Obligație de a face. Decizia 468/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.468
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții SC ""S SRL, și împotriva deciziei civile nr. 997/A/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați PRIMĂRIA COMUNEI, -, și -, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâților recurenți SC ""S SRL T, și - și reclamanta intimată, personal și asistată de avocat ce s-a prezentat și în reprezentarea reclamanților intimați -, - și, precum și în reprezentarea intimatei Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 30.04.2008, reclamanții au depus note de ședință.
Reprezentantul recurenților depune concluzii scrise iar reprezentantul intimatei Primăria comunei depune de asemenea, concluzii scrise.
emaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare; învederează instanței că terenul are în prezent regim de intravilan și că ar trebui citați și introduși în cauză toți riveranii; solicită suplimentarea probatoriului, cu o contraexpertiză tehnică pentru a se stabili dacă drumul a fost ocupat sau nu de către pârâți, arată că recurenții au pus la dispoziție acces pe parcelă până la soluționarea prezentului litigiu. Mai arată că destinația drumului este acces zonă rezidențială și nu drum extravilan.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că la expertiza efectuată în cauză pârâții nu au făcut obiecțiuni, iar expertiza este în acord cu planurile de construcție. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1221/6.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Primăria Comunei, - și, împotriva pârâților SC ""S SRL, și și tot în parte acțiunea conexă formulată de reclamanților și - împotriva acelorași pârâți.
În consecință, pârâții au fost obligați la sistarea lucrărilor de construire începute pe domeniul public, respectiv pe suprafața drumurilor de exploatare DE 213/4 din raza comunei, la aducerea terenului la starea inițială potrivit destinației acestuia, respectiv de drum de acces pe cheltuiala pârâților și să permită reclamanților accesul pe drumul menționat, raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie făcând parte integrantă din prezenta hotărâre; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamanților de autorizare pentru aducerea terenului la situația anterioară pe cheltuiala pârâtei, la fel și cererea reclamanților de aplicare a sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei/zi întârziere până la îndeplinirea obligației.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și cea a lipsei dovezii interesului legitim invocate de pârâți.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta Primăria Comunei, - și au chemat în judecată pe pârâții SC ""S SRL, și, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la sistarea lucrărilor de construire începute pe domeniul public, respectiv pe suprafața drumului de exploatare DE 213/4 din raza comunei și la aducerea terenului la starea inițială conform destinației acestuia, respectiv drum de acces, pe cheltuiala acestora sau să fie autorizați reclamanții în acest sens, de asemenea, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâții persoane fizice sunt proprietari tabulari ai terenului aflat în vecinătatea drumului de exploatare DE 213/4 din raza comunei, aflat în domeniul public al statului și în administrarea Primăriei comunei; reprezentanți ai Primăriei, împreună cu proprietarii terenurilor învecinate sau cu reprezentanții acestora, au trasat, de comun acord, limitele drumului de exploatare și au fixat Ť. în conformitate cu planul cadastral avizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T, fără a exista vreo obiecție din partea celor prezenți.
Ulterior, reprezentanți ai societății pârâte au început construirea fundației unui gard de beton care trece pe suprafața drumului de exploatare, blocând astfel accesul tuturor riveranilor la drumul național DN. 173 T-L; reprezentanți ai Primăriei s-au deplasat la fața locului și au învederat reprezentanților pârâtei că execută lucrări de construcții pe drumul de acces, domeniu public, însă aceștia au refuzat oprirea lucrărilor, cu justificarea că, în teren, parcelele deținute de societate au suprafață mai mică decât cea din planul topografic, situație neconformă cu realitatea, demersul abuziv al pârâtei având ca scop lărgirea frontului stradal.
Reclamanții persoane fizice au arătat că sunt proprietarii tabulari ai parcelei cadastrale /2/2 înscrisă în CF nr.5016-, în suprafață totală de 2,418 ha, iar, prin lucrarea edificată de pârâtă, le este blocat accesul la imobilul proprietatea acestora, aspect de natură a le crea grave prejudicii; au precizat că pe terenul menționat au început lucrări de construcții cu termene stricte, iar blocarea drumului de acces duce automat la sistarea lucrărilor.
