Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 663/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 663/R-CM
Ședința public din 04 2008
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judector
Judector - - -
Judector -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.583/CM din 17 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public, au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier ul de ședinț, dup care:
Având în vedere c s-a solicitat judecarea în lips, curtea constat recursul în stare de judecat și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constat c prin acțiunea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamantele și au chemat în judecat pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca, prin hotrârea ce o va pronunța, s o oblige pe pârât s plteasc sporul de vechime pe perioada 01.11.2000 - 2.08.2005 reclamantei și pentru perioada 1.05.2004 - 2.08.2005 reclamantei, sume actualizate cu indicele de inflație la data plții efective.
În motivarea acțiunii, reclamantele au artat c au funcționat în calitate de controlori financiari la Camera de Conturi I pân la data de 2.08.2005, când procurorii financiari au fost preluați de Ministerul Public și c prin sistemul de salarizare instituit de Legea nr.50/1996 au beneficiat de sporul corespunztor vechimii în munc, pân la apariția nr.OG83/2000, prin care s-a modificat acest act normativ și s-a apreciat c singura form de salarizare a magistraților este indemnizația de încadrare brut lunar, stabilit pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și de vechimea în magistratur, iar nu de vechimea în munc. Au mai artat reclamantele c prin Decizia nr.XXXVI/07.05.2007 pronunțat în dosarul nr.4/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat c și controlorii financiari beneficiaz de sporul de vechime în cuantumul prevzut de lege, aspect faț de care pârâtele sunt obligate s-i plteasc drepturile bnești în cauz.
Prin întâmpinarea formulat, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 1.11.2000 - 31.07.2004, cu motivarea c cererea de chemare în judecat a fost introdus dup împlinirea termenului general de prescripție de trei ani.
De asemenea, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, artând c, pân la apariția Legii nr.50/1995, baza legal de salarizare era asigurat prin Legea nr.52/1991 potrivit creia personalului din organele puterii judectorești, fiind asimilat magistraților, i s-a acordat sporul de vechime de pân la 25%, calculat la salariul de baz. Prin Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, la salarizarea pe funcția de baz s-a adugat un spor de vechime în munc de pân la 25% calculat separat, iar coeficienții de ierarhizare a salariilor de baz ale personalului de execuție diferențiate pe funcții, grade sau trepte profesionale au fost prevzute în anexa 2.
Prin art.56 din Legea nr.50/1996 judectorii și procurorii din cadrul Curții de Conturi a României au fost salarizați cu coeficienții de multiplicare prevzuți la capitolul A al anexei 1, iar alin.6 al art.56 dispunea imperativ c indemnizațiile astfel stabilite potrivit alin.1-3 sunt unica form de salarizare a acestora și c prevederile art.5, potrivit cu care magistrații beneficiaz de un adaos la indemnizația de încadrare lunar, în raport cu vechimea efectiv în funcție, li se aplic și lor. Prin Legea nr.154/1998, art.20, s-a stabilit c sporul de vechime este inclus în indemnizație, prevedere care s-a menținut și prin actele normative ulterioare, respectiv nr.OG83/2000 și nr.OUG177/2002. Astfel, reclamantele beneficiaz de o indemnizație calculat dup o anumit formul, diferențiat, ținând seama și incluzând și vechimea acestora în munc, astfel c nu se mai justific acordarea separat a acestui spor. În situația în care s-ar dispune altfel, s-ar ajunge ca reclamantele s primeasc de dou ori același spor.
Pârâta Curtea de Conturi a Romaniei a formulat cerere de chemare în garanție (filele 23-25) a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de faptul c aceast instituție este cea care alctuiește și administreaz bugetul statului, întrebuințând mijloacele materiale și bnești ale sectorului de stat în funcție de politica financiar a statului dintr-un anumit moment.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calitții sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 din HG nr.208/17.03.2005, artând c aceast instituție este ordonator principal de credite, așa cum este și președintele Curții de Conturi a României, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții și nici la asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
De asemenea a invocat și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, susținând c între el și Curtea de Conturi nu exist nici o obligație de garanție, Guvernul fiind rspunztor de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ctre ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetar anual.
La data de 16.10.2007, Tribunalul Ialomițaa scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Bucure ști pentru soluționarea cererii de abținere formulat de judectorii Tribunalului Ialomița.
Prin încheierea din data de 2.11.2007, Curtea de Apel Bucure știa admis cererea de abținere și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Arge ș, pe rolul acestei instanțe cauza fiind înregistrat la data de 27.11.2007.
Prin sentința civil nr.583/CM/17.06.2008 a fost admis în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție.
A fost obligat pârâta s plteasc reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în munc pentru reclamanta pentru perioada 27.08.2004 - 02.08.2005, iar pentru reclamanta pentru perioada 27.08.2004 - 02.08.2005, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective.
