Obligația de a face. Decizia 1842/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1842/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.90 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la cele două strigări, recurenta-reclamantă în nume personal și în calitate de procurator pentru recurenta-reclamantă și intimații-pârâți, lipsind intimații-pârâți Direcția Silvică Pitești, Ocolul Silvic Pitești, G, Primăria Comunei, G,.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Recurenta-reclamantă se opune admiterii cererii pentru lipsă de apărare, în recursul de față este vorba doar de cheltuielile de judecată neacordate.
Curtea constată că dosarul a mai avut un termen de judecată în data de 10 septembrie 2009 și părțile aveau posibilitatea de a-și angaja apărător, motiv pentru care respinge cererea de amânare și lasă cauza la a doua strigare.
Cauza este reluată la a doua strigare și recurenta-reclamantă depune la dosar o notă privind cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia procesului, fără a fi apărări noi.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac față de obiectul dedus judecății având în vedere dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Recurenta-reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
Intimații-prezenți, având cuvântul pe rând, arată că lasă la aprecierea instanței privind soluționarea excepției.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Direcția Silvică Pitești, Ocolul Silvic Pitești, G, Primăria Comunei, și G au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să procedeze la încheierea contractului de prestări servicii silvice pentru paza suprafețelor lor de pădure de 4000 mp situate în com., sat, jud. A pentru perioada 24 ianuarie 2007-24 ianuarie 2008.
S-a mai solicitat ca pârâții să fie obligați în solidar să le despăgubească cu contravaloarea celor 67 tăiați abuziv din pădurea lor din culpa exclusivă a pârâților.
La data de 11.04.2007 reclamantele și-au completat acțiunea în sensul ca pârâții să fie obligați să recunoască valabilitatea și să dea eficiență procesului-verbal de punere în posesie nr.79/31.07.2003 cu suprafața de 0,40 ha pădure, situată pe raza Ocolului Silvic Pitești, com., sat, jud. A, în UA 29, canton.
Au mai solicitat reclamantele să fie obligate pârâtele cu profil silvic la încheierea contractului de pază și a anexelor acestuia pe perioada următoare, anume ianuarie 2008-ianuarie 2009.
Prin cererea completatoare depusă la filele 74-76, reclamantele au solicitat ca pârâții Ocolul Silvic Pitești, și să fie obligați în solidar să le despăgubească și pentru 3 tăiați și furați din pădurea lor.
La data de 05.09.2008 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate, în baza art.137 lin.1 Cod proc.civ. în sensul admiterii ei și respingerii acțiunii față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând în fapt că nu există identitate între pârâții menționați și cei care ar putea fi obligați în raportul juridic dedus judecății.
Prin sentința civilă nr.4985/12.09.2008, Judecătoria Piteștia respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâții Direcția Silvică Pitești, Ocolul Silvic Pitești, G, Primăria Comunei, G, reținând că:
- în ceea ce privește perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2008, eclamantele nu au făcut dovada existenței contractului de prestări servicii silvice, oricum solicitarea acestora de a obliga pârâții să încheie contract de pază pentru o perioadă anterioară fiind inadmisibilă, în condițiile în care orice contract își produce efecte pentru viitor, începând cu data realizării acordului de voință până la expirarea termenului stabilit de părți;
- în ceea ce privește solicitarea reclamantelor din cererea completatoare de obligare a pârâților să încheie contract de pază pentru perioada ianuarie 2008- ianuarie 2009, instanța de fond a apreciat că și acest capăt de cerere este neîntemeiat pentru considerentele expuse anterior (lipsa existenței contractului) și având în vedere și faptul că instanța nu poate suplini consimțământul valabil al părții care se obligă, condiție de validitate a oricărui contract.
- în ceea ce privește despăgubirile solicitate s-a constatat că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de disp.art.998-999.civ. chiar în condițiile în care au beneficiat de apărare calificată.
Împotriva sentinței civile nr.4985/12.09.2008 au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că la primul termen de judecată când părțile legal citate au putut pune concluzii - după cinci termene cu lipsă de procedură și precizări și completări de acțiune - instanța de fond a respins, ca neutile soluționării cauzei, probele solicitate de reclamante, prin apărător, cu excepția înscrisurilor, și rămânând în pronunțare asupra excepției invocate, în speță lipsa calității procesuale pasive, față de unii dintre pârâți și asupra fondului cauzei față de restul, a respins acțiunea.
Se mai arată de către reclamante că prima instanță în mod greșit a rămas în pronunțare asupra excepției invocate, fără a se administra în cauză probatorii.
Referitor la fondul cauzei, recurentele arată că în mod greșit prima instanță nu a apreciat că plata, pe de o parte, și încasarea, pe de alta, a taxei reprezentând contravaloarea serviciilor de pază, și procesul verbal de preluare în pază din data de 24.01.2007 valorează acord de voință al părților la încheierea contractului de pază.
La data de 16.01.2009 se reformulează motivele inițiale, prin apărător, iar până la termenul de judecată din data de 16.02.2009 se completează motivele de apel cu cel privind aspectul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere formulate și că reclamantele nu au beneficiat de un proces echitabil, așa cum prevede art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr.90 din 6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admis apelul reclamantelor cu desființarea sentinței de la fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din titlul de proprietate nr.3907/04.09.2003 rezultă că reclamantele sunt proprietarele suprafeței de 4000 mp teren forestier înscris în amplasamentul silvic situat în com., jud. A, tarlaua 18, parcela 540, UP III, UA 29, cu următoarele vecinătăți: E- Gh. la V-, S- Gh. N- G, iar din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie nr.78/31.07.2003 coroborat cu mențiunile din titlul de proprietate, rezultă că acestea au fost puse în posesia suprafeței de teren forestier descris mai sus (filele 9-10 din dosarul fond).
