Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.467
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.787/A/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea intimatelor și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 96 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 5.05.2008, reprezentantul contestatorilor, avocat, a depus cerere de amânare și copia unei încheieri pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ca practică judiciară.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea cererii de strămutare formulată de contestatori.
Reprezentanta intimatelor pune concluzii de respingere a cererii de suspendare susținând că în acest mod contestatorii încearcă tergiversarea procesului.
În deliberare, instanța respinge cererea de suspendare întrucât contestatorii nu s-au conformat dispozițiilor instanței de a face dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi dispus suspendarea prezentului dosar și totodată contestatorii nu au făcut dovada declanșării urmăririi penale împotriva intimaților. emaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.787/10.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, tribunalul Timișa respins apelul declarat de către contestatorii și împotriva sentinței civile nr.995/17.05.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimații, și.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat soluția primei instanțe, care a respins contestația la executare inițiată de contestatorii și, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestora în promovarea contestației la executare.
Judecătoria a reținut că dosarul de executare nr.129/2005 al BEJ s-a format la solicitarea creditoarei, în scopul executării silite a unei creanțe de 1.950 EURO, datorată acesteia de către debitorul, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.1764/30.05.2003 de către BNP G, contract ce a fost investit cu formula executorie.
Executarea silită s-a realizat prin urmărirea imobilului aflat în proprietatea debitorului, situat în localitatea nr.105, evidențiat în CF 1445, nr.cad.123/3, astfel că actualii contestatari au fost considerați a fi terți față de raportul juridic obligațional și execuțional dintre creditoarea și debitorul, așa cum este stabilit prin titlul executor.
În continuare, judecătoria a arătat că potrivit art.399 Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, dispoziție legală din care rezultă că se recunoaște capacitate procesuală activă și terților, în a formula contestație la executare, cu condiția dovedirii unui interes ori a unei vătămări produse prin executare.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, un terț nu poate avea decât un singur motiv de contestație și anume acela că în mod greșit s-a dispus urmărirea averii sale, în locul urmăririi averii debitorului stabilit prin titlul executoriu. Prin urmare, pentru a justifica un interes și deci, un raport de imixtiune într-o executare a unui titlu, contestatorii trebuie să dovedească un prejudiciu suferit prin această executare, respective că au fost prejudiciați efectiv prin faptul executării, în timpul acestei executări.
Or, din acest punct de vedere, judecătoria a constatat că reclamanții nu justifică o vătămare și deci un interes - condiție impusă de art.399 Cod procedură civilă - întrucât nu s-a realizat vânzarea vreunui bun despre care contestatorii ar putea proba că ar aparține patrimoniului lor și astfel, să justifice un interes legal, actual, direct și cert.
Aceasta întrucât, potrivit extrasului CF 1445, nr.cad.123/3, proprietar al imobilului supus executării silite este intimatul debitor, din anul 2000, acesta dobândind dreptul de proprietate prin cumpărarea imobilului de la actualii contestatori. Acest drept de proprietate al debitorului a fost recunoscut irevocabil și prin sentința civilă nr.2133/2006 a Judecătoriei Lugoj, împreună cu decizia civilă nr.1277/2006, prin care s-a respins acțiunea reclamanților pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pe care aceștia l-au încheiat cu și restabilirea situației anterioare.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către contestatori care au susținut că potrivit art.401 alin.2 Cod procedură civilă, au calitate procesuală activă întrucât domniile lor sunt proprietarii imobilului supus executării silite și evident că astfel sunt prejudiciați prin executarea silită pornită împotriva debitorului.
Tribunalul a respins aceste argumente, constatând că apelanții au vândut imobilul din litigiu către cumpărătorul, actualul debitor, vânzarea-cumpărarea fiind perfectată prin contractul autentificat sub nr.463/2000 de către BNP. Acest contract nu a fost anulat, ci dimpotrivă, a fost validat prin sentința civilă nr.2133/2006 a Judecătoriei Lugoj, irevocabilă prin decizia civilă nr.1277/2006 a Tribunalului Timiș, prin care s-a respins acțiunea de constatare a nulității actului.
