Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 628
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr. 168 din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenta - pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La solicitarea instanței avocat pentru recurenta - pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Avocat pentru recurenta - pârâtă având cuvântul pe excepția prescripției solicită admiterea acesteia arătând că dreptul la acțiune pentru neexecutare este de 6 luni de la data nașterii acțiunii. In ce privește fondul cauzei solicită admiterea recursului arătând că drepturile salariale solicitate de către intimați au fost introduse în salariu încă din anul 2003. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 168/D/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G, G, a, G, G, G, a, și, toți prin mandatarul comun av. Baroul Prahova -P, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în municipiul Str. - - nr. 239 Sector 1. și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților câte 10.500 lei, reprezentând prima de Paști și de C, aferente ultimilor 3 ani, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Soluția a fost dată cu opinia separată a domnului asistent judiciar, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
In argumentarea opiniei majoritare a fost reținută următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacau și înregistrată sub nr. 2318 din 25.04.2008 reclamanții, G, G, G, G, a, G, G, G, a, și au chemat în judecată SC SA - membru GRUP solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le plătească suma de 11290,27 lei, sumă ce urmează a fi actualizată prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate potrivit art.168 CCM încheiat la nivelul societății pentru anii 2005-2007.
În motivarea cererilor lor, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2004-2007, art.168(1), salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Obligația de a plăti aceste sume nu a fost respectată de către pârâtă, astfel încât datorează suma de 11290,27 lei, având în vedere că salariul mediu brut a fost în 2005 de 1400 lei, în 2006 de 1850 lei iar în 2007 de 2000 lei.
Motivând în drept cererea, reclamanții au invocat dispozițiile art.269, 238, 161 alin.4 din Codul muncii, ale art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2005-2007 iar in dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri.
întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și de Paști prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă (CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată și a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor două alineate ale art. 168 CCM. Având în vedere că au apărute unele litigii de muncă față de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părți ale au urmat procedura prevăzută de acest contract și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și anexa nr. 2 la acesta, comisie care, prin decizia nr. 3793/18.06.2007 și apoi prin decizia nr. 5140/2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, SC SA a achitat salariaților săi și, deci, și reclamanților toate drepturile salariale prevăzute de CCM.
Chiar acceptând prin absurd că reclamanții ar fi îndreptățiți la primele suplimentare, pârâta susține că dreptul la acțiune nu s-a născut întrucât potrivit art. 168 CCM alin.1 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele evenimente.
A mai arătat pârâta că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresele nr. 2022/04.09.2007 și 2919/12.11.2007.
La termenul din 26.09.2008 instanța a dispus, în temeiul art.129 alin.5 Cpc, efectuarea unei expertize contabile și a stabilit ca onorariul să fie achitat de către pârâtă având în vedere dispozițiile art. 287 Codul muncii.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat în 2003 între SNP SA și salariații reprezentați de cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat (48,49).
Pentru a verifica daca suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art.168 CCM sa fi fost îndeplinită de către societate, instanța a considerat oportuna efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și de C la nivelul anului 2003 (societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens) și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art.168 CCM a fost îndeplinită de către SC SA.
Având în vedere, însă, că societatea pârâtă a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art.287 Codul muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, tribunalul a constata că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate, și pe cale de consecință va obliga SC SA la plata sumelor constând în prime de Paști și C pentru anii 2005-2007, de 10.500lei, ( fără Prima pentru C 2004) conform tabelului de la fila 10 dosar conex, sume ce s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, și a fost respinsă; întrucât s-a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii, care se referă la o prescripție specială, ci prevederile art. 283 lit. c din Codul Muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale, astfel încât cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Impotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs recurs unitatea intimată, care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând în esență următoarele:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 alin.1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
În ceea ce privește fondul recursului, se va reține:
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 alin.1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de; ulterior, în contractele pentru anii 2005-2007 precizând, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 alin.2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la alin.1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 alin.1 coroborat cu art.238 alin.1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 alin.1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.168 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.sent.
Red.
.ct/2 ex.
19.06.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
