Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.431/2009-
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1495/D 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 11.02.2009, întâmpinare din partea intimatului, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, văzând, de asemenea, faptul că recurenta a solicitat soluționarea prezentului litigiu și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1495/D din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, și în consecință:
A anulat Decizia nr. -/10.07.2008 emisă de pârâtă, dispunând recalcularea pensiei de serviciu a contestatorului în baza adeverinței nr. 10/A/879 din 12.03.2008 eliberată de Tribunalul Satu Mare, de la data introducerii în plată a deciziei și până la data recalculării.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Din probele administrate în cauză și, deopotrivă, din actele de procedură întocmite de către părți, instanța de fond a reținut că starea de fapt prezentată de către partea contestatoare în cuprinsul acțiunii introductive este reală. Cu adevărat, la momentul pensionării, contestatorul nu beneficia de sporul de 25% pentru vechime în muncă, însă, prin sentința civilă nr. 609/LM/2007 a Tribunalului Bihor, definitivă și irevocabilă, s-a statuat că acesta este în drept să obțină și sporul solicitat pentru perioada 31.05.2004 - 20.12.2005. După recunoașterea, pe cale judiciară, a dreptului salarial enunțat, contestatorul s-a adresat Casei Județene de Pensii S M cu o cerere de recalculare a pensiei prin care solicita cuprinderea în baza de calcul și a sporului de vechime în muncă atribuit prin hotărâre judecătorească. Casa de pensii intimată a emis Decizia nr. -/10.07.2008 de respingere a demersului contestatorului, cu motivarea că, nefiind parte în proces, hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă și, prin urmare, ea nu este obligată să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie de serviciu.
Situației de fapt, configurată din elementele factuale mai sus enunțate, îi este incidentă norma cuprinsă la art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în conformitate cu care, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Din cuprinsul normei de drept precitate a rezultat, în mod univoc, că la calcularea nivelului pensiei se are în vedere atât salariul brut lunar individual, cât și sporurile și adaosurile, în categoria acestora din urmă, intrând și sporul pentru vechimea în muncă, care, în cazul contestatorului, este de 25%.
În aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că pretențiile contestatorului, de anulare a deciziei intimatei și de obligare a acesteia la recalcularea pensiei prin cuprinderea în baza de calcul și a sporului pentru vechime în muncă, sunt justificate.
Apărarea casei de pensii intimate, structurată pe ideea inopozabilității hotărârii judecătorești de care se prevalează contestatorul, a fost înlăturată de către tribunal pe baza unui raționament care pornește de la premisa că opozabilitatea unei hotărâri judecătorești se află într-o relație directă cu caracterul relativ al efectelor oricărei convenții. În sistemul public de pensii, astfel cum acesta este reglementat prin Legea nr. 19/2000, raporturile dintre asigurat și casele de pensii nu izvorăsc dintr-o convenție de asigurare, ci din lege. Art. 1 din actul normativ enunțat statuează, la lit. d și e, principiile obligativității și contributivității și, corelativ, la lit. f, principiul repartiției, pe baza căruia fondurile realizate din contribuțiile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public. Astfel fiind, câtă vreme pentru suma obținută de către contestator, cu titlu de spor de vechime în muncă, bugetul de asigurări sociale a încasat contribuția individuală de asigurări sociale, casei de pensii îi revine obligația corelativă de a cuprinde în baza de calcul și sporul pentru vechimea în muncă. Dacă intimata și-a pus problema opozabilității hotărârii judecătorești, atunci ar fi trebuit să o facă încă din momentul în care a încasat contribuția individuală de asigurări sociale pentru sporul obținut pe cale judiciară.
Pe de altă parte, apărarea casei de pensii s-a apreciat că este inacceptabilă și pentru faptul că o asemenea argumentare, dacă ar continua, ar duce la concluzia absurdă că ea nu este ținută să recunoască nici raporturile de muncă desfășurate în baza unui contract individual de muncă, înscrise în carnetul de muncă. Nici în acest caz, casa de pensii nu este parte în raportul contractual și atunci, acest fapt, în opinia intimatei, ar îndreptăți-o, să refuze acordarea dreptului la pensie. Mai mult, continuând pseudoargumentarea, casa de pensii ar fi ținută să acorde drepturile de asigurări sociale doar propriilor angajați, căci numai raporturile de muncă ale acestora îi sunt opozabile. Or, din conținutul Legii nr. 19/2000 rezultă obligația directă a caselor de pensii de a recunoaște drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției asiguraților realizată în desfășurarea raporturilor de muncă ori raporturilor de serviciu.
Neîntemeiată a fost apreciată a fi și apărarea intimatei fundamentată pe dispozițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, cu motivarea că acest text, referindu-se doar la actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, nu îl împiedică pe beneficiarul dreptului la pensie să solicite și să obțină, pe baza normelor dreptului comun în materie, recalcularea pensiei, fie prin cuprinderea unui nou stagiu de cotizare, fie prin luarea în calcul a altor venituri, sporuri sau adaosuri pentru care a fost achitată contribuția individuală de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, a admis contestația, conform dispozitivului hotărârii atacate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii S M, în termenul legal și scutit de taxă de timbru solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu ignorarea principiului de drept potrivit căruia legea specială derogă de la dreptul comun, ori, în speța dedusă judecății Legea nr.19/2000, reprezintă dreptul comun iar Legea nr.303/2004 este legea specială care reglementează acordarea pensiei de serviciu unei anumite categorii de angajați, respectiv magistraților. Chiar și în situația în care se ia în considerare dispozițiile Legii nr. 19/2000, metodologia de calcul a drepturilor de pensie ale reclamantului ar presupune ca baza de calcul să fie constituită din întreaga perioadă de activitate, ori acestei categorii de personal îi sunt aplicabile dispozițiile unei norme speciale respectiv prevederile Legii nr. 303/2004, care prevăd o altă metodologie de calcul.
