Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.43/2009-R
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- ta - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în,-,.3, județul B, împotriva sentinței civile nr.589/LM din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru intimatul contestator -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet, lipsă fiind recurentă intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului contestator învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului. a preluat un exemplar din întâmpinarea formulată de partea intimată.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin chitanța anexată împuternicirii avocațiale. În esență solicită a se constata că, intimatul contestator a desfășurat o activitate o perioadă mai mare de 15 ani în zona I de expunere la radiații, astfel, în mod corect prima instanță, în temeiul art.20 alin.1 lit."b" și art.43 din Legea nr.19/2000 a apreciat ca legală și temeinică decizia de pensionare, în care s-a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 15 ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.589/LM din 2 iulie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință a dispus anularea deciziei de înființare debit nr. 27314/07.02.2008, emisă de intimată pe seama contestatorului.
A obligat intimata la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârsta prin decizia nr. 27314/14.04.1992, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 01.05.1992, in temeiul Legii nr.3/1977, iar urmare a recalculării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 coroborate cu prevederile nr.HG 1550/2004 și ale nr.HG 1456/2005 a fost emisă decizia nr. 27314/31.08.2005. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 20 de ani.
Urmare a depunerii de către contestator a adeverinței nr. 1826/2006 prin care se confirma ca activitatea desfășurată in grupa I de munca a fost prestata in condiții de radiații, s-a emis decizia nr. 27314/12.10.2006 prin care se are în considerare un stagiu complet de cotizare de 15 ani in conformitate cu prevederile HG407/1990.
La data de 07.02.2008, în urma referatului biroului plăți pensii s-a emis decizia privind recalcularea pensiei și decizia de înființare debit ambele înregistrate sub nr. 27314.
S-a reținut de instanța de fond că, prin decizia de pensie mai sus menționată s-a modificat stagiul complet de cotizare la 20 de ani, iar prin decizia de înființare debit s-a dispus recuperarea sumei de 14730 lei cu titlu de pensie plătită fără temei pe perioada 01.09.2005-28.02.2008, invocându-se modificarea temeiului legal.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Conform prevederilor nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din aceste dispoziții a rezultat că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin.3 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
de aceste dispoziții legale și având in vedere că din adeverința depusa la dosarul de pensie rezulta că reclamantul a desfășurat activitate o perioada mai mare de 15 ani in zona I de expunere la radiații, instanța de fond a apreciat ca legală și temeinică decizia de pensionare nr. 27314/12.10.2006 în care s-a avut in vedere un stagiu complet de cotizare de 15 ani.
In consecință, în temeiul art. 187, art. 155 alin. 1 litera "h", art. 20 alin.1 lit. b și art. 43 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu prevederile art. 7 alin.3 din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, tribunalul a dispus anularea deciziei de înființare debit nr. 27314/07.02.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului.
Intimata fiind în culpă procesuală, i în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
-urmare controlului efectuat de către Direcția de audit și Control Intern a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a constatat că utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15 ani în locul celui de 20 ani nu este justificat, atâta timp cât la data deschiderii drepturilor de pensie unitatea angajatoare nu a confirmat că activitatea în grupa I de muncă a fost realizată în condiții de radiații, motiv pentru care a dispus în raportul întocmit cu ocazia controlului modificarea temeiului legal și a stagiului complet de cotizare;
-instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, aceasta încercând motivarea alegerii în speță a unui alt stagiu de cotizare utilizat la calcularea punctajului mediu anual invocând prevederile art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977, făcând în acest caz o interpretare ce excede normei care reglementează strict anumite aspecte;
-principiul invocat de instanța de fond ca și motiv de admitere a acțiunii reclamantului, nu poate fi aplicat în cazul de față, în condițiile în care nr.HG1550/2004 stabilește în mod expres în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu, în sensul că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977;
-instanța de fond face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Intimatul, prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin adeverința nr.1826/4 mai 2006 se atestă că activitatea desfășurată de intimatul contestator în perioadele 11.08.1954-10.11.1954, 10.01.1957-31.12.1959, 1.01.1960-6.02.1960 și 4.02.1966-1.05.1992 se încadrează în procent de 75% în zona I de radiații în condițiile stabilite în baza nr.HG407/1990 și nr.HG583/2003.
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.27314 din 14.04.1992,la data deschiderii dreptului la pensie, fiind în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul expus în alineatul de mai sus, dar actualul act normativ în materie - Legea nr.19/2000 - statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că, intimatului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă, la recalculare, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri,dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă,fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Având în vedere aspectele anterior reliefate și dat fiind că s-a făcut dovada pe deplin că intimatul a desfășurat activitate în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."b" din Legea nr.19/2000 o perioadă mai mare de 15 de ani, decizia de înființare debit contestată apare ca fiind lipsită de fundament legal, în mod greșit dispunându-se recuperarea sumei menționate în aceasta, cu motivarea că ar fi fost plătită fără temei.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în temeiul art.274 Cod procedură civilă,căzând în pretenții, va fi obligată să-i plătească intimatului contestator suma de 300 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr.589/LM din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime.
Obligă partea recurentă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - ta
Red.concept decizie - -
Data:20.01.2009
Jud.fond /
dact.
data:21.01.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