Mai mult, s-a susținut, toți riveranii drumului de exploatare au convenit cu Primăria amenajarea drumului pe cheltuiala lor, amenajarea fiind însă amânată prin ocuparea abuzivă de către pârâtă a unei porțiuni de drum.
S-a mai precizat că pârâta a fost somată de Primăria, în sensul intrării în legalitate, însă, aceasta a refuzat să se conformeze.
În drept: art.1037 și următoarele Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 12.12.2006, instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.7088/325/2.10.2006, precizată la termenul de judecată din 04.12.2006, prin care reclamanții - și au chemat în judecată pe aceiași pârâți pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le permită accesul reclamanților pe drumul aparținând domeniului public nr.DE 213/4, să sisteze orice lucrări de construcții și să ridice construcțiile efectuate pe drumul menționat sub sancțiunea amenzii în sumă de 200 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației, sau să fie autorizați reclamanții să procedeze la demolarea gardului pe cheltuiala pârâților.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului înscris în CF nr.5276, pe care, la data de 26.07.2006, au început edificarea unei construcții în baza autorizației de construire nr.40/2006, însă drumul de acces care le asigură intrarea la lotul proprietatea acestora a fost blocat de către societatea pârâtă, care nu numai că a îngrădit drumul de acces, dar a și ridicat construcții cu fundații de beton, reclamanții fiind astfel în imposibilitatea de a continua lucrările de construcție.
Pe calea întâmpinărilor formulate în cauză, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes legitim și, respectiv, pe cea a lipsei calității procesuale pasive.
Pe de altă parte, pârâții au mai invocat și excepția nulității raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, excepție calificată de instanță ca având natura unor obiecțiuni la acest raport.
Din conținutul și interpretarea probelor administrate, instanța a reținut că părțile sunt proprietare tabulare ale unor parcele de teren situate in vecinătatea drumului de exploatare DE 213/4 din raza comunei (în intravilanul extins al comunei).
Drumul de acces DE 213/4 cu o lățime de 4. este, potrivit planului cadastral al comunei, Titlul de Proprietate nr- și concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit in cauză, limitrof la est cu parcela cu nr. cadastral CC 213/1/1 și la vest cu parcela cu nr. cadastral CC 213/16/1, proprietate a pârâților persoane fizice, iar la capete este mărginit de DN 173 în partea de nord și de DE 213/3, în partea de sud; el aparține domeniului public al unității administrativ-teritoriale locale, se află în administrarea Primăriei și Consiliului Local al Comunei (potrivit prevederilor Legii nr.215/2001) și reprezintă o cale de acces pentru toate parcelele de teren situate la sud de DE 213/3, provenite din parcelele tarlalei 213/2, inclusiv pentru cele aflate in proprietatea reclamanților persoane fizice.
Pârâții au efectuat lucrări de împrejmuire a parcelelor deținute incluzând în perimetrul îngrădit și drumul de acces nr. DE 213/4. In fapt, a fost îngrădita o suprafața cu 740 mp mai mare fata de suprafața însumată a celor cinci parcele deținute in proprietate, forma suprafeței împrejmuite diferind fata de planul cadastral prin extinderea frontului stradal cu 1 ml și micșorarea lungimii parcelelor cu 22,81 ml (potrivit concluziilor raportului de expertiza).
Încălcarea condițiilor de autorizare a construcției de către societatea pârâta (potrivit mențiunilor autorizației de construire nr. 96/2006) a fost constatată de autoritățile administrației publice locale și prin procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8/12.09.2006 și nr. 3/10.10.2006, cu privire la care nu s-a făcut dovada constatării întocmirii netemeinice.
Situația de fapt evocată nu este infirmată de faptul edificării unui stâlp de iluminat in dreptul drumului de exploatare, pe terenul aparținând, de asemenea, domeniului public (răspunsul ENEL nr.133/2007).