În acest context, tribunalul a mai constatat că dreptul terților de a formula contestație la executare este conferit de art.401 alin.2 Cod procedură civilă doar în cazul în care terții pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. Din această perspectivă, instanța de apel a constatat că judecătoria nu a soluționat cauza doar pe execepția lipsei calității procesuale active, ci a realizat o analiză exhaustivă și a interesului contestatorilor, pe fondul contestației la executare, apreciind în mod corect că aceștia nu au fost și nu sunt vătămați prin executarea silită, câtă vreme imobilul urmărit a fost înstrăinat către debitorul printr-un contract autentic și care a și fost validat de hotărâri ale instanțelor judecătorești, astfel că apelul este neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, contestatorii și, recursul acestora fiind motivat în drept cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În acest context, recurenții au susținut că primele două instanțe au pronunțat hotărâri eronate întrucât ei nu au vândut imobilul supus executorii silite către debitorul, ci au fost induși în eroare de către notarul public.
Recurenții au mai arătat că ei s-au prezentat la notar pentru perfectarea unui act de împrumut și nu de vânzare-cumpărare cu actualul debitor, care i-a înșelat și ulterior a grevat imobilul în favoarea intimatei.
În aceeași ordine de idei, recurenții au arătat că imobilul din litigiu a ieșit din patrimoniul lor prin fraudarea legii și există plângeri penale formulate împotriva tuturor intimaților, motiv pentru care aceștia beneficiază de calitate procesuală activă.
În cauză s-au formulat întâmpinări de către intimatele și, care au solicitat respingerea recursului, argumentând cu considerentele reținute de primele două instanțe, care au fost apreciate ca fiind corecte și în respectul normelor legale.
Pe parcursul dezbaterii prezentului recurs, recurenții au formulat o cerere de strămutare a soluționării prezentei cauze, cerere adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit termen pentru soluționarea cererii de strămutare la data de 8 iulie 2008, însă nu a dispus suspendarea judecății în prezentul dosar.
Drept urmare, curtea, în temeiul prevederilor art.40 Cod procedură civilă, în lipsa unei decizii de suspendare, a procedat la continuarea judecării prezentului recurs, raportat și la exigența de celeritate impusă de dispozițiile art.402 alin.1 Cod procedură civilă.
În continuare, curtea, analizând recursul declarat de contestatori, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea dispozițiilor art.299 și următoarele Cod procedură civilă raportat la art.312 Cod procedură civilă, va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, de natură să atragă modificarea deciziei tribunalului.
Astfel, curtea va constata că a fost chemată să decidă dacă primele două instanțe au interpretat corect dispozițiile art.401 alin.3 Cod procedură civilă.
Acesta este textul de lege care conferă și justifică legitimare procesuală activă unor terțe persoane, pentru a promova o contestație la executare în ipoteza în care sunt urmărite în mod nejustificat bunuri ale acestora, în loc de a fi urmărite silit bunurile debitorului.
Textul de lege mai sus menționat prevede expres că poate fi primită contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Or, așa cum corect au reținut primele două instanțe, actualii contestatori nu întrunesc condițiile legale menționate mai sus, și astfel nu pot justifica un interes imediat, actual, direct și cert iar frauda la care aceștia se referă nu a fost detereminată în mod irevocabil nici de către instanțele civile și nici de către cele penale.
Dimpotrivă, sub aspect civil, există hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, care au validat actul juridic autentic al recurenților de înstrăinare a imobilului în anul 2000, către intimatul, iar sub aspect penal nu s-a luat până în prezent nicio decizie, nici măcar cu privire la începerea urmăririi penale, care să fi putut determina o eventuală suspendare a judecății în prezenta cauză, în baza art.244 pct.2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.787/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimatelor și câte 400 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 787/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatelor și câte 400 lei noi fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red./19.05.2008
Tehnored. /2 ex./19.05.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
