Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/2010-
Ședința publică din 14.01.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual în O, P-cul -, nr. 10, intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambii cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1054/LM din data de 29.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1056/LM din data de 29.06.2009, pronunțată în dosar nr-, TRIBUNALUL BIHORa admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și ambele cu domiciliul procesual ales in O,- in contradictoriu cu parații MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR cu sediul in B- sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA si TRIBUNALUL BIHOR ambii cu sediul in O,- si in consecință:
A obligat pârâții în solidar la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând majorarea indemnizației prevăzută de art.4 din nr.OUG27/2006 si nr.OUG177/2002, cu un procent de 15 %, începând cu data de 24.10.2005 până la zi și pentru viitor, drepturi salariale ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune si până la data plății efective.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantele au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Bihor numiți în funcție în condițiile art.110 și urm. din Legea 304/2004 republicată. Din probele administrate in cauza instanța retine ca reclamantele sunt numite in funcția de asistent judiciar începând cu data de 30.06.2000 prin ordinul Ministrului Justiției nr.1316/C/19.06.2000, fapt ce reiese din xerocopiile carnetelor de munca aflate la dosarul cauzei.
OUG nr.27/2006 reglementează prin art.16 alin.1 și 2, salarizarea asistenților judiciari, stabilind că beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. din anexa, nr.crt.28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
Conform art.86 din Legea 303/2004 astfel cum a fost modificată prin OUG nr.100/2007, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzuți la art.87 alin.1 sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, procuror financiar, consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice, sau personal de specialitate juridică prev. la art. 87 alin.1 precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii juridice, personal de probațiune cu studii superioare juridice în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliul Legislativ.
Potrivit art,4 din OUG nr.27/2006, toate categoriile de personal judiciar de specialitate din instanțele judecătorești, judecători, procurori, magistrați asistenți, beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția juridică sau de specialitate juridică deținută în sistemul justiției.
De sporul de fidelitate beneficiază și personalul auxiliar de specialitate în conformitate cu prevederile OG nr.8/2007.
Asistenții judiciari deși desfășoară activitate de specialitate juridică în cadrul instanțelor judecătorești, legea declarând expres că perioada desfășurată în funcția de asistent judiciar constituie vechime în magistratură, această categorie socio-profesională este exclusă de la beneficiul sporului prevăzut la art.4 din OUG nr.27/2006.
Prin prisma obiectului și cauzei juridice a acțiunii, între reclamanți (aparținând aceleiași categorii a personalului judiciar, dar ocupând funcții distincte de asistenți judiciari) nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece asistenții judiciari îndeplinesc o funcție similară celei de magistrat, deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; trebuie să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecătorii de la tribunale; trebuie să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; trebuie să depună jurământul magistraților și să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători; trebuie să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor; li se aplică răspunderea disciplinară prevăzută pentru magistrați; se supun numai legii; prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor; se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații-asistenți; deliberează la fel ca judecătorii; au vot consultativ, la fel ca magistrații-asistenți; au dreptul la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor; au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate; nu pot face parte din partidele politice sau din sindicate (art.110-113 din legea nr.304/2004). Această similitudine este reconfirmată și de reglementarea funcției de asistent judiciar și prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (de exemplu prin art.5 al acestei legi). Ceea ce este esențial și decisiv, este faptul că asistenților judiciari, asimilați și din punctul de vedere al salarizării cu judecătorii (prin OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006), legiuitorul le- impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați, inclusiv aceea a respectării tuturor obligațiilor prevăzute pentru magistrați. Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit, aceștia aflându-se în situație comparabilă cu celelalte categorii socio-profesionale din categoria personalului judiciar din instanțele judecătorești.
Criteriul "Perioada temporara" a numirii asistenților judiciari invocat de pârâtul Ministerul Justiției, este în contradicție cu dispozițiile imperative ale art. 1 și art.295 alin.2, ale art.5 și ale art.154 alin.3 raportate la art.86 din Codul Muncii.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într- situație comparabilă.