Prima instanță, în temeiul art. 480 cod civil și al art. 38 și 68 din Legea nr. 215/2001, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active (in cauză nu se impunea dovada obținerii de către reclamanții persoane fizice a unui mandat de administrare a drumului, întrucât, prin definiție, destinația unui drum public este aceea de a asigura accesul persoanelor, în general, și al proprietarilor riverani in special), excepția interesului legitim în promovarea prezentei acțiuni (autoritatea administrativă locală are nu numai interesul, dar și obligația administrării și întreținerii corespunzătoare a drumurilor publice, iar reclamanții persoane fizice au interesul de a-și asigura accesul la drumul public), ca și excepția lipsei calității procesuale pasive (deși pârâții prin reprezentant, nu au mai susținut-o la termenul de judecată din 30.01.2007), tocmai pe considerentul că fără justificarea unui drept asupra drumului public evidențiat, societatea pârâtă a procedat la îngrădirea acestuia, cu depășirea limitelor parcelelor proprietatea pârâților persoane fizice (lipsa calității procesuale pasive ar fi putut fi susținută in ipoteza contrară a invocării unui drept de proprietate asupra terenului cu destinație de drum de exploatare).
Au fost înlăturate susținerile pârâților cu privire la săvârșirea unui abuz de drept prin promovarea prezentei acțiuni, întrucât, din probatoriul administrat, a reieșit că aceștia au urmărit, pe calea acțiunii in justiție, protejarea unor drepturi și interese legitime, fără depășirea limitelor prevăzute de lege; dimpotrivă, conduita pârâților, potrivit situației de fapt anterior evidențiate, conturează săvârșirea unui abuz de drept ce se impune a fi sancționată prin admiterea pretențiilor reclamanților și obligarea societății pârâte la sistarea lucrărilor de construire începute pe suprafața drumului de exploatare, la aducerea terenului la starea inițială, conform destinației, respectiv drum de acces, pe cheltuiala acesteia, ca și prin obligarea pârâților să permită reclamanților accesul pe drumul public menționat.
Prima instanță, în temeiul art.5802și 5803Cod procedură civilă, a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților de a fi autorizați să aducă terenul la starea inițială pe cheltuiala pârâților, ca și cererea reclamanților de aplicare a sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației, apreciind că aceste cereri pot fi formulate ulterior declanșării procedurii de executare silită a obligației de a face.
Împotriva sentinței au declarat apeluri pârâții SC ""S SRL, și și reclamanții -, și -.
Prin decizia civilă nr. 997/A/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timișa fost admis apelul declarat de reclamanții - și; în consecință, sentința a fost schimbată în parte în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanții-apelanți, fiind menținută obligarea pârâților apelanți la aducerea terenului la starea inițială - de drum de acces - pe cheltuiala acestora, în caz contrar autorizând reclamanții să aducă terenul la situația anterioară pe cheltuiala pârâților; apelul reclamanților și - a fost respins ca tardiv, iar cel al pârâților ca nefondat.
Respingând apelul pârâților, instanța a avut în vedere că prima instanță a dat corectă interpretare probelor administrate când a reținut că pârâții au ocupat fără drept drumul de exploatare; a mai avut în vedere că o nouă expertiză tehnică nu ar fi utilă soluționării cauzei, date fiind concluziile expertului în primă instanță.
Apelul declarat de reclamanții - și a fost admis cu motivarea că prima instanță a făcut greșita aplicare a dispozițiilor art.1077 Cod civil.
În fine, dată fiind nerespectarea de către reclamanții și - a termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 alin.1 Cod procedură civilă pentru declararea apelului, demersul acestora a fost respins ca tardiv.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen pârâții care au criticat-o pentru nelegalitate solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare respectiv, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat.
În otivare au reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților care nu au în administrare drumul de exploatare 213/4; la fel, excepția prematurității acțiunii invocând faptul că amplasamentul acestui drum nu a fost delimitat cu participarea tuturor riveranilor și nici nu a fost înscris în cartea funciară.
Au mai invocat acordarea de către instanță a ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilității statuat de art.129 Cod procedură civilă.
Au criticat respingerea cererii de suplimentare a probatoriului, o contraexpertiză tehnică fiind de natură a stabili dacă drumul a fost ocupat sau nu de către pârâți, câtă vreme expertiza tehnică întocmită în prima instanță este nelegală, iar obiecțiunile lor la expertiză nu au fost comunicate expertului.
Au mai invocat modificarea de către instanță a obiectului cererii de chemare în judecată din obligație în a face în grănițuire și încălcarea dreptului lor de proprietate, dispozițiile art.480 Cod civil nefiind respectate.
Pe cale de întâmpinare, reclamanții persoane fizice au solicitat respingerea recursului, invocând existența și amplasamentul drumului DE 213/4.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, față de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Având a se pronunța în prealabil asupra excepțiilor invocate, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța le va respinge, apreciind ca legale soluțiile date asupra acestor excepții în primă instanță și în apel.
