Constatare nulitate act juridic. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.234 din 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 22,00 lei și a timbrelor judiciare în valoare de 3,00 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când în urma deliberării s-a dat și următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 25.09.2006 sub nr.1336/2006, în format nou dosar nr- s-a introdus acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților: Consiliul Local al comunei și solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că terenul de 1000. situat în pct. nu a fost niciodată proprietatea Consiliului Local; să se constate nulitatea absolută a actului de schimb din 1966 dintre și Sfatul Popular al comunei, privind terenul de 0,50 ha din pct.; nulitatea actului de schimb din data de 27.06.1994 dintre Consiliul Local și pârâții și pentru terenul de 1000. din pct., cu repunerea părților în situația anterioară și cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că este moștenitorul autorilor: și, iar autorul a dobândit suprafața de 5000. teren în pct., în baza actului de cumpărare din 30.10.1944, de la numitul, care la rândul său dobândi-se terenul de la numiții: și, prin actul de cumpărare din 27.08.1920.
Se precizează faptul că terenul a fost în stăpânirea autorului până la data de 4.03.1966, când a fost dat în folosință, pe bază de minută, pentru amenajarea șantierului, în conformitate cu Decretul 151/1950, urmând a se încheia un act de schimb, care nu s-a mai perfectat, iar actul de schimb existent neavând semnătura autorului și neprecizând data încheierii și a suprafeței pe care trebuia să o primească în schimb autorul, lipsind și documentația tehnică necesară schimbului.
Prin cererea de la fila 133 dosar, reclamantul își precizează obiectul acțiunii, iar la data de 30.11.2007, acesta vine cu o nouă precizare.
Prin sentința civilă nr.1058 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr- (nr. în format vechi 1336/2006), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, prin primar și, s-a constatat nulitatea actului de schimb din 1966 dintre și fostul S Popular al comunei pentru terenul de 0,50 ha situat în pct. " ", s-a respins acțiunea cu privire la constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei pentru terenul de 1000.situat în pct. " " și cu privire la repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâților la restituirea terenului de 1000. situat în pct. " " și s-a luat act că reclamantul renunță la judecata privind constatarea nulității actului de schimb din 27.06.1994.
Pentru a pronunța această soluție pe baza probelor administrate instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
Autorul și au deținut terenuri în punctul " " de 5000. și respectiv 1000. iar prin "minuta" din 04.03.1996 au cedat aceste terenuri fostului S Popular al Comunei, fiindu-i necesar organizării de șantier, urmând ca ulterior să se încheie act de schimb până la 15.03.1996.
Actul de schimb încheiat de este inform, respectiv nu are individualizat terenul ce urma să fie primit în schimb și nu este semnat de primirea terenului, astfel că acesta nu produce consecințe juridice, neintrând în posesia altui teren.
Din anul 1993, după ce și-a încheiat activitatea, reclamantul a preluat terenul de 5000.
Numitul, a încheiat act de schimb pentru terenul de 1000.din pct. " " și a primit teren de 1000. în pct. " ", teren pe care l-a vândut prin actul autentificat sub nr.2073 /11.11.1966, pârâtei și soțului său. În punctul " " și mai dețineau un teren de 600. și o casă cu două camere pe care ulterior l-au vândut numiților și.
Din anul 1990, terenul de 1000. din " " a fost preluat de către foștii proprietari deposedați, iar a preluat un teren de 1000. în pct. " ca aparținând vânzătorului.
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului 852/2000 al Judecătoriei Brezoi, a solicitat partajarea averii autorilor și cauză în care a fost chemată în judecată în calitate de detentoare.
Prin decizia civilă nr.462/01.04.2002 a Tribunalului Vâlcea și Decizia civilă nr.1232/18.06.2002 s-a stabilit irevocabil că este proprietara terenului de 1295. în pct. " ".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care solicită să se constate că această motivare dată de instanță nu este legală, întrucât așa cum a arătat și cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că numitul a efectuat la data de 11.11.1966 un schimb de teren conform actului de schimb nr.264/1966 întocmit potrivit Decretului nr.150/1950 de la Sfatul Popular al comunei și anume, a schimbat suprafața de teren de 1000. situat în pct. " " fără a stabili care sunt vecinătățile cu un teren în suprafață de 1000. situat în pct. " ".