De asemenea, din înscrisurile de la fila 7 din același dosar rezultă că la data de 24.01.2007 reclamanta a plătit suma de 21,42 lei reprezentând contravaloarea serviciului de pază a terenului - pădure.
Prin urmare, susținerile reclamantelor în ceea ce privește situația de fapt se confirmă prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei o dată cu cererea de chemare în judecată.
Cele cinci termene de judecată care au urmat nu au constituit niciunul prima zi de înfățișare și, prin urmare, nu au putut fi valorificate din pricina faptului că fie procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu toate părțile, fie s-a completat cererea inițială, pârâții fiind citați pentru termenul următor cu copia cererii de completare, în baza art.132 alin.1 pr.civ.
La termenul din data de 05.09.2008, pârâții persoane fizice, prin apărător, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive asupra căreia instanța a acordat cuvântul părților în dezbateri contradictorii.
Apreciind că pentru justa soluționare a acestei excepții se impune administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, prima instanța a unit-o cu fondul și a acordat cuvântul pe probe.
Cu toate acestea, tribunalul observă că, în mod paradoxal, în ceea ce privește fondul cauzei instanța nu a mai apreciat drept utile probele solicitate de către reclamante și, respingându-le, a rămas în pronunțare având drept material probatoriu numai înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată sau cererii completatoare.
Practic, pricina s-a judecat la un singur termen de judecată, cel de al șaselea, numai pe baza înscrisurilor depuse în prealabil la dosarul cauzei, acțiunea fiind respinsă pe excepție pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții, iar pe fond ca neîntemeiată față de ceilalți pârâți.
În ceea ce privește excepția invocată, instanța de fond în mod corect a apreciat incidente în cauză disp.art.137 alin.2 pr.civ. și, având în vedere caracterul de excepție absolută, de fond și peremptorie, a pus-o în discuția părților și a analizat-o cu prioritate și aceasta deoarece excepția ar fi putut face de prisos cercetarea în fond, în tot sau în parte, a pricinii.
Cu toate acestea, apreciind-o drept întemeiată doar pentru unii dintre pârâți, era normal și se impunea ca față de ceilalți să continue judecata cu faza cercetării judecătorești atâta vreme cât administrarea de probe nu se efectuase în cauză.
Rolul activ al instanței reglementat de art.129 alin.5 pr.civ. presupune aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui reclamantului care este obligat să determine cadrul procesual (părțile în cauză, obiectul cererii și fundamentul juridic). Însă o dată ce acesta a fost stabilit - iar reclamantele și-au îndeplinit această obligație, conform art.112 pr.civ. - instanța trebuia să administreze probele solicitate de reclamante (putându-le cenzura potrivit art.1191 și urm din civ.), ba să ordone administrarea celor considerate necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, cu atât mai mult cu cât a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a unora dintre pârâți, apreciind că în cauză este necesară administrarea de dovezi.
Procedând la respingerea acțiunii, așa cum a fost precizată și completată la termenele ulterioare, tribunalul apreciază că prima instanță a soluționat cauza fără a analiza fondul cauzei și cu încălcarea disp.art.129 alin.5 pr.civ. astfel încât în baza art.297 alin.1 pr.civ. a admis apelul, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a fi administrate în cauză toate probele ce ar putea conduce la aflarea adevărului cu respectarea, bineînțeles, a dispozițiilor ce reglementează condițiile de admisibilitate a lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs prin procurator, precum și aceasta din urmă în nume propriu, criticându-se soluția pentru faptul că nu au fost acordate toate cheltuielile de judecată dovedite cu chitanțe și facturi de plată, cheltuieli făcute cu taxa de timbru și onorariu apărător, susținându-se că a fost acordată doar suma de 500 lei.
La data de 3 decembrie 2009, Curtea, din oficiu pune în discuție excepția admisibilității și legalității căii de atac a recursului, față de dispozițiile art.2821Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită obligarea pârâților la încheierea contractului de prestări servicii silvice pentru paza suprafețelor de pădure de 4000. situate în județul A, pentru perioada 24.01.2007 - 24.01.2008; obligarea părților în solidar la plata contravalorii unui număr de 67 de tăiați abuziv din pădurea proprietatea reclamanților, din culpa exclusivă a pârâților, precum și pentru 3 tăiați și furați din pădurea acestora.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.90 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA SILVICĂ PITEȘTI Pitești - nr.82, județul A, Pitești, - Direcția Silvică Pitești nr. 82, Județul A, OCOLUL SILVIC PITEȘTI-, județul A, toți cu domiciliul ales în Pitești ocolul Silvic Pitești nr.84, județul A, comuna, județul A, G comuna, sat, județul A, PRIMĂRIA COMUNEI județul A, comuna, la Primăria comunei, județul A, comuna, județul A, comuna, sat, județul A, G, comuna, sat, județul A și SCU comuna, V, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze
cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
TC/19 ex.
15.12.2009
Jud apel.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
