2005.
Prin urmare, cum nu s-a invocat și nici dovedit vreo situație care să fi determinat suspendarea ori întreruperea cursului prescripției, și cum acțiunea a fost promovată la data de 29.02.2008 ( conform datei certe de pe acțiune ), se constată că prescrierea a operat pentru perioada 1.10.2004-28.02.2005, considerent pentru care excepția va fi admisă, iar acțiunea vizând această perioadă respinsă ca prescrisă.
Referitor la fondul cauzei se constată ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății.
Într-adevăr dispozițiile alin. 1 al art. 2 din OUG177/2002 prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabileau pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, respectiv că această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Dispozițiile anterior menționate au fost abrogate tacit prin Legea 347/2003 - de aprobare a OUG177/2002 -, fiind înlocuite cu prevederea conform căreia:pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută înanexa nr. 1la prezenta ordonanță de urgență."
Prin urmare, de la această dată, dispozițiile Legii 154/1998 nu mai erau aplicabile magistraților, derogarea de la acestea fiind menționată și în art. 6 din Legea 347/2003 ( de modificare a art. 43 din OUG177/2002 ).
Astfel, pârâții care au calitatea de ordonatori de credite nu mai aveau obligația de a calcula și plăti în favoarea reclamantelor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv OUG177/2002, OUG27/2006. În caz contrar s-ar fi adăugat la lege, fapt ce excede competențelor acestor instituții.
De asemenea, prin pronunțarea deciziilor 818-820/3.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii; prin urmare, aceste dispoziții nu vor mai fi analizate ca și incidență în prezenta cauză.
Impotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat în termen legal recurs reclamanții, C, A, și pentru următoarele motive:
- inechitatea și discriminarea în aplicarea legii, astfel, greșit s-a respins acțiunea ca nefondată și s-a admis excepția prescripției;
- interpretarea și aplicarea greșită a Deciziei Curții Constituționale nr. 8181 - 820 din 3.l07.2008.
Analizând sentința civilă recurată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în temeiul art. 306 al.2 cod pr.civilă, Curtea de Apel, reține următoarele:
Instanța de fond, a apreciat judicios materialul probator administrat în cauză, a stabilit corect situația de fapt și de drept, astfel că, pentru perioada 1.10.2004 - 28.02.2005, a intervenit prescripția dreptului la acțiune, potrivit textului legal al art. 283 al.1 lit. c Codul muncii, în raport de data introducerii acțiunii în instanță ( data certă 29.02.2008 - de investire a Tribunalului Bacău, în dosar nr-) și nefondată acțiunea pentru perioada 29.02.2005 - 31.12.2007.
Așa cum arată și instanța de fond într-adevăr dispozițiile alin. 1 al art. 2 din OUG177/2002 prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabileau pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, respectiv că această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Însă aceste dispoziții au fost abrogate tacit prin Legea 347/2003 - de aprobare a OUG177/2002 -, fiind înlocuite cu următoarea prevedere: pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută înanexa nr. 1la prezenta ordonanță de urgență."
Prin urmare, din acel moment dispozițiile Legii 154/1998 nu mai erau aplicabile magistraților, derogarea de la acestea fiind menționată și în art. 6 din Legea 347/2003 ( de modificare a art. 43 din OUG177/2002 ).
Astfel, pârâții care au calitatea de ordonatori de credite nu mai aveau obligația de a calcula și plăti în favoarea reclamanților drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv OUG177/2002 aprobată prin Legea 347/2003, OUG27/2006. În caz contrar s-ar fi adăugat la lege, fapt ce excede competențelor acestor instituții.
De asemenea, prin pronunțarea deciziilor 818-820/3.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii; prin urmare, aceste dispoziții nu vor mai fi analizate ca și incidență în prezenta cauză.
Recurenții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit deciziile Curții Constituționale nr. 818 - 820 din 3.07.2008, în sensul că prin acțiunea promovată la instanță ce face obiectul prezentei pricini - nu se anulează și nici nu se refuză aplicarea unor acte normative, ceea ce este adevărat, dar instanța a reținut corect că prin admiterea acestei acțiuni s-ar crea norme pe cale judiciară privind stabilirea unor drepturi salariale, ceea ce nu este permis, în sensul deciziei nr. 1325/4.12.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a declarat în totalitate neconstituționalitatea procedurilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Acțiunea inițială, are ca obiect plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială, care se raportează la salarizarea magistraților, nefiind vorba de sporuri, iar prin aceasta se cere instanței stabilirea unor drepturi salariale neprevăzute de textul normativ, aspect nepermis instanțelor judecătorești - de a-și depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, a, împotriva sentinței civile nr. 98 din 20.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/2 ex.
19.06.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Camelia Viziteu, Manuela