Obligația de fidelitate nu este specifică funcției de magistrat. de fidelitate la care face referire art.39 alin.1 lit.d, este un principiu ce guvernează orice relație juridică în raporturile de muncă. Acordarea sporului de fidelitate nu este o obligație a angajatorului, corelativă obligației de fidelitate a angajatorului, dar dacă angajatorul înțelege să acorde acest spor, nu o poate face în mod discriminatoriu, acordându- doar unora dintre angajații săi fără a avea criterii obiective și rezonabile iar diferențierea să urmărească un scop legitim, respectând un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Este adevărat că dreptul la diverse sporuri și stimulente salariale, nu este un drept fundamental apărat și garantat de Constituție, însă potrivit art.16 din legea fundamentală, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Apărările pârâtului Ministerului Justiției, care susținut neacordarea sporului raportat la statutul diferit al asistenților judiciari față de cel al magistraților, atribuțiile și condițiile de muncă diferite, sunt nerelevante sub acest aspect, atâta timp cât statutul și atribuțiile precum și condițiile de numire sunt profund diferite față de categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate, care beneficiază de acest spor. Eventuala diferențiere procentuală pe care angajatorul are opțiunea să o facă dacă are în vedere criteriile obiective pe care le-a enunțat, nu este același lucru cu excluderea totală a unei categorii de personal, tratată diferit și discriminatoriu față de restul personalului judiciar.
Potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000, în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate, în speță, reclamanții, își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit și dovedit. faptul că și recrutarea asistenților judiciari presupune parcurgerea unor etape obligatorii de verificare a aptitudinilor și competenței profesionale, fapt expres prevăzut de art. 110 din Legea nr. 304/2004 (inclusiv art. 110 lit. b: "dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare") și art. 6 alin. 2 din HG nr. 616/2005("promovarea examenului"). Însă pentru acordarea sporului de fidelitate nu are nici o relevanță recrutarea, ci acumularea vechimii în funcția judiciară sau nejudiciară de specialitate juridică, aceste fiind fundamentul acordării acestui spor.
Situația asistenților judiciari, sub aspectul sporului de fidelitate, nu poate fi raportată la acte normative abrogate (precum OUG nr. 179/1999, OUG nr. 20/2002 etc.) care reglementau alte funcții, cu alte atribuții, cu alte incompatibilități, alte trăsături și categorii juridice decât cele stabilite de Legea nr. 304/2004 și ale Legea nr. 303/2004. Criteriul și justificarea acordării sporului de fidelitate în favoarea personalului judiciar sau chiar nejudiciar (dar de specialitate juridică din instituțiile publice din justiție) este unul și același: efectul dreptului la vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției, garantat în mod egal de lege pentru toți cei ce muncesc într-o funcție judiciară sau în serviciul public al justiției, și implicit a fidelității acumulate cu respectare incompatibilităților funcției, specifice sistemului, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte persoanele din unul și același sistem al justiției. Deci sporul de fidelitate se acordă având în vedere că aceste funcții impun incompatibilități drastice care au ca efect interzicerea obținerii de venituri salariale sau de altă natură din alte locuri de muncă. Astfel, potrivit art. 4 din nr.OUG 27/2006, toate persoanele din categoria personalului judiciar de specialitate juridică din instanțele judecătorești (judecători, procurori, magistrați asistenți), ba chiar și personalul fără atribuții judiciare dar de specialitate juridică din instituțiile publice din justiție, beneficiază de un spor de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară sau în funcția de specialitate juridică deținută în sistemul justiției. Chiar până și personalul administrativ de la protocol sau resurse umane, fără absolut nici o atribuție judiciară, se bucură, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 124/2000, de toate drepturile, inclusiv de sporul de fidelitate. Mai mult, și personalul judiciar care nu este de specialitate juridică (personalul auxiliar) beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară deținută în sistemul justiției ( art. 16 din nr.OG 8/2007). De același spor beneficiază și celelalte categorii de personal nejudiciar conex din sistemul justiției: consilierii de probațiune (conform art. 7 din Legea nr. 327/2006) și personalul din penitenciare (potrivit art. 6 din nr.OG 64/2006).
Concluzionând, rezultă în mod evident și indiscutabil faptul că sporul de fidelitate ( sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției) se acordă întregului personal de specialitate din sistemul justiției, judiciar sau doar conex, indiferent de funcția concretă deținută în acest sistem (deci indiferent de statut, recrutare, atribuții, durata funcției etc.). Acest spor recompensează alegerea făcută de titular de a munci în sistemul justiției și însuși lucrul prestat în sistemul justiției, atât timp cât acesta este prestat, deci nu recompensează doar o anumită funcție.
