Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.426/2009-
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 830/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul contestator -personal și asistat de reprezentanta acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10/23.02.2009, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 25.02.2009, întâmpinare din partea intimatului, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta intimatului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 830/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a luat act de renunțare la cererea de suspendare a executării silite dispuse prin decizia nr.26035/07.02.2008.
S-a admis contestația formulata de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecința:
S-a dispus anularea deciziei nr.26035/07.02.2008 emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
De asemenea, intimata a fost obligată sa plătească contestatorului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În temeiul art.246 din Codul d e procedură civilă, instanța a luat act că petentul a renunțat la cererea privind suspendarea executării silite dispuse prin decizia nr.26035/07.02.2008.
Prin decizia nr. 26035/07.02.2008 a fost recalculată pensia contestatorului
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr.3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința depusă de contestator în probațiune cu nr.2221/26.05.2006, emisa de Compania Națională a - B Sucursala (fila 51) și adeverința nr.506/28.02.2005 emisă de Mineral M rezultă faptul că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, dispunând conform dispozițiilor din hotărârea recurată.
În temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă instanța a obligat intimata, aflată în culpă procesuală, să plătească în favoarea contestatorului suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța aflată la dosar (fila 78).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de contestatorul.
Arată recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs că, din moment ce drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, recalcularea drepturilor la pensie urmează se face în conformitate cu prevederile acestei legi, astfel cum stabilesc prevederile HG nr. 1550/2004.
Prin urmare, consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare este de 30 de ani, și nu de 15 de ani, cum incorect a reținut tribunalul.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prima instanță a realizat o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale- 17 ani, 5 luni și 11 zile.
Din actele dosarului rezultă că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1991 și că pentru determinarea punctajului mediu anula s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Acest stagiu, a fost reținut însă greșit de către intimată, corect dispunând prima instanță recalcularea drepturilor la pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15 ani, în considerarea activității desfășurate de către contestator pe o perioadă mai mare de 15 de ani în subteran, zona I de expunere la radiații incidente fiind în speță dispozițiile art. 43 alin 2, raportat la art. 20 alin 1 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Este adevărat faptul că prin art. 2 alin 3 din HG nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi reglementat de Legea nr. 3/1977, însă, această prevedere intră în coliziune cu prevederile OUG nr. 4/2005, act normativ cu forță superioară, ce a fost adoptat în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul a pensiilor.
Prin urmare, HG nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de evaluare, nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară, așa încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor putea fi reținute.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 830/LM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să plătească în favoarea părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie -judecător -03.04.2009
- dactilografiat grefier - 08.04.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
