Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 661/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 661/R-CM
Ședința publică din 04 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.596/CM din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.184/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul A, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru intimații-reclamanți arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru intimații-reclamanți, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Arată că primele de Paști și C nu au fost incluse în salariu, așa cum se susține de recurenta-pârâtă, acestea neregăsindu-se în carnetele de muncă ale intimaților-reclamanți.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș reclamanții, G, OG, G, OG, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, deși în conformitate cu art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anii următori nu s-a prevăzut în că aceste prime se includ în salariul de bază, aceste contracte au fost semnat fără obiecțiuni de către reprezentanții pârâtei, astfel că prevederile lor își produc efectul și, în consecință, li se cuvin drepturile suplimentare salariale pentru Paști și
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu există dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat; ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului; includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire; ceea ce se valorifică este o greșeală în redactarea textelor; de vreme ce în invocat ca izvor al obligației de către reclamanți (salariați ori foști salariați, după caz), la art.9 se arată că: "Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului", eci, în favoarea creditorului, distinct de regula înscrisă la art.983 cod civil, potrivit căruia ând este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă; operațiunea interpretării s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu".
S-a mai arătat că, de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul, din acel moment nimeni nu mai poate să furnizeze interpretări unilaterale, iar tribunalele, numai prin exces de putere, se substituie părților, continuând să socotească necesară interpretarea și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor, ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Pe parcursul procesului reprezentantul pârâtei a adus la cunoștința instanței că pârâta și-a schimbat denumirea în
Instanța a dispus introducerea în cauză, potrivit art.243 Cod procedură civilă, a tuturor moștenitorilor reclamantului întrucât acțiunea fusese formulată doar de o moștenitoare a acestuia, respectiv de soție, aceștia fiind: și -.
La data de 18.06.2008, reclamanții și-au restrâns acțiunea, solicitând acordarea pentru anul 2004 doar a primei de
Prin sentința civilă nr.596/CM/20.06.2008 a fost admisă în parte acțiunea restrânsă și a fost obligată pârâta Pitești să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate, în cuantum net, reprezentând prima de C pe anul 2004 și primele de Paște și de C pe perioada 2005-2007, în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligată pârâta la 650 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile Contractul colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 cod civil voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004, instanța a constatat că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu".
Tribunalul nu a reținut punctul de vedere al pârâtei în sensul că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Tribunalul a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art.9 din Contractul Colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
S-a mai susținut de către pârâtă că tribunalele numai prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea, de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Instanța a considerat că tocmai acest lucru l-a făcut, în sensul că nu a nesocotit voința părților, ci a dat eficacitate principiului instituit tocmai de către acestea, cuprins în art.9 al, interpretând clauza în interesul salariatului. Mai mult, în tot acest timp pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată și nu se poate susține că în au fost folosite în mod eronat anumite cuvinte.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a concluzionat că reclamanților li se cuvin suplimentările de drepturi salariale, însă doar începând cu Cul anului 2004 și până la Cul anului 2007, proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte, dat fiind că în prezent nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
În ceea ce privește suplimentările de drepturi salariale cuvenite cu ocazia anului 2004 tribunalul a constatat că în cauză a intervenit prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, fiind incidente în cauză dispozițiile art.1 alin.1 coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
În consecință, a admis în parte acțiunea restrânsă, conform celor arătate mai sus.
Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, admițând solicitarea reclamanților privind actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație la data plătii efective.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată solicitarea reclamanților privind plata dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, întrucât reclamanților urmează a li repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație, iar a se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
În termen legal pârâta Cad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a făcut referire la contractul colectiv de muncă al, cu toate că reclamanților le erau aplicabile prevederile al, înregistrat sub nr.9002/31.10.2003.
În anul 2003 prin negociere cu reprezentanta salariaților, s-a luat hotărârea introducerii primelor de Paști și C în salariul de bază, ceea ce s-a concretizat în martie 2003, în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.14/31.03.2003.
Concluzia instanței de fond în sensul includerii primei în salariul de bază numai pentru anul 2003 este greșită și ea se bazează pe faptul menținerii în continuare a art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În realitate, în absența reinstituirii dreptului la primă, care trebuie demonstrat de sine-stătător, avem de-a face cu o abrogare implicită a acestui text imediat ce operațiunea includerii s-a încheiat, sens în care recurenta a făcut trimitere și la adresa nr.10549/7.05.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Mai arată recurentul că din adresa nr.1231/17.03.2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, rezultă că hotărârile comisiilor paritare nu sunt supuse înregistrării, întrucât nu conțin modificări ale, ori instanța de fond a conferit hotărârii emisă de comisia paritară privind interpretarea, valoarea de act de modificare.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai, a cărei denumire la momentul începerii prezentului proces era
Așa cum rezultă din Protocolul încheiat la data de 01.03.2002 (filele 22-25 dosar fond), pârâta a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat între și, ceea ce înseamnă că în anul 2002 părților le-a fost opozabil Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul
În anul 2003, între societatea pârâtă și salariații săi, reprezentați de, s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă înregistrat sub nr.9002/31.10.2003 la - Municipiul B (filele 26-32 dosar fond), care în art.168 alin.1 a prevăzut: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", iar în atr.168 alin.2 a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Art.168 alin.2 a fost modificat prin actul adițional nr.3 la contractul colectiv de muncă nr.9002/31.10.2003, act înregistrat sub nr.3078/4.05.2006 la - Municipiul B (filele 34-37 dosar fond), articolul având următoarea formă: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin acest act adițional nu a fost modificat și alin.1 al art.168, ceea ce înseamnă că el a fost păstrat în forma din 2003, arătată mai sus, formă care prevedea dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Rezultă că în anii 2004 și 2005 art.168 alin.1 și 2 s-a păstrat în forma în care a fost stipulat în Contractul colectiv de muncă din anul 2003, iar pentru anul 2007 acest articol a avut forma dobândită conform actului adițional nr.3/2006.
Așadar, pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu s-a prevăzut că Prima de Paște și C ar fi fost inclusă în salariul de bază.
Formularea articolului 168 alin.2 este neechivocă, astfel că textul, în nici una dintre formele sale (din anul 2003 sau 2006) nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă în salariul de bază și în alți ani decât în 2003.
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea apărărilor sale un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzută în art.168 din contractul colectiv de muncă al " (filele 51-52), în care se prevede că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, astfel că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba despre un act de interpretare, nesupus înregistrării, așa cum susține pârâta, nterpretarea dată prin această notă, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2006.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.596/CM din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, (soție-moștenitor al reclamantului ), (fiu-moștenitor al reclamantului ), - (fiică-moștenitor al reclamantului ), G, OG, G, OG, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.11.2008.
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