Instanța a constatat că, deși funcția de asistent judiciar constituie atât o funcție judiciară cât și una de specialitate juridică din instanțele judecătorești (iar perioada desfășurării activității de asistent judiciar este vechime în magistratură), precum și că, deși asistenții judiciari acumulează vechimea în funcția judiciară respectând incompatibilitățile specifice sistemului justiției în mod similar cu restul personalului judiciar, totuși, prin art. 16 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, categoria socio-profesională a asistenților judiciari a fost exclusă în mod discriminatoriu de la beneficiul sporului prevăzut de art. 4 din nr.OUG 177/2002 și de art. 4 din nr.OUG 27/2006, spor ce are corespondent în cazul tuturor categoriilor de personal judiciar, a celui nejudiciar de specialitate juridică sau a celui conex fără această specialitate juridică, toate din sistemul justiției. Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților ale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică. Art.2 pct.2 din Convenția nr.111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de fidelitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului judiciar nu primește sporul de fidelitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru simplul fapt că sunt titulari ai dreptului de vechime în funcția judiciară (la fel ca și asistenții judiciari). Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că excluderea asistenților judiciari de la acordarea sporului de fidelitate a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Reclamantele au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul Muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Instanța reține ca prin notele scrise reclamantele si-au micșorat pretențiile.
Întrucât instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri, și nu stabilește salarizarea reclamantelor, va respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară. Astfel, conform art.295 din Codul Muncii, raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii, completate cu cele ale legislației civile. În acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii.
de aceste considerente instanța bligat pârâții în solidar la plata,către reclamante a drepturilor bănești reprezentând majorarea indemnizației prevăzută de art.4 din nr.OUG27/2006 si nr.OUG177/2002, cu un procent de 15 %, începând cu data de 24.10.2005 până la zi și pentru viitor, drepturi salariale ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație,începând cu data nașterii dreptului material la acțiune si până la data plății efective.
În temeiul art.274 Cod Procedură Civilă, instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța a depășit limitele puterii judecătorești, Curtea Constituțională prin decizia nr. 838/2009 constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlament, Guvern, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea art. 126 alin. 3 din Constituție are competența de-a asigura interpretarea, aplicarea unitară legii de către toate instanțele, dar nu poate institui, modifica, abroga norme juridice cu putere de lege, instanțele trebuind să se abțină de la orice acțiune ce ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice.
Instanța, față de obiectul acțiunii, trebuia să constate că reclamanții sunt salarizați în baza unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi decât cele prevăzute în favoarea lor, instituirea unor drepturi fiind atributul legiuitorului, acordarea sporului de fidelitate în speță fiind o adăugare la lege, sporul de stabilitate prevăzut de OUG nr. 27/2006 art. 4 s-a stabilit doar în favoarea judecătorilor, procurorilor, personal asimilat, magistraților asistenți.
Un alt motive de recurs a fost cel conform căruia hotărârea ar fi lipsită de temei legal, ori, chiar dacă asistenții judiciari beneficiază de anumite drepturi ca și magistrații, au aceleași incompatibilități, interdicții, asemănările se termină aici, condițiile de numire sunt diferite, la fel și cele de recrutare. Rolul în cadrul completelor de judecată vizează participarea la judecarea unui anumit gen de cauze, fiind propuși de patronate și sindicate, nefiind imparțiali, independenți, neavând aceleași obligații ca și judecătorii, mai mult, participă la soluționarea litigiilor de muncă doar cu vot consultativ.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 239, 362/2003 a statuat că magistrații consultanți se află într-o situație esențial diferită de alte categorii de magistrați chiar și față de personalul asimilat acestora, condițiile de numire, încetare funcție, durata acesteia, procedura sancționării disciplinare, diferă de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrați.