A fost obligat chematul în garanție s aloce pârâtei fondurile necesare achitrii drepturilor bnești de mai sus.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța a analizat cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedur civil excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care a apreciat-o ca neîntemeiat, cu motivarea c aceast instituție coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și realizeaz pregtirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 Ministerul Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscal are, în principal, printre atribuții elaborarea proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificarea corespunztoare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut c reclamantele au fost încadrate în funcția de controlori financiar la Camera de Conturi I din cadrul Curții de Conturi a României, funcție pentru care salarizarea era și este reglementat de nr.OUG160/2000, aprobat prin Legea nr.711/2001 cu modificrile ulterioare.
A constatat tribunalul c aceast categorie profesional era prevzut în anexa 4/2 la Legea nr.154/1998, anterior salarizrii acesteia prin nr.OUG160/2000.
Art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 stabilea cu privire la indemnizațiile pentru persoane care ocup funcții de demnitate public, c dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, printre care se afl și sporul pentru vechimea în munc, rmân în vigoare.
Deși sporul de vechime în munc era prevzut de art.8 din Legea nr.50/1995, iar aceste dispoziții au fost abrogate prin art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000, nici o dispoziție legal nu a abrogat expres art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 prin care se recunoaște practic dreptul controlorilor financiari la acest spor.
În consecinț, nu s-a reținut aprarea pârâtei Curtea de Conturi în sensul c indemnizația este unica form de remunerare a controlorilor financiari.
Aceeași regul era stabilit și de Legea nr.154/1998 în art.19. Cu toate acestea, legiuitorul a recunoscut dreptul reclamantelor la sporul pentru vechimea în munc și nici o dispoziție ulterioar nu a abrogat expres sau implicit dispozițiile care au consacrat acest drept.
În acest sens este și Decizia nr.XXXVI din 07.05.2007 a - Secțiile Unite, prin care s-a statuat c și controlorii financiari beneficiaz de sporul de vechime în cuantumul prevzut de lege.
Examinând actele și lucrrile dosarului prin prisma deciziei nr.XXXVI din 07.05.2007 și a excepției prescrierii dreptului la acțiune, invocat de pârâta Curtea de Conturi a României și unit de instanț cu fondul cauzei la termenul de judecat din data de 12.06.2008, tribunalul a reținut c, potrivit art.329 alin.3 Cod procedur civil, decizia ce se pronunț în interesul legii nu va produce nici un efect în privința prților din procesele în care s-au dat hotrârile examinate ce au format obiectul recursului în interesul legii.
Exercitarea acestei ci extraordinare de atac urmrește s fixeze jurisprudența referitoare la problemele de drept asupra crora instanțele s-au pronunțat în mod diferit, pentru o interpretare și o aplicare uniform a legii, dar cu efecte numai pentru viitor.
A apreciat tribunalul c aceast decizie nu poate avea efectul repunerii în termen a dreptului de a solicita plata unor sume de bani dac acest drept a fost prescris. Astfel, potrivit art.166 alin.1 din codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, sens în care dispune și art.283 alin.1 lit.c din același act normativ, precum și art.1 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, tribunalul a reținut c în cauz nu sunt incidente nici una dintre cauzele legale de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului prescripției extinctive, în raport de dispozițiile art.13-14 și art.16 din decretul privitor la prescripția extinctiv, motiv pentru care a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada anterioar datei de 27.08.2004.
Faț de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție conform celor artate mai sus.
În termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil.
În dezvoltarea recursului s-a artat c între reclamanți și recurent nu exist raporturi juridice de munc, angajator fiind Curtea de Conturi a României și c rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificrile corespunztoare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.500/2002.
Mai arat recurentul c, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite și c legea bugetului de stat poate fi modificat numai prin lege, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând atribuții în acest sens.
Analizând sentința recurat în raport de critica formulat, curtea constat c recursul este fondat pentru urmtoarele considerente:
Între reclamante și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu exist raporturi juridice de munc, calitatea de angajator având-o pârâta Curtea de Conturi a României.
Este adevrat c activitatea Curții de Conturi a României, inclusiv salarizarea personalului, este finanțat de la bugetul de stat, îns onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificrile corespunztoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 aceast instituție gestioneaz și proiectul legii de rectificare bugetar.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaz c recurentul nu are calitate procesual pasiv, situație faț de care, în temeiul art.312 Cod procedur civil, va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.583/CM din 17 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-, intimate fiind reclamantele, și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Modific în parte sentința, în sensul c respinge cererea de chemare în garanție formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține în rest sentința.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 4 2008, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția civil, pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judector, Judector,
- -, - - -, -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.4/05.11.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