Astfel, invocând natura de drum public a porțiunii de teren afirmat a fi ocupată de pârâți și solicitând obligarea acestora la sistarea lucrărilor și la aducerea terenului la starea inițială, Primăria s-a întemeiat pe calitatea sa de reprezentant al comunei, iar reclamanții persoane fizice au invocat calitatea lor de proprietari ai unor parcele de teren asupra cărora nu-și pot exercita atributele recunoscute de art.480 Cod civil ca urmare a afirmatei culpe a pârâților.
În ceea ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată, instanța va avea în vedere că argumentele invocate în susținerea acestei afirmate excepții sunt veritabile apărări ce nu pot fi invocate în condițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ci presupun examinări asupra fondului dreptului dedus judecății.
Cu privire la fondul susținerilor recurenților se constată că instanțele și-au însușit concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert ing. G (filele 158 și următoarele dosar fond), concluzii care, în esență, confirmă susținerile reclamanților în sensul ocupării de către pârâți a suprafeței cu destinația de drum de exploatare.
Tot expertul apreciază că pârâții nu ar fi respectat autorizația de construire, incluzând lotul DE 213/4 în suprafața de teren pe care o folosesc (fila 161 dosar fond), însă tot acesta arată că "ar fi necesară consultarea unui expert în construcții pentru a se constata dacă transpunerea în teren a respectat planurile ce au stat la baza eliberării autorizației respective" (fila 163 dosar fond).
Pârâții au formulat obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză și au invocat și nulitatea raportului de expertiză (fila 172 dosar fond); cum instanța a calificat cauzele de nulitate invocate ca fiind obiecțiuni reprezentantul pârâților a învederat că nu își însușește acest raport, astfel că nu solicită comunicarea către expert a obiecțiunilor formulate (fila 211 dosar fond).
Este adevărat că această atitudine a pârâților este o manifestare a principiului disponibilității, însă este de observat că aceștia au solicitat (ca urmare a depunerii de către expert a raportului de expertiză) efectuarea unei noi expertize (fila 175 dosar), cerere reiterată și în apel ). 19.06.2007 și 14.11.2007) și respinsă de instanță.
Chiar dacă administrarea acestei probe nu a fost solicitată pe calea apelului declarat de pârâți, necesitatea rezultă din dezbaterile asupra respectivului apel, pârâții invocând contradicțiile existente în raportul de expertiză întocmit în primă instanță și mai sus menționat. În consecință, dispozițiile art.292 alin.1 Cod procedură civilă erau incidente în cauză.
Mai mult, în condițiile art.305 Cod procedură civilă, intimații au depus în recurs raportul de expertiză topografică întocmit de expert, concluziile acestuia fiind că pârâții au respectat autorizația de construire, că perimetrul împrejmuit corespunde cu perimetrul din planul cadastral avizat și că drumul de exploatare DE 213/4 nu este afectat (filele 24, 29 dosar).
Este adevărat că acest raport nu a fost întocmit în prezenta cauză, însă expertiza a fost dispusă de către o instanță de judecată ( Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ) iar, ca răspuns la obiecțiunile cenzurate de instanță, expertul și-a menținut concluziile mai sus expuse.
Este evident că această probă nu poate fi ignorată, astfel că ne găsim în situația în care două persoane autorizate concluzionează contradictoriu cu privire la aceeași situație asupra căreia li s-a cerut părerea.
În consecință, în cauză se impune efectuarea unei noi expertize, de trei experți, dispozițiile art.201 alin.1 Cod procedură civilă, art.212 alin.1 Cod procedură civilă fiind incidente.
Cum această probă nu poate fi administrată în recurs față de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art.312 alin.1, 2, 3 Cod procedură civilă raportate la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâții SC ""S SRL, și împotriva deciziei civile nr. 997/A/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr.1221/6.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții SC ""S SRL, și împotriva deciziei civile nr. 997/A/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr.1221/6.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2008.
pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
aflat la un seminar în afara instanței,
semnează Președintele Curții de Apel Timișoara
Judecător, Prof.univ.dr.
GREFIER,
- -
Red./20.05.2008
Tehnored. /2 ex./24.05.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