Menționează că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 85 al.2 din Legea nr. 303/2004, se stabilesc momentele în care poate interveni actualizarea pensiei de serviciu respectiv la majorarea indemnizației brute lunare a unui judecător și procuror în activitate și, întrucât de la data intrării în vigoare a OUG nr.100/2007 și până la data înregistrării la instanță a cererii nu a intervenit nici o majorare a indemnizației brute lunare actualizarea nu poate avea loc. Mai mult actualizarea drepturilor de pensie de serviciu ale reclamantului în baza adeverinței depuse în probațiune, pe temeiul art. 85 al.2 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prin OUG 100/2007 pentru perioade anterioare acestei modificări ar contraveni în mod flagrant principiului neretroactivității legii în timp.
Învederează totodată că instituția nu are la dispoziție temei juridic pentru a proceda la recalculare pensiei de serviciu a contestatorului iar, pe de altă parte, prin hotărârea judecătorească invocată de contestator nu se dispune în sensul recalculării pensiei de serviciu pentru perioadele anterioare, iar hotărârea judecătorească nu modifică actul normativ cu privire la salarizarea magistraților în sensul acordării tuturor magistraților aflați în activitate în perioada 01.02.2004-12.03.2007 a sporului de vechime. Invocă și prevederile art. 95 din Legea nr.19/2000, în sensul că pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare neputându-se acorda retroactiv.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare.
Menționează că, în esență, stabilirea dreptului la pensie se face în baza adeverinței eliberate de angajator în speță Tribunalul Satu Mare, astfel că, în situația în care baza de calcul a pensiei pentru ultimul an de activitate a suferit modificări, în concret în baza unei hotărâri judecătorești, iar angajatorul a și modificat adeverința menționând că adeverințele anterioare nu sunt valabile recurenta nu poate refuza, decât în mod abuziv recalcularea pensiei.
În drept sunt invocate prevederile art. 308 și 274 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din actele dosarului la momentul pensionării contestatorul nu beneficia de sporul de vechime în muncă, acest spor fiindu-i recunoscut ulterior prin sentința civilă nr. 609/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare definitivă și irevocabilă, decizie prin care s-a statuat că acesta este în drept să obțină și sporul solicitat pentru perioada 31.05. 2004 și până la data de 20.12.2005, iar,după recunoașterea pe cale judiciară a acestui drept contestatorul s-a adresat recurentei în vederea recalculării pensiei cu luarea în considerare a acestui spor conform adeverinței emise de Tribunalul Satu Mare sub nr. 10/A/879 din 12.03.2008. Această hotărâre judecătorească nu aduce modificări legii astfel cum susține recurenta în mod eronat ci doar constată îndreptățirea reclamantului la acest spor, în conformitate cu legea.
Corect a reținut prima instanță ca fiind întemeiate pretențiile contestatorului în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 1 din Legea nr.19/2000, din cuprinsul cărora rezultă că la calcularea nivelului pensiei se are în vedere atât salariul brut lunar individual cât și sporurile și adaosurile, în categoria acestora din urmă intrând și sporul de vechime în muncă. Aceste dispoziții sunt apreciate ca incidente în cauză sub aspectul, corect reținut de instanța de fond că la calcularea nivelului pensiei se are în vedere atât salariul brut lunar individual cât și sporurile și adaosurile, în categoria acesta din urmă intrând și sporul de vechime în muncă. De altfel și în conformitate cu dispozițiile legale speciale pensia de serviciu se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu precum și a sporului de vechime. În condițiile în care sporul de vechime i-a fost recunoscut contestatorului prin hotărâre judecătorească, în temeiul legii, în mod temeinic a dispus prima instanță includerea în calculul drepturilor de pensie ale contestatorului a acestui spor.
Susținerile recurentei privind neobligativitatea și netemeinicia cererii de recalculare prin raportare la dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătoreasca depusă de petent în susținerea cererii sunt nefondate în condițiile în care în sistemul public de pensii astfel cum este reglementat prin Legea nr. 19/2000 raporturile dintre asigurat și casele de pensii nu izvorăsc dintr-o convenție de asigurare, ci din lege iar din conținutul acestei legi rezultă obligația directă a caselor de pensii de a recunoaște drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției asiguraților realizată în desfășurarea raporturilor de muncă ori a raporturilor de serviciu.
Împrejurarea că prin art. 85 al. 2 din Legea nr. 303/2004 se reglementează reactualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor sau procurorilor nu înlătură aplicabilitatea normelor de drept comun în materie respectiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 în condițiile în care se impunea recalcularea acestei pensii cu luarea în considerare a unor sporuri recunoscute în favoarea beneficiarului cererii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1495/D 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
Melita
- redactat judecător - -03.04.2009
- dactilografiat grefier - 08.04.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
