Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 59/2010-
Ședința publică din 14.01.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 76, județul B, împotriva sentinței civile nr. 350/LM din data de 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul intimatului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 21.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 11.01.2010, o precizare a recursului, după care:
Instanța comunică reprezentantului intimatului contestator un exemplar din precizarea recursului formulată în cauză.
Reprezentantul intimatului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 350/LM din data de 19.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestația formulata de contestatorul domiciliat în sat, nr. 76, comuna, județul B, in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,-, județul B si in consecință:
A dispus anularea deciziei de înființare debit nr. 23481/04.06.2008 și decizia de pensie nr. 23481/20.05.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A obligat intimata să plătească in favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța a reținut că petentul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 23481/10.07.1990.
Cu ocazia recalculării pensiei acestuia prin decizia de pensionare nr. 23481/30.06.2005, intimata a utilizat la calcul drepturilor de pensie un stagiu complet de cotizare de 20 ani,cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005.
Ulterior prin decizia nr.23481/20.05.2008 s-a recalculat pensia contestatorului, însă de această dată s-a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și în consecință a fost emisă decizia de înființare debit nr.23481/04.06.2008 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 6589 lei reprezentând pensie plătită fără temei în perioada 01.07.2005-30.06.2008.
Referitor la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 44 din Legea 19/2000 prevede că "asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) si d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare, in condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse in anexele nr. 4 si 5".
Art.77 alin.3 prevede că "În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau in considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute in anexele nr. 4 si 5".
Conform anexei nr.4 din Legea 19/2000 la un stagiul de cotizare realizat in condiții speciale cuprins între 14 și 16 ani stagiul total de cotizare necesar este de 24 ani, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă.
În speță contestatorul dovedește o vechime în muncă de 14 ani 0 luni și 25 de zile în grupa I de muncă subteran și 16 ani 0 luni și 3 zile în grupa a III a de muncă fiind îndeplinite aceste cerințe.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.44 din Legea 19/2000 coroborat cu art.77 alin.3 din Legea 19/2000, și raportat la art.155 litera "h" din același act normativ, a admis contestația, a dispus anularea deciziei de înființare debit nr.23481/04.06.2008 și a deciziei de pensie nr.23481/20.05.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Intimata fiind în culpă procesuală instanța în temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă a fost obligată la plata în favoarea contestatorului a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, intimatul a fost înscris la pensie din 1.05.1990, având o vechime de 14 ani, 25 zile în grupa I de muncă și 17 ani, 1 lună și 18 zile în grupa a-III-a, 7 ani spor pentru grupa -I- Art.44 din Legea nr.19/2000 stabilește că asigurații prevăzuți la art.20 lit.a, c, d ce au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin.1, 2 ale art.43 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform anexelor 4, 5, ori, acest text se aplică doar celor pensionați după 1.04.2001, iar drepturile intimatului s-au deschis în 1990, reducerea vârstei de pensionare prevăzută de Legea nr.19/2000, nu poate fi aplicată. Mai mult, în anexa 4 Legii nr.19/2000, se stabilește un stagiu minim de cotizare de 20 de ani, intimatul realizând doar 14 ani și 25 de zile, corectă fiind astfel emisă decizia de înființare de debit.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, Legea nr.19/2000, nr.HG1550/2004, OUG nr.4/2005.
Intimatul contestator, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr.23481/10.07.1990 cu începere din 1.05.1990, având o vechime totală în muncă de 38 de ani din care 14 ani 25 zile în grupa I, 17 ani 1 lună, 18 zile în grupa a-III-a de muncă-muncitor subteran.
Potrivit buletinului de calcul din 22.11.2006 -fila 4 dosar fond-, întocmit de recurentă, la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani, punctajul mediu fiind de 1.73196 însă, prin decizia nr.23481/4.06.2008, s-a revizuit din oficiu temeiul legal în baza căruia s-a analizat pensie de la.nr.HG267/1990 la Legea nr.3/1977, determinându-se scăderea punctajului mediu anual de la 1.79892 la 1.30745, înființându-se decizia de recuperare debit pentru 6589 lei, ce a fost contestată în prezentul dosar.
Actul normativ în vigoare ce reglementa drepturile la pensie în perioada în care acesta s-a deschis în favoarea intimatului a fost Legea nr.3/1977 însă, a existat în aceeași perioadă a anului 1990 -nr.HG267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră care în art. 9 alin.1 lit.a reglementa pensionarea pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere, la 20 ani lucrați în subteran la vârsta minimă de 45 de ani sau la vârsta de 50 de ani pentru cei ce au lucrat minimum 15 ani în subteran.
Totodată la lit.c s-a stabilit că la cei ce au lucrat în subteran între 5-15 ani limita de vârstă se reduce proporțional, ori, intimatul a lucrat 14 ani în subteran, stagiul de cotizare de 20 de ani fiind aplicat de recurentă conform nr.HG 267/1990 din oficiu, ceea ce înseamnă că intimatul avea un drept câștigat. A reveni, tot din oficiu recurenta printr-o nouă recalculare infirmând propria decizie, reprezintă o culpă a acesteia, ce nu este firesc a se răsfrânge asupra drepturilor intimatului.
Pe de altă parte, în perioada în care recurenta a aplicat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru cei ce au lucrat în subteran sub 20 de ani, însă au realizat stagii de cotizare în alte locuri de muncă, iar vechimea totală în muncă era cea conformă anexelor 3-4 din Legea nr.19/2000, chiar dacă pensionarea a avut loc în baza Legii nr.3/1977, practica constantă a Curții de APEL ORADEAa fost în sensul că se aplică și acestuia dispozițiile Legii nr.19/2000, art. 20 lit.a, art.43 alin.3, art.44, art.77 din acest act normativ.
Față de toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 76, județul B, împotriva sentinței civile nr. 350/LM din data de 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 25.01.2010
- judecători fond -,
- dact. gref. - 25.01.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 25.01.2010 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
