Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1847/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1847/
Ședința publică din 03 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatoarea, domiciliată în D, str.- -, -.A,.13, județul V, împotriva deciziei civile nr.95/A din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind:, cu sediul în D, str.- -, -.A, parter, județul V și, cu sediul în D, str.- -, -.A,.13, parter, județul
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 25 mai 2009, eliberată de Primăria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, în încheierea de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, susținerile părților fiind consemnate în aceasta, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 19 iunie 2008 s-a înregistrat contestația la executare formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimații și, împotriva formelor de executare - somație - întocmite de BEJ din D în dosarul nr.269/2008, prin care s-a dispus evacuarea din imobilele proprietatea contestatoarei.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că în baza sentinței civile nr.2622/2004 petenta este proprietara a două spații comerciale în municipiul D, str. - -, - parter, în suprafață utilă de 89,41. suprafață construită 105,20. respectiv în D, Pandurilor nr.5, parter, în suprafață utilă de 42,44. și suprafață construită de 49,76. spații în care își desfășoară activitatea comercială, căreia petenta i-a cedat folosința imobilelor. Petenta a susținut că evacuarea nu s-a dispus în urma unei acțiuni petitorii a debitoarei, precizând că nu s-a stabilit cine este proprietarul imobilelor. De asemenea, s-a precizat că nu știe în baza cărui titlu a închiriat spațiile debitoarei, atâta timp cât nu era proprietara acestora.
Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr.3821 din 19 2008 pronunțată în dosarul nr-, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimații și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 06.06.2008 s-a emis somația nr.263 de către Biroul Executorului Judecătoresc prin care debitorul a fost somat să evacueze spațiile proprietatea, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.1193/2006, al cărei dispozitiv s-a lămurit prin sentința civilă nr.1093/2008, ambele pronunțate de Judecătoria Drăgășani, rămase definitive și irevocabile.
Deși petenta a susținut că spațiile erau proprietatea sa, instanța a reținut că titlul în baza căruia petenta a devenit proprietara spațiilor, respectiv tranzacția consfințită prin sentința civilă nr.2622/2004, a fost desființată prin anularea ordonanței dată prin sentința civilă nr.2306/2005 a Judecătoriei Drăgășani, rămasă definitivă și irevocabilă, dar și prin sentința civilă nr.712/2007 a Judecătoriei Drăgășani, prin care s-a constatat nulitatea tranzacției încheiată la 16.11.2004 între și.
Astfel, s-a conchis că petenta nu mai este proprietara spațiilor din care se solicită evacuarea debitorului.
Totodată, a reținut instanța, s-a dispus evacuarea ca fiind persoana care folosește imobilele, petenta, față de dispozițiile hotărârilor judecătorești amintite anterior, neavând nicio calitate în raport de aceste spații din care se solicită evacuarea.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel contestatoarea, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- instanța de fond în mod nelegal a dispus evacuarea din spațiile comerciale proprietatea sa, ignorând actele dosarului și situația reală a acestora; creditoarea a achiziționat spațiile comerciale cu bani împrumutați de la apelantă pentru un termen de 6 luni;
- instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, prin pronunțarea de către judecătorul care a pronunțat chiar titlul executoriu, acesta fiind dator să se abțină; de altfel, nici nu s-a pus în discuția părților formularea unei cereri de recuzare;
- în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea plângerii penale formulate de către și apelantă, împotriva administratorului și G pentru infracțiunea de fals în declarații, deși la dosarul cauzei au fost depuse dovezi din care rezultă că s-a dispus începerea urmăririi penale; de asemenea, instanța de fond a omis să pună în discuția părților cererea de suspendare a executării silite, cerere care a investit instanța odată cu contestația la executare;
- instanța nu a motivat în drept hotărârea, iar în motivarea de fapt face trimitere la hotărâri judecătorești care nu au legătură cu titlul executoriu; de altfel motivarea este și contradictorie;
- soluția nu s-a pronunțat în ședință publică.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.95/A din 14 aprilie 2009, respins ca nefondat apelul, reținând că apelanta-contestatoare nu mai este proprietara spațiilor din care se solicită evacuarea debitorului.
Astfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, titlul de proprietate al apelantei a fost anulat irevocabil, ceea ce înseamnă că aceasta nu este îndreptățită să solicite anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.269/2008.
În atare situație, s-a apreciat că împrejurarea privind declanșarea urmăririi penale împotriva administratorului G nu are relevanță (tranzacția în baza căreia apelanta a devenit proprietara spațiilor comerciale a fost desființată prin sentința civilă nr.2306/29.09.2005 a Judecătoriei Drăgășani și sentința civilă nr.712/16.03.2007 a Judecătoriei Drăgășani ). În consecință, nu se impunea suspendarea cauzei și nici suspendarea executării silite, dat fiind și caracterul de urgență al acestor proceduri judiciare.