În aceeași zi respectiv 11.11.1966 numitul a încheiat cu numiții și contractul de vânzare-cumpărare nr.2073/11.11.1966, acesta înstrăinându-le terenul în suprafață de 1000. teren pentru construcții situat în V Satului, în pct. numit " ", teren pe care vânzătorul la dobândit în baza actului de schimb întocmit potrivit decretului nr.150/1950 de la Sfatul Popular al comunei la data de 11.11.1966.
Înainte de a încheia acest contract de vânzare-cumpărare pârâta și (actualmente decedat) dobândise și terenul în suprafață de 600. și casa cu două camere situată în pct. " ", comuna de la numita, în baza contractului autentificat sub nr.1306/1964.
În anul 1974, pârâta a înstrăinat întreaga suprafață de 1600. situată în pct. " " numiților și, aceștia locuind efectiv în imobil până în anul 1983, având chiar rol agricol, conform adeverinței nr.2040/5.08.2003 eliberată de Primăria comunei.
În anul 1983 soții au vândut același teren cu chitanță de mână numiților și, aceștia și-au deschis și rol agricol. La aceeași dată, respectiv 25.08.1983 soții au făcut și cererea de înstrăinare și autorizația de înstrăinare nr.4/25.08.1983, însoțită de schița terenului care avea aceeași configurație cu cel descris în actul de vânzare-cumpărare din 1966.
De altfel, această situație este reținută și mai sus de către instanța de fond care reține că "numitul, a încheiat act de schimb pentru terenul de 1000. din pct. " ", teren pe care l-a vândut prin actul autentic autentificat sub nr.2073/11.11.1966, pârâtei și soțul său. În pct. " " și mai dețineau un teren de 600. și o casă cu două camere pe care ulterior l-au vândut numiților și.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere că în anul 1991 formulat o acțiune în justiție ce a făcut obiectul dosarului nr. 10203/1991, având ca obiect revendicarea terenului situat în pct. " ", în care s-a pronunțat sentința civilă nr.6732/18.06.1992 prin care s-au delimitat suprafețele de teren deținute de moștenitorii lui (ramura din care face parte și numitul ) și moștenitorii lui și, fiind omologat și raportul de expertiză efectuat în cauză și pe care le-a depus la dosar.
Se menționează de asemenea și faptul că pârâta, cunoștea încă din anul 1991 situația juridică a terenului în cauză, aceasta fiind martoră conform declarației aflate la dosarul mai sus menționat fiind propusă de.
Referitor la apărările pârâtei prin întâmpinare, solicită să fie înlăturate având în vedere următoarele considerente:
Din toate înscrisurile și probele administrate în cauză, inclusiv din răspunsul la interogatoriu și expertiza efectuată se poate constata că pârâta nu a făcut dovada unui titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta având calitatea de detentor precar, întrucât procesul verbal întocmit la data de 27.06.1994 nu poate constitui titlu de proprietate.
De asemenea, se solicită să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, deși au fost solicitate la instanța de fond și există depuse chitanțele la dosar atât pentru plata taxei de timbru, onorariu expertiză, onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 129/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul, tribunalul reținând în esență că, pentru terenul din punctul " " s-au purtat mai multe litigii între apelantul reclamant și intimata pârâtă, în urma cărora s-a statuat irevocabil că aceasta este proprietara terenului în suprafață de 1295 mp.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, în termen legal, criticând-o pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 339/R din 20 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs - admis recursul declarat de reclamantul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vâlcea, soluția rejudecării fiind adoptată de către curte pentru că, în caz contrar ar fi încălcat în mod grav dreptul părții la un proces echitabil prin promovarea unui formalism excesiv privind calificarea căilor de atac și față de stadiul procesual în care s-a invocat excepția nelegalității, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 din Legea de organizare judiciară.
În rejudecare, după casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă sub nr. 3421/90/30 octombrie 2008.