Există o diferență de statut între cele două categorii profesionale, și între asistenții judiciari și personalul auxiliar de specialitate. Exercitarea funcției este temporară, având un mandat limitat de 5 ani, au posibilitatea reinvestirii, ori, judecătorii, personalul auxiliar, își exercită funcția pe durată nedeterminată. Mai mult, sporul de fidelitate diferă și între judecători și personalul auxiliar de specialitate, iar colegiul Das tatuat că lipsa beneficiului sporului de fidelitate pentru asistenții judiciari comparativ cu alte categorii profesionale din sistemul justiției, nu reprezintă un tratament diferențial.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați în cauză, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția față de recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind nelegală și netemeinică astfel că se impune modificarea în sensul respingerii acțiunii formulate.
Obiectul pretențiilor deduse judecății îl reprezintă acordarea drepturilor salariale, respectiv majorării indemnizației reglementată de dispozițiile art. 4 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției modificată și aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Acest text de lege stabilește la alineatul 1 că "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora, și magistrații asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art. 3 alin. 1 calculată în procente la indemnizația de încadrate brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%, de la 5 la 10 ani - 15%, de la 10 la 15 ani - 20%, de la 15 la 20 ani - 25% și peste 20 de ani - 30%".
Această majorare a indemnizației a fost prevăzută pentru vechimea numai în funcțiile respective și anterior intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006, respectiv la art. 4 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, persoanele care beneficiau de acest drept fiind aceleași. Textul de lege stabilește în mod expres și restrictiv care sunt categoriile care beneficiază de această majorare a indemnizației de încadrare brută lunară numai în aceste funcții.
Reclamanții având calitatea de asistenți judiciari nu se încadrează între categoriile prevăzute de acest text de lege și nu pot beneficia de majorarea indemnizației, neîndeplinind nici una din condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Raportat la acest text de lege, în mod greșit a acordat instanța de fond asistenților judiciari drepturi stabilite de legiuitor în favoarea altor categorii profesionale, adăugând astfel la lege, ceea ce este inadmisibil, judecătorul având obligația de a aplica și nu de a completa legea și de a acorda astfel drepturi salariale prevăzute așa cum s-a reținut mai sus, exclusiv în beneficiul altor categorii profesionale creând astfel pe cale judiciară alt sistem de salarizare bazat doar pe ideea discriminării despre care nu se poate vorbi în speță deoarece reclamanții nu sunt în situații comparabile cu magistrații, judecători sau procurori, funcțiile, condițiile de numire, atribuțiile, durata exercitării funcției sau eliberarea din funcție fiind total diferite. Este evident că prin caracterul esențialmente temporar al îndeplinirii funcției de asistent judiciar este exclusă în mod rațional justificarea fidelizării față de această funcție. Ori majorarea indemnizației prevăzută de art. 4 din OG nr. 27/2006 reprezintă de fapt sporul de fidelitate.
Prin urmare, chiar dacă asistenții judiciari se bucură pe durata îndeplinirii funcției, temporar de drepturile prevăzute de lege pentru magistrați, acest beneficiu este acordat tocmai în temeiul legii care face trimitere expresă la dispozițiile aplicabile asistenților judiciari neputând fi extins de către instanță și nepunându-se vreun moment problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite, statutul judecătorilor și procurorilor fiind reglementat diferit de cel al asistenților judiciari în cuprinsul Legii nr. 303/2004 republicată, cu modificările ulterioare, relevante în acest sens fiind condițiile de numire și de recrutare, atribuțiile profund diferite conferite celor două funcții, aplicarea sancțiunilor disciplinare, eliberare din funcție sau durata exercitării funcției.
De altfel, cu privire la dispozițiile legale referitoare la discriminare, respectiv art. 1 și 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții pe care și-a întemeiat soluția de admitere a acțiunii instanța de fond, Curtea Constituțională a stabilit că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în speță nefiind vorba de aspecte discriminatorii ce să impună pentru remedierea situației, acordarea unor despăgubiri în acest sens. Practica judiciară a Curții în materie este constantă, decizia civilă nr. 1877/15.12.2009 fiind relevantă în acest sens.
Față de cele reținute, instanța va admite ca fondat recursul în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual în O, P-cul -, nr. 10, intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambii cu sediul în O, P-cul -, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1054/LM din data de 29.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții - și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 25.01.2010
- judecători fond -,
- dact. gref. - 25.01.2010 - 7 ex.
- emis 5 com. - 25.01.2010 - MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