Așadar, în condițiile în care titlul de proprietate al contestatoarei a fost anulat irevocabil (titlu în baza căruia apelanta cedase dreptul de folosință asupra imobilelor), s-a reținut că în mod corect prima instanță a statuat asupra legalității executării silite, constatând că nu există niciun impediment pentru evacuarea din spațiile comerciale situate în Municipiul D, executarea având loc în conformitate cu dispozitivul sentinței civile nr.1193/20.06.2006 (dispozitiv lămurit prin sentința civilă nr.1093/17.04.2008).
Cât privește incidentul procedural ivit în cursul judecății, respectiv cererea de recuzare a judecătorului investit cu soluționarea cauzei, s-a reținut că aceasta a fost soluționată în mod legal la data de 16.12.2008, prin respingerea cererii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.25 Cod procedură civilă.
Ca neîntemeiate au fost privite și criticile aduse sentinței sub aspectul motivării acesteia, prima instanță respectând întocmai prevederile art.261 Cod procedură civilă, iar pronunțarea soluției s-a făcut în ședința publică din 19.12.2008, conform mențiunilor din dispozitivul sentinței apelate.
Reținând cele ce preced, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a fost respins, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr.3821 din 19 2008 pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, susținând următoarele:
Împrejurarea reținută de instanță, potrivit căreia, titlul în baza căruia petenta a devenit proprietara spațiilor, respectiv tranzacția consfințită prin sentința civilă nr.2622/16 noiembrie 2004 fost desființată prin anularea ordonanței dată prin sentința civilă nr.2622/2004 și prin sentința civilă nr.2306/2005 a Judecătoriei Drăgășani, rămasă definitivă și irevocabilă, dar și prin sentința civilă nr.712/2007 a Judecătoriei Drăgășani prin care s-a constatat nulitatea tranzacției încheiată la data de 16 noiembrie 2004, nu subzistă, arată recurenta, întrucât hotărârile s-au fondat pe declarații false, denaturarea adevărului, situații cercetate penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a căror constatare a condus la sancționarea, cu amendă administrativă, a numitului G, administratorul.
Recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a reținut aspectul că nu este proprietara spațiilor, motivație centrală a hotărârii atacate, câtă vreme, după pronunțarea hotărârilor invocate de intimata, nu s-a restabilit situația anterioară, în sensul predării spațiilor și restituirii prețului.
Se mai susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că minuta ce reprezintă dispozitivul hotărârii nu este semnată nici de judecător, nici de grefier.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulate, se arată că nicio instanță nu s-a pronunțat asupra acesteia, fiind ignorată complet atât la fond cât și în apel. Se consideră că, fiind o cerere timbrată, era obligatoriu pentru instanță a se pronunța în vreun fel.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru elucidarea aspectelor invocate la instanța de fond.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Printr-o primă critică se invocă nelegalitatea deciziei, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că tranzacția încheiată între părți și care atestă dreptul de proprietate al recurentei a fost desființată nelegal, hotărârile fiind întemeiate pe declarații false ce fac obiectul cercetării penale.
Critica este nefondată, instanța de apel aplicând corect dispozițiile legale în materie. Astfel, soluția de respingere a contestației la executare și a apelului formulat împotriva hotărârii a fost motivată pe lipsa titlului de proprietate al contestatoarei.
Susținerea recurentei că hotărârile prin care a fost anulată tranzacția sunt nelegale și fac obiectul cercetării penale, este contrazisă de considerentele sentinței penale nr.119 din 01.06.2009, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, definitivă prin decizia penală nr.424/2009, din care rezultă că, în mod nelegal s-a reținut în sarcina petentului G săvârșirea infracțiunii de fals în declarații întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Se constată astfel că, nu s-a săvărșit vreo infracțiune în legătură cu hotărârile prin care s-a anulat tranzacția, contestatoarea nefiind proprietara imobilului în litigiu, așa cum corect au reținut instanțele de fond.
O altă critică vizează faptul că, în mod greșit instanța de apel a reținut că nu este proprietara imobilului, câtă vreme nu s-a restabilit situația anterioară încheierii tranzacției. Și această critică este nefondată, statuările instanței de apel limitându-se la cadrul procesual cu care a fost investită, respectiv contestarea executării de pretinsul proprietar, care nu și-a dovedit această calitate.
Față de limitele investirii instanța de apel nu se putea pronunța și cu privire la repunerea în situația anterioară încheierii tranzacției, aspecte ce nu au făcut obiectul judecății.
În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată, deoarece, copia depusă de recurentă, nu este certificată și nu face dovada că a fost executată după scrierea minutei, aflată în dosar în integralitatea sa și care cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.258 Cod procedură civilă.
O ultimă critică vizează nepronunțarea asupra cererii de suspendare, critică ce nu poate fi încadrată în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, menținând ca legală decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în D, str. - -, -.4,.A,.13, județul V, împotriva deciziei civile nr.95/A din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind, cu sediul în D, str. - -, -.4,.A, parter, județul V și, cu sediul în D, str. - -, -.4,.A,.13, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./21.12.2009
Jud. apel: /
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