În rejudecarea căii de atac, reclamantul și-a precizat acțiunea în cea ce privește câtimea obiectului acesteia, susținând pe baza prețului de circulație al terenurilor de categoria celui în cauză (47,116 dosar 3421/2008) că valoarea terenului în litigiu depășește un miliard, situație confirmată de înscrisurile depuse în acest sens în rejudecare.
Prin urmare a fost calificată drept apel calea de atac potrivit dispozițiilor art. 2 raportat la art. 2821. Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.234/A/6.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.1058 din 30.11.2008, pronunțată de Judecătoria Rm.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, în rejudecare, examinând criticile formulate în apel în contextul probelor administrate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză art.480 și urm. Cod de procedură civilă, Decretul 151/1950 reținut următoarea situație de fapt:
Terenul în litigiu, respectiv cel situat în punctul a făcut obiectul mai multor litigii între reclamantul și intimata pârâtă, prin soluționarea cărora s-a statuat în mod irevocabil că, pârâta este proprietara terenului de 1295 mp din punctul -.
Succesiunea etapelor în care s-a produs circuitul civil al terenului revendicat de către reclamantul apelant atestă o situație de drept și de fapt probată cu dovezi certe și concludente.
Astfel, terenul de 100 mp aflat în litigiu în prezenta cauză a fost cumpărat prin actul de vânzare cumpărare autentic nr. 2073/1966 de către și de la vânzătorul, acest teren fiind situat în prelungirea suprafeței de 600 mp aparținând cumpărătorilor, porțiune de teren pe care aceștia aveau edificată o casă.
Terenul cumpărat de către soții era situat în punctul.
Cu terenul astfel dobândit, soții s-au înregistrat în evidențele agricole. Ulterior, în anul 1989 și au înstrăinat familiei imobilul casă, iar terenul pe care era situată construcția a fost dat în folosință cumpărătorilor, potrivit legislației pe atunci în vigoare.
Cei 1000 mp din proprietatea soților rămași după vânzarea construcției și cedarea folosinței terenului aferent acesteia de 600 mp au figurat în continuare la poziția de rol a vânzătoarei, astfel cum reiese din adeverința emisă de primărie cu nr. 255/2004.
Prin schimbul efectuat în anul 1994 între și moștenitorii lui pe de o parte și Consiliul Local pe de altă parte, familia a primit terenul de 1000 mp în punctul în schimbul terenului de aceeași suprafață cumpărat de către soții în anul 1966 în punctul. De asemenea terenul din punctul a revenit în lotul pârâtei în urma soluționării irevocabile a unui partaj succesoral prin decizia irevocabilă nr. 75/1998 a Tribunalului Vâlcea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea acestuia și rejudecarea apelului, cu modificarea în parte a sentinței de la fond, în sensul admiterii acțiunii, cu precizarea ulterioară.
În motivarea recursului, se susține că instanța de apel a reținut nelegal situația de fapt, respectiv faptul că intimata - pârâtă a făcut dovada dreptului de proprietate, raportată la înscrisurile depuse la dosar, fără a se ține seama de concluziile raportului de expertiză topo, efectuat în cauză și care a avut ca obiectiv identificarea terenului în litigiu.
Prin întâmpinarea de la fila 13 dosar intimata solicită respingerea recursului.
La dosarul cauzei au fost depuse o serie de hotărâri judecătorești aflate la filele 17 -30 dosar, precum și actele de la filele 34 - 37 dosar.
În ședința publică din 21 ianuarie 2010, Curtea din oficiu invocă excepția admisibilității și legalității căii de atac a recursului, recurentul precizând că s-a stabilit valoarea terenului, în faza apelului, după intervenirea casării cu rejudecare iar la o nouă evaluare a rezultat că valoarea litigiului depășește 100.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea terenului de 0,50ha, care face obiectul litigiului, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai M grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită nulitatea absolută a actului de schimb din 1966, cu constatarea inexistenței dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, al pârâtei, cu restituirea suprafeței de 1000. din pct., acțiune care are caracter patrimonial, cu conținut economic, și se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere valorile terenului, la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de, împotriva deciziei civile nr.234 din 06 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -pârâții:, domiciliată în, str. - M, județul V și CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/5 ex.
2.02.2010
Jud apel.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Bădescu, Florinița
